Opinii

„Vă scriu de la oncologie” fals reportaj dinlăuntrul durerii

Paul SPIRESCU
30 iul 2014 8284 vizualizări
Orice om care n-a intrat niciodată într-o secţie de oncologie a vreunui spital ar putea crede că aceasta arată ca orice altă secţie. Dar se înşeală, cu toate că lucrul acesta nu se poate demonstra

În primul rând, pentru că nimeni nu intră din simplă curiozitate într-o secţie de oncologie: cei mai mulţi intră împinşi de la spate de o boală nemiloasă, apoi mai intră, ca vizitatori,  prietenii şi apropiaţii acestora şi, în sfârşit, dar nu în ultimul rând, mai intră şi medicii şi tot personalul sanitar, adică toţi oamenii de specialitate care s-au angajat să lupte cu această boală. Doar cei din urmă zâmbesc, dar vă jur că nu este zâmbetul lor, ci o simplă strategie de a le alina suferinţa şi de a le mai da, totuşi, o speranţă celor dintâi.
Multă vreme n-am reuşit să înţeleg ce imbold interior îl poate determina pe un tânăr medic să opteze pentru specialitatea „oncologie", o specialitate unde suferinţa omenească este maximă şi şansele de învingere a bolii sunt minime. Prima situaţie care m-a lămurit, într-o oarecare măsură, a fost o discuţie cu un fost elev, astăzi student la medicină, care mi-a spus că vrea să se specializeze aici pentru că vrea din tot sufletul să se lupte cu imposibilul. „Dar cum poţi lupta cu imposibilul?” –  l-am întrebat. „Făcându-l să devină posibil” – mi-a răspuns el.
 Acum, când intru şi eu, pentru prima dată, într-o secţie de oncologie a unui spital, nu din simplă curiozitate, ci în vizită la omul cel mai drag mie, când văd medicii şi tot personalul alergând pe culoare şi străduindu-se din răsputeri să aline suferinţa omenească, ori chiar să redea viaţa celor care se duc vertiginos către celălalt sens, abia acum reuşesc să înţeleg ce înseamnă să lupţi cu imposibilul.
Pe coridorul spitalului, o doctoriţă cât o vrăbiuţă, mă mir şi eu unde poate încăpea un suflet aşa de mare şi de frumos, energică şi neînduplecată în lupta ei cu moartea, aleargă neîncetat de la un salon la altul, dă indicaţii asistentelor, împarte sfaturi şi încurajări pacienţilor. „Atenţie la salonul X... La salonul Y schimbăm tratamentul pentru pacienta Z... Avem de făcut noi internări... Fetelor, presimt  că iar ne apucă noaptea în spital”.
Tonul pare normal, pentru orice om care îşi dă seama că, de fapt, doctoriţa aceasta se luptă în fiecare zi, în fiecare clipă, cu anormalul. Aşa cum poate ea, cu aparatura şi medicamentele care i se pun la dispoziţie. În SUA sau în Anglia lucrurile stau altfel: toate de ultimă oră! În SUA sau în Anglia, salariul unui medic ca ea este cam de zece ori mai mare.
Doar că cineva de sus a decis că noi suntem o ţară de mâna a doua şi consecinţele n-au întârziat să apară. Este drept că nimeni nu înţelege, cum se poate ca într-o ţară de mâna a doua să existe bogătaşi de mâna întâi, medici cu salarii de mâna a şaptea şi bolnavi de mâna a zecea. Dar problemele acestea se rezolvă mult mai sus!
 Astfel încât, oricât s-ar strădui un medic bun să salveze vieţile oamenilor suferinzi, oricâtă pricepere şi strădanie ar depune el, nişte factori care nouă, oamenilor de rând, ne scapă, decid în numele nostru cine să moară şi cine să trăiască. Saloanele secţiilor de oncologie sunt pline de astfel de oameni care aşteaptă un verdict privitor la propria lor viaţă...
 Într-un salon oarecare, aşezată pe patul de lângă fereastră, o femeie geme prelung, plângându-se că nu mai poate suporta atâta durere. Apare imediat asistenta şi îi administrează o injecţie, pesemne cu morfină. Asistenta o întreabă şi de fiica ei care trage şi ea să moară într-un alt spital. I s-a adus şi o carte cu rugăciuni: există, vezi bine, probleme pe care numai bunul Dumnezeu le mai poate rezolva cu adevărat!
De pe un alt pat, aflat în celălalt colţ al salonului, o doamnă între două vârste mă întreabă dacă nu cumva am un pix: a început să scrie o scrisoare şi al ei deja nu mai are pastă. Mă caut febril prin buzunare şi îi ofer pixul meu. Oare cui îi scrie: soţului, fiului, fiicei? Poate chiar lui Dumnezeu?
Oare ce le scrie? „Dragii mei, vă scriu de la secţia de oncologie, pentru a vă spune că eu sunt bine, sănătoasă”?
Deja simt că nu mai pot suporta atâta suferinţă omenească şi ies vijelios pe uşă, ştergându-mi cu dosul palmelor lacrimile de pe obraji.

