Căldură mare, mon cher!
La ceas de seară , când tocmai voiam să-mi citesc neînsemnata mea corespondenţă electronică, două voci stinse pătrund până la mine prin pereţii obosiţi de disconfortul termic.
Nu mi-a fost greu să recunosc două personaje dragi mie, Leonida şi Efimiţa.
Filolog fiind, am sesizat cu uşurinţă câţiva indici lexicali: Miţule, Bobocule, Matale etc.
Imediat mi-am imaginat cele două fotolii ponosite în care Conu Leonida şi Efimiţa îşi făceau siesta. Discuţia leneşă dintre cei doi mi s-a părut interesantă, şi, ca orice român curios, mi-am lipit urechea de perete. Am înţeles că cei doi conversau pe tema concediului şi a vecinilor care se scaldă în bani, fără a fi deranjaţi de omniprezentul DNA.
Să ascultăm în linişte şi cu atenţie.
Leonida: Ai văzut, Miţule, că Paraschiveştii şi-au luat maşină nouă?
Efimiţa: Ce vrei, Bobocule, doar nu toţi au slujit ţara în cinste şi credinţă ca tine!
Leonida: Alte vremuri, Miţule! Noi juram pe Biblie să slujim ţara.
Efimiţa: Şi ei jură, dar ţin mâna mai departe!
Leonida: Draga mea, ştii că eu sunt credincios şi nu-mi place pizma.
Efimiţa: Toată viaţa ai fost un umil funcţionar. De aceea şi ai o pensie de râsul curcilor. Abia ne-ajung banii de la o zi la alta.
Leonida: Bani ar fi, dar matale faci economii , fiindcă vrei să fim înmormântaţi cu dric şi popă de la Catedrala nouă.
Efimiţa: Fără mine, Bobocule, îţi mâncau câinii din traistă. Aia lui Piscupescu prohodea demult coliva. Noroc de mine, că i-am tras o bătaie soră cu moartea şi i-a trecut amorul. I-auzi, piţipoanca, să se bage în familia mea, eu care am fost pe baricade la Republica de la Ploieşti!
Leonida: Miţulică, parcă era vorba să discutăm despre excursia noastră în Grecia, la care visăm de- o viaţă?
Efimiţa: Mare brânză! Să pleci din patul tău, ca s-o vezi pe stricata aia din Troia. Sau să iei urma lui Ulise, care era debil şi la călcâi.
Leonida: Cică mai sunt şi alte locuri interesante… Plus că totul este all inclusive!
Efimiţa: Mâncarea de la prânz ţi-o dă şi seara!
Leonida: Mai cunoşti lume la mare, la piscină…
Efimiţa: Stricate care pleacă de-acasă, ca să-şi arate silicoanele din faţă şi din spate. Nici nu vreau să aud!
Leonida: Şi cum, după atâţia ani de muncă nu plecăm în concediu nici anul acesta?
Efimiţa: Ba da! La Pârâul Porcului în Vrancea! Aer curat, apă curată, linişte care te pregăteşte pentru vremea când ai vrea să pleci în concediu, dar nu mai poţi. Nu te mai ţin picioarele şi nu te lasă pământul! Aşa că Bobocule, să adunăm bani albi pentru zile negre. Datina cere multe pomeniri şi dacă laşi cardul gol, rabzi şi pe lumea cealaltă, fără să fi văzut Grecia all inclusive!!!
Cineva bătu în perete şi în ţeavă şi vecinii mei au început să vorbească în şoaptă, iar eu nu am mai auzit nimic. Afară erau 35 de grade! Aerul condiţionat nu funcţiona, fiindcă de fapt nu aveam!!! Căldură mare, mon cher!
Vasile LEFTER
