„Suntem uniţi şi vom fi tot mai puternici!”
Pentru cei care nu ştiu, votul acestui mare concurs internaţional de muzică se desfăşoară, de ani buni, după un regulament anume, însă acesta a fost deturnat de la esenţa şi scopul lui. Prin acceptarea în concurs a unor reprezentanţi cu diferite orientări sexuale, care-şi expun în mod clar orientarea prin imagine, în consens, bineînţeles, cu libertăţile persoanei şi ale diversităţii sexuale, se schimbă radical rezultatul final al acestor concursuri. În loc să reflecte cea mai bună melodie din concurs, se vede cu ochiul liber că votul nu mai este dat muzicii, el devenind o demonstraţie de forţă şi unitate a breslei cu aceleaşi opţiuni sexuale pe care o regăsim în toate ţările participante.
Aşa cum ştim, pot vota pentru ţara lor doar conaţionalii aflaţi în afara ţării la momentul votului. Să luăm cazul României: pot vota pentru România, doar românii care se află în străinătate. Cei din ţară pot vota doar pentru celelalte ţări participante. Câţi români avem noi în străinătate şi unde anume sunt aceştia? Prin Italia, Spania şi alte câteva ţări care, aşa cum s-a văzut, au dat şi României puncte. Nu vorbim de Moldova care ne-a dat maximul de 12 puncte.
Reprezentantul Austriei, travestitul Conchita Wurst nu avea nevoie de conaţionali austrieci în Europa. De ce? Pentru că el era reprezentantul travestiţilor din toată Europa. Nicio ţară nu este ocolită de prezenţa lor, poate la noi mai puţin, dar în ţările Europei occidentale numărul acestora este mult mai mare. Aici nu este vorba de a condamna sau de a respinge ori de a interzice prezenţa în concurs a acestor oameni, aşa cum au cerut mai multe ţări europene înainte de concurs. Este vorba de logica regulamentului care este dată peste cap: un homosexual sau un travestit va fi votat, într-o puternică unitate de breaslă, într-o mobilizare generală a acelei categorii din toate ţările Europei, aşa cum s-a întâmplat şi la ediţia din acest an. Eu cred că mesajul câştigătorului la primirea trofeului a fost clar direcţionat către toţi travestiţii din Europa care i-au dat votul: „Suntem uniţi şi vom fi tot mai puternici!” Pentru a mai aduce încă un argument celor scrise aici vă reamintesc faptul că, în 1998, Dana Internaţional - un transsexual din Israel - a câştigat concursul cu melodia „Diva”. Iar la un concurs de la noi, „Vocea României”, în care tot publicul era chemat să voteze prin telefon, am rămas iarăşi surprins când un italian travestit s-a calificat de pe locul doi în urma voturilor telefonice ale publicului. Se vede că noi, ceilalţi, stăm confortabil în fotolii, iar ei se mobilizează foarte bine şi devin tot mai puternici aşa cum spunea Conchităul austriac – „Femeia cu barbă”
Pe cine credeţi că au votat travestiţii din Germania, din Italia, Spania, Portugalia sau din România? Şi-au votat reprezentanţii ţărilor de origine? Răspunsul se află în cele 12 puncte oferite Austriei într-o proporţie covârşitoare.
Fără să mă declar vreun oponent îndârjit al diversităţii sexuale, fără să comentez melodia interpretată de reprezentantul Austriei şi fără să spun ceva despre vocea lui – sau a ei, - Doamne sfinte! - fiind un concurs de creaţie şi nu de interpretare - mă pot totuşi declara indignat de ascensiunea tot mai puternică a acestei categorii cu orientări sexuale anormale - zic eu - răspândită în toată lumea, tot mai unită şi mobilizată atât bine, cu mult mai unită decât noi ceilalţi oameni cu orientări sexuale normale, lăsate de la Dumnezeu, deşi suntem încă majoritari pe pământ, nu se mai ştie până când.
Aş fi vrut să-i adresez felicitări câştigătorului, dar român cum sunt, crescut la ţară, sunt obişnuit să însoţesc gestul şi cu o sărutare de mână… Nu pot s-o fac!
I-am văzut pe bărbaţii din trupa Conchitei cum îi sărutau mâna. Bine că nu o sărutau pe gură, că trebuia să-i dea mustaţa la o parte şi cu mâinile să-i depărteze barba stufoasă.