Atât de puţin ne trebuie ca să fim fericiţi
Se povesteşte despre Socrate, cum că, plimbându-se într-o zi pe stradă şi văzând el tarabele negustorilor pline de atâtea obiecte de podoabă, ar fi exclamat: „câte lucruri care nu-mi sunt de trebuinţă!”
Nu ştiu, decât din cărţi, cum o fi fost în vremea marelui filosof; am doar vaga bănuială că şi pe atunci se întâmpla cam ce se întâmplă şi acum: cei mai mulţi alergau cu limbile scoase după acele bunuri care pe Socrate îl lăsau indiferent. Unii şi le achiziţionau, pentru că puteau, alţii înghiţeau în sec şi îi înjurau cu năduf pe cei din prima categorie.
Pesemne că numai Socrate şi alţii de înălţimea lui spirituală, ce-i drept puţini la număr, realizau că omenia unui om are nevoie de cu totul şi cu totul altceva, mult mai simplu şi mai la îndemâna oricui: un răsărit sau un apus de soare, bucuria unei primăveri verzi şi înflorite, a unei ierni albe şi înzăpezite, liniştea pe care ţi-o poate oferi un cântec sau zbuciumul sufletesc creat de o tragedie a lui Eschil.
Ce simplă şi ce frumoasă ar putea fi viaţa, dacă nu ne-am complica-o noi înşine cu nevoile noastre create artificial, doar pentru a ne demonstra că ne suntem unii altora superiori!
Ce ar fi, spre exemplu, dacă, în loc de un palat, ne-am construi o casă adevărată în care pur şi simplu să ne simţim noi înşine?
De ce ne este aşa de frică să recunoaştem cinstit că cele mai multe bunuri pe care le vânăm nici nu ne sunt de folos şi nici măcar nu dau măsura propriei noastre valori?
Ce-ar fi dacă nu ne-am mai bucura de necazurile semenilor noştri şi nu ne-am mai simţi frustraţi, ofuscaţi, de bucuriile şi realizările lor?
Ce-ar fi dacă n-am mai vâna funcţii de „şef”, care, doamne – dumnezeule, nu ni se potrivesc şi care, până la urmă, ne dau chiar măsura incompetenţei noastre?
De ce oare nu ne putem simţi cu adevărat fericiţi, doar ascultând o nocturnă de Chopin, ori citind o poezie, ori mirosind parfumul unei flori?
Aşa de tare să ne fi scăpat Dumnezeu din mână? Aşa de profund să se fi instalat mocirla în noi? Chiar nu ne mai putem întoarce la noi înşine? Chiar nu vom mai putea niciodată să fim cu adevărat fericiţi?
Ce spuneţi, dragilor, am putea să încercăm? Până la urmă, e aşa de simplu!
Paul SPIRESCU
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
Nasu si finul din Adjud, acum 3549 zile, 10 ore, 58 minute, 37 secunde
articol Vasile Lefter, acum 3549 zile, 12 ore, 20 minute, 28 secunde
Adrian, acum 3549 zile, 21 ore, 11 minute, 5 secunde 
