Opinii

Evaluăm, dar nu evoluăm!

Iată că după celebrele „coduri şi noduri” a venit şi mult aşteptata evaluare naţională pentru clasa a VIII-a, adevărat paşaport de intrare în clasa a IX-a la un liceu mai de firmă sau mai de rând. Aşa cum era de aşteptat, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, după simulări de răsunet, ne-a oferit un subiect care demonstrează inutilitatea manualelor în vigoare, invitând profesorii la o activitate didactică lejeră, pe şabloane, anulând orice plăcere a lecturii sau a unei analize gramaticale de esenţă, ca în vremurile când limba română era la ea acasă.

Testul de evaluare la limba şi literatura română nici măcar nu te obligă să faci şi clasa a VIII-a. Itemii propuşi sunt la îndemâna unui elev mediu care a absolvit clasa a VII-a. Să le luăm pe rând!

Subiectul I, nici mai mult nici mai puţin, propune o poezie semnată de Ion Minulescu, ”Rânduri pentru Anul Nou”, explicându-se elevilor „dificilul” cuvânt” mosor”, ca nu cumva să-i încurce în rezolvarea sarcinilor . Urmează Punctul A cu cerinţe care de care mai „dificile”: sinonime pentru „fiindcă”,”cer”,”liniştit”, explicarea rolului unei virgule, precizarea măsurii primelor două versuri, menţionarea a două trăsături ale genului liric şi, tot pentru 6 puncte, prezentarea semnificaţiei titlului poeziei.Compunerea de la punctul B, subiectul I, cerea o opinie referitoare la mesajul transmis, răsplătită cu 12 puncte.

Subiectul al II-lea propus la evaluarea de anul acesta este şi mai generos în cerinţe. Absolventul, care ştie binişor să citească, avea de transcris câte ceva din textul preluat din adevărul.ro, semnat de “celebra” Corina Zorzor, cu un titlu de răsunet „european”, ”Empatia, o abilitate dobândită prin lectură”. Itemii 3, 4, 5, 6 pun elevii în „serioasă” dificultate gramaticală. Ei vor primi punctaj maxim dacă vor recunoaşte o prepoziţie, un pronume şi un adjectiv, un subiect şi un complement direct, dacă dintr-o frază cu patru propoziţii vor recunoaşte două subordonate diferite. Se pare că dificultatea maximă de la subiectul al II-lea e concentrată în itemul 6, fiind puşi să construiască o frază din două propoziţii cu o predicativă introdusă prin „să”. În sfârşit, punctul B le solicită abilităţile componistice, fiind invitaţi să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire organizată de şcoală, cu un scriitor contemporan. 

Formulare ambiguă! Poate era nevoie de o mică precizare: o întâmplare reală sau imaginară! Am făcut aceste comentarii dintr-un singur considerent. Astfel de subiecte atenuează strădania majorităţii dascălilor de limba şi literatura română, punând totul în şabloane, în stereotipie. Nu e admisibil ca la astfel de probe de evaluare să fie excluse texte ale clasicilor, să fie lăsate deoparte probleme de stil, de fonetică, de ortografie, să fie anulate sute de ore trudite pe manuale întregi. Elevii vor înţelege curând că un astfel de test se poate pregăti în câteva săptămâni, fiindcă tot funcţionează principiul oalei în care se amestecă tot. 

Aceasta-i oare valoarea şcolii româneşti în domeniul limbii şi literaturii române? Europa ne trage în jos, spre mediocritate. De ce nu rămânem noi sus şi facem tot ce ne stă în putinţă ca să anulăm valorile învăţământului românesc? De ce nu tragem noi Europa în sus? Marii dascăli de românească ai neamului românesc ne vor bântui somnul, tulburaţi de prăbuşirea identităţii naţionale, care, indubitabil, trece şi prin limba şi literatura română. 

Evaluăm, evaluăm! Nu ar fi timpul să şi evoluăm? 

---