Să spunem lucrurilor pe nume
De exemplu, câştigătoarea sau câştigătorul (cum a precizat vice-cancelarul austriac) concursului Eurovision. Să spunem lucrurilor pe nume dacă ştim care e acesta. Ne vine greu să o numim ”câştigătoare” pe persoana purtătoare de rochie şi de barbă? E normal, deoarece softul nostru mental asociază cu greu o rochie şi o barbă la aceeaşi persoană, altfel decât în arena circului. E nevoie de timp pentru a accepta această asociere pe scena unui foarte popular concurs european. E nevoie şi de un nou gen gramatical şi de un nou pronume personal mai întâi pentru a desemna o astfel de fiinţă şi apoi pentru a o integra în ceea ce vremelnic numim normalitate. Vezi cate probleme creezi, Conchita Wurst?
Ne vine greu să credem că o persoană - al cărei nume ales de ea însăşi face referire fără dubiu la organele sexuale, feminin şi masculin - să se bucure de o asemenea mediatizare. Ni se impune să fim toleranţi cu orientarea ei sexuală. Să presupunem că dăm dovadă de înţelepciune şi că suntem indiferenţi faţă de acest aspect. La urma urmei nu a participat la un concurs performanţe sexuale, ci de cântece, şi nicidecum la emisiunea “Confesiuni”. Dar de ce suntem obligaţi să tolerăm vulgaritatea?
Personal, mă aşteptam ca reprezentanta Austriei să câştige, aşa cum mă aştept să câştige premii filmele cu subiecte legate de homosexuali. Nici n-a fost nevoie să-i ascult cântecul: descrierea “femeie cu barba” mi-a fost de ajuns ca să o văd pe primul loc. Că a fost votată pentru calitatea interpretării, ca reprezentantă a unei minorităţi solidare sau pur şi simplu pentru bizarerie, cert e că voturile primite pe bune sau pe comandă (după cum se suspină invidios la fiecare final de concurs) i-au adus victoria. Cum de a apărut o astfel de aşteptare? De ce trebuie ca ele/ei să câştige de fiecare dată? Ca să fie şi mai mare umilinţa celor cărora le e greu să-şi aducă subit mentalitatea la zi?
Adevărul e ca sunt lucruri mai arzătoare la ordinea zilei, cum e războiul civil din Ucraina. Acolo toleranţa e strivită de cizme şi şenile. Acolo ar trebui Europa să o reînvie.
Absolventă de Litere, Aida Baumler trăieşte în Suedia şi scrie pe blogul http://calimara-cu-cerneala.blogspot.ro/
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
