Voi egalitate, dar nu pentru căţei
Dacă am făcut aprecieri generale, a fost bine, dacă însă gândurile mele au dus către anumite persoane, care s-au simţit atinse, m-au făcut în tot felul. Eu am continuat să bat toba…, pentru cine vrea să audă: "Cine-i om să se priceapă!”.
De câteva zile, ţine capul de afiş al presei de… opinie, intenţia guvernului de a da drumul şi primarilor la traseismul politic: o fi bine, o fi rău, Dumnezeu ştie!!
În comentariile pe care le-am făcut de-a lungul timpului, am afirmat cu toată convingerea, că dacă societatea românească post decembristă ar fi atentă şi ar pune în practică măcar trei legi – Legea răspunderii ministeriale, Legea funcţionarului public şi interzicerea traseismului politic -, s-ar diminua multe abuzuri şi nedreptăţi, noi nu ne-am mai plânge pe la alte porţi, hoţul nu ar mai striga "hoţii”, iar "voinţa politică” n-ar mai vicia legile şi viaţa noastră după interesul celui mai tare, a celui care fură voturile cele mai multe!
Pe scurt, dacă orice ministru, iar de la el în jos, toţi funcţionarii care greşesc, ar da din buzunar pentru greşeala săvârşită, să vedem dacă îi mai convine cuiva să semneze aiurea şi să dea hotărâri păguboase sau care deschid drum "egal”, corupţiei.
Dacă funcţionarul public ar şti că are stabilitate permanentă pe post, indiferent ce partid vine la conducere, n-ar mai lua poziţia ghiocelului faţă de "partidul de la putere”.
Veţi spune că ne paşte un alt pericol: dictatura şi bunul plac al funcţionarului. Acest lucru nu s-ar putea întâmpla dacă funcţionarul respectiv ar plăti din buzunar pentru orice greşeală sau abuz. De pildă, să piardă dreptul la pensie pentru perioada cât a lucrat în postul respectiv sau dacă i s-ar interzice definitiv dreptul de a mai ocupa toată viaţa un post similar etc.
Pe de altă parte, orice politician ales, care pleacă de la partidul care l-a trimis în Parlament sau în Primărie, dacă ar pierde postul când migrează la un alt partid, pentru că "partidul care l-a trimis nu mai slujeşte ideile pentru care s-a înrolat”, atunci să vedem dacă-i mai convine cuiva să aibă idei sau personalitate politică. Dacă totuşi politicianul respectiv va evada, are atunci tot respectul nostru, al tuturor, el putând să reia traseul carierei politice şi să ajungă unde doreşte, la alegerile viitoare.
Sigur, omul politic nu trebuie să fie prizonierul partidului care l-a consacrat, el poate pleca la un alt partid, dar fără avantajele pe care le-a obţinut de la partidul de care a divorţat.
Viaţa publică este guvernată de aceleaşi legi ca viaţa personală. Ai divorţat de bărbat sau de femeie, împarţi ce ai înfăptuit înainte şi renunţi pentru viitor la facilităţile pe care le aveai prin contractul prenupţial sau prin statutul de familist. Vedeţi câţi oameni politici divorţează. Dacă şi-ar păstra statutul dinainte de divorţ, înseamnă că ar fi bigami sau poligami…
Revenind la problema care agită societatea românească, voi face următoarea afirmaţie, care unora poate părea bizară: dacă politicienii "de la centru” pot migra, de ce să nu migreze şi primarii sau consilierii locali şi judeţeni fără a-şi pierde drepturile pecuniare şi de decizie.
De ce numai "căţeii” să fie prizonierii opţiunii politice timp de patru ani, iar parlamentarii să facă ce vor, să se împerecheze după bunul plac şi după ideile năstruşnice care le vin, iar noi să păgubim!?!
Peste tot în lumea asta, cine "reziliază” un contract îşi asumă anumite riscuri.
Este total imoral ca politicieni cunoscuţi din ţara asta, să se plângă la Înalta Poartă de la Bruxelles că fraţii lor mai mici - primarii i consilierii - le strică "ploile”, migrând de la partid la altul, schimbând majorităţi, în timp ce ei o duc tot într-o "curvăsărie politică”, imediat după alegerile parlamentare, luând în derâdere alegătorul care a devenit un fel de "cetăţean turmentat”.
Prin aceste opinii nu doresc să iau partea niciunei tabere, voi să spun exact ca Nenea Iancu, ori să nu se schimbe nimic, ori să se schimbe pe ici pe acolo prin punctele esenţiale, adică: Ori să se interzică migraţia tuturor politicienilor, indiferent de "mărime” ori să se dea liber tuturor, ca să vedem şi noi ce haloimis o mai ieşi din viaţa noastră.
Şi mai e un lucru la care întreaga societate românească trebui să ţină cont: Preşedintele ţării trebuie să fie preşedintele tuturor românilor, aşa că alegerea lui trebuie să fie opţiunea noastră a tuturor, nu rodul tuturor malversaţiunilor politice, pentru ca să nu ne muşcăm mâinile încă cinci ani, după alegeri.
Vă spune acest lucru un om care nu cere pentru el niciun favor de la politicieni, militează pentru adevăr, dreptate şi muncă!
Costică NEAGU
Costică Neagu este profesor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii Bucureşti - Departamentul Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar Focşani - şi preşedintele Asociaţiei Personalului Didactic „Simion Mehedinţi”, care şi-a propus restituirea tezaurului ştiinţific şi cultural lăsat de savantul născut în comuna Soveja, interzis de regimul comunist în ultimii ani ai vieţii.