La ce se gandesc dascălii în prima zi de şcoală
În prima zi de şcoală, gandul le este, fireşte, tot la elevii de care se vor îngriji de-acum înainte. Mesajele lor cu această ocazie sunt menite să ne dea încredere că profesorii nu se împart în buni şi răi, ci în plini de disponibilitate şi mai puţin răbdători. La fel cum nici elevii nu sunt buni sau răi, ci cu performanţe excepţionale sau mai puţin satisfăcătoare.
Dragi elevi, stimaţi părinţi, distinse cadre didactice,
An de an, deschiderea porţilor grele de istorie ale şcolilor reprezintă un moment deopotrivă festiv şi emoţionant pentru cei care devin sau sunt deja elevi, pentru părinţii care ne sunt mereu alături şi ne sprijină în formarea tinerilor, pentru cadrele didactice, oameni cu har, care văd în munca lor nu o simplă profesie, ci calea prin care pot clădi frumos şi durabil. Este un moment special în viaţa fiecăruia dintre noi, în care ne amintim emoţia primilor ani de şcoală şi înţelegem o dată în plus responsabilitatea pe care ne-o asumăm împreună – aceea de a certifica prin rezultate că şcoala este temelia pe care ne clădim viitorul.
Dragi elevi, am convingerea că ambiţia, sârguinţa, dragostea de carte, alături de optimismul şi gândul tineresc vor înscrie, prin performanţele voastre, şi acest an şcolar în bogata tradiţie a şcolii vrâncene.
Stimaţi părinţi, sunt convinsă că în aceste clipe împărţiţi emoţiile cu elevii. Noi, profesorii lor, ne bazăm şi pe prezenţa dumneavoastră în viaţa şcolii. Vă asigur că încrederea pe care ne-o acordaţi ne onorează şi ne vom strădui să-i ghidăm pe copii spre performanţă şi competitivitate.
Distinşi colegi, dumneavoastră sunteţi cei care, prin dăruire, măiestrie şi răbdare, le îndrumaţi elevilor paşii către succes în carieră. Vă doresc tuturor un an şcolar cu numeroase realizări profesionale, sănătate şi putere de muncă, să vă îndepliniţi cu succes misiunea nobilă pe care o aveţi, formând caractere şi promovând valori autentice.
Întâmpinăm noul an şcolar cu proiecte noi. Ştiu că împreună vom contribui la formarea tinerilor ca oameni cinstiţi şi demni.
Vă urez tuturor împlinire şi rezultate care să vă bucure!
Inspector şcolar General, Prof. Vasilica ZAHARIA
15 septembrie!
Uf… începe şcoala: teme, teamă, "sfârşitul lumii", necunoscut, iar pacheţele”, trezit de dimineaţă, respectarea unui orar, chin… Am putea continua la nesfârşit lista reacţiilor şi sentimentelor declanşate de începerea unui nou an şcolar. De o parte sunt copiii, protagoniştii, de altă parte se găsesc părinţii, susţinătorii. Pentru majoritatea elevilor, şcoala a fost “inventată pentru a-i chinui”, răpindu-le timpul liber prin teme. Există şi o mică parte ce se bucură de venirea şcolii şi tot ce implică ea (o specie pe cale de dispariţie). Părinţii? Ca şi copiii se împart în cei care sunt îngroziţi că trebuie, pe lângă programul lor, să respecte orarul copilului sau copiilor, să se îngrijească de pacheţel sau bani de buzunar, de hăinuţe, rechizite… Avem, însă, şi părinţi fericiţi că acum copilul are un program de respectat, că nu “mai bate ţurca toată ziua”, că este mai uşor de supravegheat şi de aceea temele multe “sunt cele mai indicate”. Orice am simţi, important este că "15 septembrie” este ceva viu, este o dată pe care fiecare am perceput-o, o percem sau o vom percepe în funcţie de propria personalitate, dar, cu siguranţă, nu există fiinţă care să rămână insensibilă la auzul acestei structuri! Dincolo de orice, este “un început”, care presupune dificultăţile, dar şi frumuseţile lui. Cunoaştem oameni noi sau întărim prietenii, avem ocazia să ne confruntăm cu propriile limite, pe unele le vom depăşi, de altele vom şti că există, lucru fundamental în devenirea noastră! Şcoala a rămas printre puţinele locuri unde copiii şi tinerii mai pot socializa în plan real, şi nu virtual, unde pot coştientiza că viaţa nu este doar o apăsare a unei taste de calculator, că viaţa înseamnă bucurii, suferinţe, succes, eşec, multitudini de trăiri ce dovedesc faptul că suntem fiinţe vii, şi nu simple marionete ale tehnicii, ale momentului sau ale destinului. Pentru liceeni este locul unde se vor îndrăgosti prima dată, unde vor lega prietenii, unde vor trăi poate cele mai intense suferinţe, trădări, umilinţe, aşteptări… unde se vor contura idealuri măreţe ale schimbării lumii! Aici, dragii mei, e locul unde ne construim ca oameni, cu dalta fiecărui obiect, fiecărui cadru didactic (ce împărtăşeşte miracolul de a ţine suflete de copil în mâini, lucru necesar să şi-l amintească mereu!), fiecărei încercări, dar, mai ales, cu propria daltă! Fără studii, nu putem fi suficient de puternici să alegem ce dorim să fim, să nu ne lăsam în voia sorţii, să ne luăm destinele în propriile mâini, să nu fim supuşi românescului "asta e”! "15 septembrie”este începutul sau continuarea uneia dintre cele mai frumoase călătorii: cea în planul cunoaşterii şi al autocunoaşterii! Călătorie plăcută tuturor !
