Opinii

Reporter pe drumurile Vrancei

Ziarul de Vrancea
30 sep 2014 1477 vizualizări
Stătea ghemuită. Nu blestem clipa în care mă hoărâsem s-o apuc pe acel drum. Aveam multe alte variante. O alesesem pe cea care trecea pe lângă ea. Maşina, oprită. La volan, un bărbat în vârstă. În mijlocul câmpului, nicio casă. Drumul lega satul din Câmpeneanca, peste Milcov, de celălalt sat de lângă Milcov, din Vârteşcoiu. Stătea ghemuită, jos, în spatele maşinii, pe marginea şanţului. Nu avea mai mult de paisprezece ani. Rochiţa cu buline albe acoperea descumpănită scaieţii răzleţi. Portiera maşinii, deschisă. Bărbatul o aştepta să revină în maşină. Întârzia. Cu mâinile ei albe căuta ceva prin iarba uscată…

Conduceam maşina mea greoaie, apropiindu-mă. Braţele fetiţei aranjau iarba. O mângâiau pe creştet. Braţele albe de copilă se strecurau prin iarba uscată.  Bărbatul, tot la volan. Întoarse brusc privirea peste spătarul maşinii. „Hai, tată, ce faci acolo? Mă grăbesc! Hai lasă-i odată, că mă apucă pandaliile…!”
Copila scoase dintr-o punguţă câteva firimituri de pâine. Le aşeză cu migală între ciulini. Mă apropiam. Fetiţa întârzia să se ridice. Bărbatul striga. Eu frânam, puţin. Fata întârzia să se ridice din iarbă. Eu, atent. Fetiţa duse mâna la ochi. Plângea în hohot… Plângea disperat. Plângea sughiţând… Plângea cu inima. Plângea tare… Cu sufletul. „Hai, odată, tată, că mă scoţi din sărite!”  Conduceam atent. Mâna fetiţei mângâia trei gheme de lână maronie. Le îndemna să mănânce o firimitură de pâine. Le mângâia. Le alinta. Le alina. Le miruia. Mâna ei aluneca peste ghemele de lână maronie. „Aveţi aici de mâncare!” rosti ea. Plângea în hohote. Treceam mai departe.  „Hai, odată, că mă scoţi din sărite!” Fetiţa se ridică. Păşi. Păşi spre portiera deschisă. Privea spre iarbă. Privea numai spre iarbă. Ciulinii se ridicau. Se încăierau. Se ameţeau. Trei gheme de lână maronie se amestecau prin scaieţii din iarbă. Se mişcau încolo şi-ncoace. Locul se transformă într-un ghem maroniu. Fetiţa plângea.  În hohot. Portiera se închise. Fetiţa plângea. Maşina porni. Fetiţa plângea. Lacrimile se prelingeau pe geam. Două mâini albe se decupau pe geamul din spate. Cu degetele răsfirate. Plângeau răsfirate. Mâinile, albe. Ghemele maronii se făceau tot mai mici. Nu mişcau. Trei puncte maronii. Mici. Mici de tot. Gata. Au dispărut. Nu se mai văd. Se mai zăreşte doar câmpul dintre satul care face legătura între… Urechile-mi ţiuie.  Îmi ţiuie apăsat. Tare. Straniu… Pământul cutremurându-se. Pământul clătinându-se. Pământul răsturnându-se…
Din hăul pământului răzbat glasuri. Trei licăriri de sunet rupte din cristalinul liniştii câmpului. Trei voci. Distincte. Trei gheme maronii îngăimau prime cuvinte. Primele cuvinte: „Ham, ham ! Ham, ham! Ham, ham…!”
O amărăciune imensă mistui, deodată, pământul de sub mine…Trag de volan. Întorc maşina, brusc. Ambalez cu disperare peste câmpul pustiu, spre punctul maroniu...  Un nor de praf se ridica în spatele meu înşurubându-se în Cer.

Gheorghiţă MOCANU


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 6

Adaugă comentariu
carcotashu', acum 2345 zile, 18 ore, 17 minute, 4 secunde
Suferinta fetitei, a tatalui si a micilor gheme de blana... ultimile isi au sansa si locul lor pe lume! Trist dar nu avem ce face. Suntem in postura tatalui sufletist dar rational - iubim mai ales citeste integral
maria, acum 2346 zile, 17 ore, 7 minute, 1 secunda
frumoasa povestire!!!autorul foloseste un stil pe care cititorii nu prea sunt obisnuiti sa-l gaseasca in ziar!!!!!asteptam sa citim si alte povestiri scrise de acest autor!!
maria, acum 2346 zile, 17 ore, 20 minute, 25 secunde
frumoasa povestire!!!mi-a placut ce am citit,sa speram ca autorul ne v-a captiva si cu alte povestiri la fel de emotionante!!!
ioana, acum 2346 zile, 20 ore, 34 minute, 47 secunde
Interesant , emotionanat si adevarat. Un articol ce gaseste ecou in tot ce se misca...Cel care nu intelege inseamna ca nu respira...Animalele ne invata adesea cum sa ne comportam. Un articol bun!
kkk, acum 2346 zile, 21 ore, 47 minute, 22 secunde
ha! cum iti permiti, domle, articole de-astea? fara "ULUITOR", fara "N-O SA-TI VINA SA CREZI"> nu cred c-o sa ai succes. e prea complicat stilul - decat, am zis!
Catalina, acum 2347 zile, 5 ore, 38 minute, 23 secunde
Nu prea eram obisnuita cu acest stil de scris prin ziar. Sincera sa fiu imi place. Are dinamism si punct culminant. O abordare literara a unui fapt ce poate parea banal, dar nu e deloc banal. Este citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.