Profesor de filosofie la Liceul "Emil Botta", Paul Spirescu este membru al Uniunii Scriitorilor şi autorul a cinci cărţi de poeme, o prezenţă editorială şi publicistică de peste patru decenii.  

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 11

Adaugă comentariu
Simona, acum 2544 zile, 9 ore, 41 minute, 54 secunde
As vrea sa fie adevarat acest articol dar realitatea e graznica.Am 27 de ani,pe 14 mai am fost sa fac un ecograf la dr.B din Focsani pentruu ca aveam un simplu nodul la subrat,mi-a spus ca am citeste integral
ghita ascroafei, acum 2548 zile, 8 ore, 35 minute, 44 secunde
cred ca doar daca nu ai fost la sectia de ocologie Focsani poti descrie in acesti termeni romantati ce se intampla acolo...pentru ca atunci cand esti bolnav de cancer, si te duci sa ti se faca citeste integral
doar pacient, acum 2548 zile, 10 ore, 37 minute, 37 secunde
Ce frumos...! Pare ideal...aproape ireal. Nu vreau sa va doresc domnule, sa reveniti in acel loc sau sa zaboviti mai mult pentru a surprinde chiar TOT ce se intampla acolo ! Sa fim seriosi !
doar pacient, acum 2548 zile, 10 ore, 41 minute, 3 secunde
Pare ideal...aproape ireal. Nu vreau sa va doresc sa reveniti in acel loc, sa zaboviti mai mult....pentru a surprinde la fel de frumos chiar TOATE aspectele.
silviu cristescu, acum 2548 zile, 20 ore, 48 minute, 58 secunde
Nespus de frumos. Sunteți unul dintre aceia,maestre,care picură frumosul într-un ocean de mizererie. Recunoştință pentru încăpățânare.
fatalu, acum 2548 zile, 23 ore, 35 minute, 20 secunde
Bai tarane de autor daca nu stiai la data la care ai vomitat compunera asta de ras sectia oncologie e inchisa ca vrabiuta ta e in concediu. Si ce o intreba axistenta ta pe bolnava aia de fiica ei, citeste integral
fatalu, acum 2548 zile, 23 ore, 36 minute, 16 secunde
Bai tarane de autor daca nu stiai la data la care ai vomitat compunera asta de ras sectia oncologie e inchisa ca vrabiuta ta e in concediu. Si ce o intreba axistenta ta pe bolnava aia de fiica ei, citeste integral
fatalu, acum 2548 zile, 23 ore, 37 minute, 58 secunde
Bai tarane de autor daca nu stiai la data la care ai vomitat compunera asta de ras sectia oncologie e inchisa ca vrabiuta ta e in concediu. Si ce o intreba axistenta ta pe bolnava aia de fiica ei, citeste integral
gherghisanu, acum 2549 zile, 4 ore, 3 minute, 54 secunde
Multumim din suflet domnule PROFESOR, iata ca cineva a avut curajul sa spuna ce se intampla in sectia de unde vine atata suferinta.
eu, acum 2549 zile, 4 ore, 20 minute, 25 secunde
Din nefericire se intra des la aceasta sectie. Pacat ca sunt acolo si oameni fara inima- exemplu doctor Groza de la Focsani- care, in loc sa aline suferinta, face istericale tipand pe holuri si prin citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.