O zi din viaţa unui om obişnuit
Şi lucrul acesta se petrece chiar şi în zilele de weekend, chiar şi pe perioada concediului de odihnă când, în mod normal, ar putea să se ridice din pat la orice oră doreşte: ora 6 dimineaţa i-a intrat în sânge şi i-a creat un soi de dependenţă asemănătoare cumva dependenţei narcomanului.
Cât timp îşi bea cafeaua, se uită cu atenţie la orarul zilei respective: ce ore are, la ce clase, de ce nivel fiecare clasă, doar nu poţi preda în mod identic aceeaşi temă la două clase de niveluri de performanţă diferite. Dacă domnul Băsescu ar citi aceste rânduri, poate că şi-ar schimba impresia despre programul de lucru al profesorilor şi, în general, despre activitatea lor. Dar n-are rost să ne facem iluzii. Preşedintele nostru drag nu citeşte toate prostiile: el citeşte doar Levantul lui Cărtărescu şi, eventual, etichetele de pe sticlele de Whisky.
Are de ales între completarea unor documente cerute de inspectorat, cu toate că nu sunt bune la nimic, şi a trece pe la medicul de familie, ca să-şi ia reţeta cu medicamentele compensate pentru luna respectivă; alege să completeze documentele, cu toate că ştie bine cât de inutilă este toată această trudă.
Prea multe documente inutile de completat în ţara aceasta, din ce în ce mai multe!
Elevii sunt aşa cum îi ştim cu toţii: mulţi dintre ei au ambii părinţi plecaţi din ţară, prin Spania, prin Italia sau prin alte colţuri ale lumii, în căutarea unei lumi mai de Doamne ajută, mulţi dintre ei au rămas singuri acasă, îşi gătesc singuri, îşi spală singuri rufele, îşi cumpără singuri toate cele de trebuinţă, aşteptând în fiecare lună să la vină pe card solda lunară...Cum, doamne iartă-mă, s-ar mai putea ca oamenii aceştia să mai fie pur şi simplu adolescenţi, cum să mai fie veseli şi lipsiţi de griji, cum să se mai poată gândi la subtilităţile teoriei relativităţii sau la tainele imaculatei concepţiuni?
Prea mulţi elevi îmbătrâniţi înainte de vreme, din ce în ce mai mulţi!
După terminarea programului, se hotărăşte să treacă şi pe la cabinetul medicului de familie: găseşte acolo o mulţime tăcută de alţi pacienţi, aşteptându-şi şi ei rândul; hotărăşte să renunţe la reţeta pentru această lună, cu riscul unui posibil infarct.
Prea mulţi bolnavi, unii incurabili, alţii care mor cu zile, există în ţara aceasta!
Ar mai trebui să cumpere câte ceva de mâncare pentru a doua zi, astfel încât hotărăşte să treacă pe la magazinul său obişnuit, dar magazinul este închis, cu lacătul pe uşă şi cu un afiş mare pe geam: „De vânzare”. Subit, îşi aduce aminte cam câte zeci, chiar sute de astfel de afişe mai există prin oraş.
Prea mulţi vând şi din ce în ce mai puţini mai cumpără în ţara aceasta!
Ajunge în sfârşit acasă: puţină mâncare, o nouă cafea, apoi tezele şi extemporalele care i-au rămas de corectat, apoi fişele de lucru pentru a doua zi...Apoi câteva ore la calculator, unde a început să scrie o carte pe care parcă n-o s-o mai termine niciodată.
Apoi somnul de noapte, pentru că şi mâine urmează o zi la fel de grea... Ce bine e să dormi! Oare cum o fi moartea? Nu se numără printre aceia care iubesc viaţa cu orice preţ, dar nici printre cei care se înghesuie spre cimitr. A văzut el săptămâna aceasta o coadă imensă la pompele funebre: o mare de oameni care se înghesuiau să cumpere coroane mortuare... Oare câţi or mai fi murit?
Brrr, prea mulţi oameni mor în fiecare săptămână! Din ce în ce mai mulţi!
Paul SPIRESCU