Opinii

O societate a flegmei şi sudalmei

Trebuie să înfierăm cu toată hotărârea gestul făcut de „zglobiul” locuitor de la malul mării de a flegmui Preşedintele, un gest reprobabil, inacceptabil din toate punctele de vedere, nu numai pentru faptul că flegma lui a devenit una prezidenţială ci, mai ales, pentru sentimentele de scârbă, de greaţă pe care ni le provoacă un asemenea comportament specific doar întunecatelor suburbii ale civilizaţiei umane şi nu lumii civilizate în care avem pretenţia că trăim cu toţii.

Dacă în trecut asistam la manifestări de nemulţumire din partea unor sceleraţi, folosindu-se de ouă sau de călimări cu cerneală, - vezi cazurile preşedinţilor Iliescu şi Constantinescu – iată că înventivitatea românului nu cunoaşte margini, fiind descoperită „flegma prezidenţială”, o armă nouă în dotarea celor care au acumulat frustrări şi antipatie faţă de conducători. Este o armă perversă, pentru că ea nu poate fi descoperită de spp-işti cu ocazia percheziţiilor corporale. Dacă ouăle sau călimara cu cerneală pot fi găsite cu uşurinţă şi confiscate, flegma nu poate fi confiscată şi nu ştim dacă oamenii legii au găsit până acum vreo metodă de contracarare. Este adevărat că flegma este mult mai pătrunzătoare, mai tăioasă, pentru a demonstra ura acumulată de cei nemulţumiţi. Dar orice om care a primit puţină educaţie în viaţa lui nu poate recurge la aşa ceva. El îşi poate striga nemulţumirea prin alte modalităţi, fără să se abată atât de mult de la condiţia sa umană, care presupune respectarea unei anumite limite deosebindu-l vizibil de necuvântătoare.
Acum, dacă gestul tot a fost făcut, hai să vedem cum s-a ajuns aici.  Tot ce se întâmplă în societatea românească în prezent este în deplină consonanţă cu limbajul şi comportamentul indus chiar de preşedintele Traian Băsescu, preluat uşor de politicieni şi apoi de întreaga societate românească, devenind astfel o societate a flegmei şi sudalmei.
S-ar cuveni, dacă am fi orientaţi spre normalitate, spre civilizaţie, să „legiferăm” ca instituţie fundamentală a statului RESPECTUL: respectul de sine, respectul faţă de semeni, faţă de întreaga societate în ansamblul ei. Dar aşa stând lucrurile, Traian Băsescu, fondatorul acestei societăţi a flegmei şi sudalmei, nu poate cere respectul pentru instituţia prezidenţială atâta vreme cât el se află acolo.
În aceste zile când tot românul se holbează la posturile tv să vadă care va fi noul preşedinte al ţării, nu ne rămâne decât să sperăm ca acela care va veni, fie de la stânga sau de la dreapta, fie de la centru sau de aiurea, să fie unul în stare să potolească înverşunarea şi ura acumulate în ţară şi să nu aducă altceva decât normalitatea atât de necesară în întreaga societate românească.

Gheorghiţă MOCANU

---