Egalitate...
Dar cand ajungem să trecem printre uşile Tribunalelor, se presupune că intrăm într-o zonă a măsurării faptelor, cu aceeaşi unitate de măsură. Pe doamna cu eşarfa pe ochi şi cu balanţa dreptăţii într-o mană ar trebui să o doară în cot de miloanele de euro din conturile unora, sau de înaltele funcţii de demnitari ale altora. Şublerul Justiţiei ar trebui să măsoare cu unităţi de măsura perfect egale infracţiunile comise de preţioşii penali din sferele înalte, precum pe bieţi bătrani sau sărmani, împinşi de necazuri la comiterea unor infracţiuni (dar care n-au în ogradă mai mult de o capră şi trei găini). Culmea este că aceştia din urmă îşi asumă cu modestie vina, fără spectacolele de pacienţi medicali, cu acte în regula, ale granzilor societăţii. Ne mai sfaşie şi inima pentru că instantaneu, devin grav bolnavi toţi cei care pană mai ieri o ţineau numai în petreceri pe picior mare. (Şi asta pentru că nu le este greu să găsească medici cu sufletul mare şi sensibili la foşnetul duios al bancnotelor). S-a întamplat că în urma unei prăduieli mafiote demonstrate, Gică Popescu a fost ascuns după gratii. Recunoaştem cu toţii prestigiul pe care acesta l-a adus fotbalului romanesc şi bineînţeles că nu vom uita niciodată bucuria adusă suporterilor. Dar lăcomia se plăteşte.
Personal, n-am să înţeleg niciodată cum nişte oameni care au zeci sau sute de milioane de euro nu se satură cu cat au, dorind şi mai mult. Este de neînţeles consternarea lui Hagi şi a lui Ilie Năstase care s-au revoltat pentru că Gică Popescu a fost arestat. Motivul arrestării este clar: cu toate că stătea cu fundul pe o tonă de euro, voia şi mai mult. Faptul că îi adulăm în toate felurile nu scuză paranoia lor de a se crede, coboraţi din Olimp, atinşi de aripa geniului, trăind 24 de ore din 24, pe socluri. Sunt convinşi că din generozitate, ne oferă marele privilegiu de a ni se permite să ne strecurăm printre statuile lor, doar ca elemente inferioare, de decor. În viziunea lor suntem un fel de gandaci, minusculi şi lipsiţi de orice importanţă. Şi asta numai din cauză că suntem nişte oameni simpli şi săraci (cum ar zice impresara Ana Maria Prodan...).
Cred că dacă vreo două-trei maşini de la pompieri le-ar face nişte duşuri reci, cu furtunurile prevăzute cu tulumbe, s-ar trezi la realitate.
Constantin Pavel
Vranceanul Constantin Pavel este unul dintre cei mai cunoscuţi graficieni din Romania, premiat la nenumărate competiţii naţionale mondiale de caricatură.