Enigmaticul semn
Cu ani în urmă una dintre lucrări “Portul popular romanesc” a fost medaliată cu aur la “Expoziţia internaţională a cărţii” de la Leipzig şi reprodusă integral la Tokio.
În precuvantarea la volumul “Din tezaurul portului popular romanesc” de Tancerd Bănăţeanu (Ed. Sport-Turism, 1997) Mircea Maliţa referindu-se la costumul popular romanesc menţiona că “el nu stă în căsuţa sociologică sau entografică a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele egiptene, cu catedrale franceze şi cu digurile Olandei… Mesajul lui de demnitate, pricepere şi gandire abstractă rămane etern valabil.”
Lucrarea mai sus citată evidenţiază şi portul bărbătesc din zona Vrancei care “are o linie deosebit de elegantă. Demnă de remarcat este gluga, piesă de port care apare şi la grupul de daci reprezentaţi pe Columna lui Traian de la Roma.” Asupra acestei glugi urmează să ne focalizăm atenţia deşi multipla ei funcţionalitate este cunoscută. Considerăm că a rămas ceva ascuns cercetării în domeniu cat şi tuturor văzătorilor. Este vorba de un semn, poziţionat central, deasupra benzii negre a glugii (Fig.1). Să fie vorba de un ornament şi nimic mai mult? Ce semnificaţie poate avea acest omega stilizat, aşezat răsturnat? În repertoriu semantic nu aflăm nimic despre el. Simplitatea sa este surprinzătoare şi aparţine aceleiaşi gandiri abstracte evidenţiată în întreaga ornamentică. Forma sa perfect geometrică ne place, rămanand mulţumiţi, paradoxal, fără să ştim de ce. Vreme îndelungată m-am adresat în toate direcţiile: instituţii, personalităţi consacrate domeniului, purtătorilor de glugă, fără a-i şi afla semnificaţia. Răspunsurile au fost sincere, dublate de îngăduinţa de a fi iertaţi, că nu pot decodifica enigmaticul semn. Dar cine-l imortalizează şi astăzi la războiul de ţesut? Ţăranca romană. Răspunsul ei a fost :” Aşa l-am apucat, mamă”.
O împrejurare obţinută m-a condus la “izvorul” puterii de a sintetiza reflectată de acest semn. Organizăm spaţiul plastic pentru o natură statică cu obiecte ce se folosesc la stană. Alături de vasul din ceramică aveam schiţat tiparul de caş şi m-am întrebat căutand al treilea obiect în ce fel de vas se mulge oaia? Fulgerător mi-a apăsat semnul reprezentat pe glugă. În cea mai importantă activitate de la stană, mulsul oilor, se foloseşte această cupă. Ea este baza mai mare şi gatul stramt. Forma sa răspunde cel mai bine nevoii ca laptele în timpul mulsului să nu fie vărsat atunci cand se mişcă. Din punct de vedere ergonomic cupa este perfectă, aşa cum perfect este stilizată pe glugă. Elogiul nu poate fi adus decat neamului romanesc, în particular ţărancei noastre, care înzestrată de Dumnezeu cu gandire sintetică, păstrează cu sfinţenie tiparul milenar din neolitic, acest arhetip al etnopsihologiei poporului roman.
Prof. N. Rădvan