Profesor de limba romană Voicuţa VOICU, Colegiul Tehnic „Ion Mincu” Focşani
Gânduri… pentru un nou start
Prima zi de an şcolar e mereu o zi specială pentru mine, ca dascăl. E un moment în care glasul de clopoţel îmi strecoară în suflet un fior necunoscut. Să fie nerăbdare? Să fie curiozitate? Să fie încântare? Să fie teamă? Să fie entuziasm?… După doisprezece ani încă nu am găsit un răspuns. Cert este că această zi nu e o simplă reîntoarcere la „lucru”, după o perioadă de concediu, ci o zi-provocare, în care sunt chemată (mă simt chemată) să pornesc la un nou drum, ca ghid şi sfetnic, alături de vechi parteneri, cu experienţa altor drumuri făcute împreună, sau de alţii noi, primiţi cu plăcereîn grupul căutătorilor de cunoaştere. Am grijă, pe lângă informaţii, să îmi pun în bagaj răbdare, respect, seriozitate, curaj, optimism, demnitate, bunătate, ambiţie, sinceritate, lucruri de care sunt convinsă că voi avea nevoie pe tot „traseul”. Mi-ar plăcea să am parte de cât mai puţine obstacole, situaţii-problemă sau dezamăgiri şi să mă bucur, pas cu pas, de dorinţa copiilor de a evolua, de a descoperi lucruri noi şi interesante. Sper ca, la destinaţie, să putem spune toţi: dascăli, elevi, părinţi, că drumul nu a fost nici zadarnic, nici dificil, şi că a însemnat o experienţă utilă pentru viitor, de care să ne amintim mereu cu drag. Tuturor celor care pornesc la drum, le doresc sănătate, înţelepciune şi… un parcurs de nota 10!
Profesor de limba romană Rodica RADU, Şcoala Vulturu
Sună iarăşi clopoţelul!
Sună iarăşi clopoţelul, semn că a venit iar toamna,
Cu aromele-i de prune, mere, struguri şi gutui.
Şovăielnici, prichindeii îşi aşteaptă-n clasă Doamna,
În careuri, liceenii par şăgalnice statui.
Arşiţele verii încă ne mai ard în aşteptare,
Brumele-ndoielii noastre rar se mai topesc în ploi;
Totuşi căutăm un reazem în succesele şcolare,
Cei care uităm o clipă toate dramele din noi.
Chiar de ne-am pierdut tăria izbăvirilor prin carte,
Ne unim cu voievozii şcolii noastre din străbuni,
Împlinirea unor visuri de-o întrezărim departe,
Măcar pruncii să ni-i creştem mai curaţi, mai drepţi, mai buni.
Frunzele ce cad uscate peste inimă şi fire
N-au să fie-o veşnicie ursitoare de blestem;
Când vom face din lumina cărţii îndumnezeire,
Vom afla şi cine suntem, şi ce vrem, şi ce putem.
Sună iarăşi clopoţelul, să ne regăsim cărarea
Şi din adevăruri sfinte să ne facem crez sublim,
Să nu mai purtăm în suflet ceasul rău şi disperarea,
Să ne limpezim în soare, să-nvăţăm să ne iubim...
Profesor Valeriu Anghel
