Oscillococcinumul. Sau cum să arunci banii pe fereastră
De exemplu, dorim să mâncăm bio, ne ferim pe cât putem de chimicale. Sau, nemulţumiţi de limitele medicinei convenţionale (limite reale, desigur) ne aruncăm cu capul înainte în braţele medicinei alternative, luând de bun tot ce zic promotorii ei şi vecina de la etajul 7. Ar trebui, totuşi, mai multă reţinere.
Am să dau azi un exemplu de medicament homeopat pe care-l găsiţi la toate farmaciile şi care se vinde cu foarte mare succes. O să-mi scuzaţi definiţiile, sunt necesare pentru ceea ce vreau să explic.
HOMEOPATÍE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care constă în administrarea în doze foarte mici a substanţelor care, în cantităţi mari, ar putea provoca unui om sănătos o afecţiune analoagă cu aceea care este combătută.( expresiapopulară „cui pe cui se scoate”)
PLACÉBO s. n. (Farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului şi reacţiile psihice ale pacientului.
Efectul placebo este îmbunătăţirea măsurabilă, observabilă sau care se resimte asupra sănătăţii, care nu seatribuie unui tratament real în desfăşurar.
Ştiţi care este cea mai scumpă raţă din lume? Este o raţă care a trăit în Franţa, la Lyon .
Ştiţ i care este preţul ei de piaţă? Enorm. Este atât de mare încât oamenii plătesc în rate, cam 300 de milioane de EURO anual.
Se pare că avem de-a face nu cu găina cu ouăle de aur, ci cu raţa cu ficatul de aur.
O să vă întrebaţi ce are deosebit ouătoarea asta… Treaba-i simplă, am să vă explic cum a ajuns o raţă să trateze sute de mii de oameni.
Deci:
• Se umple o sticlă sterilă cu un amestec de suc pancreatic şi glucoză
• Se ia o raţă sălbatică din Lyon, se sacrifică şi i se scot ficatul şi inima
• Se adaugă conţinutului sticlei 35 de grame de ficat şi 15 grame de inimă
• Apoi se lasă sticla în repaos 40 de zile, timp în care ficatul şi inima se vor dizolva
• Se umple un recipient, indiferent de mărime, cu apă pură
• Se adaugă în apa din recipient o picătură din poţiunea obţinută în sticlă
• Se agită conţinutul energic
• Se goleşte recipientul
• Se reumple recipientul cu apă pură
• Se repetă procedeul de golire, agitare şi reumplere de 200 de ori!!!
• Se foloseşte soluţia obţinută pentru a îmbiba tabletele obţinute din amestecarea produşilor inactivi. (Wikipedia)
Pe urmă este doar marketing. Spunem că este un medicament homeopatic (lumea-i moartă după chestii neconvenţionale, naturale, cică!), la compoziţie vom trece chestiuni snoabe, cu iz ştiinţific gen: „Anas barbariae, hepatis et cordis extractum 200K Excipienti: zaharoza si lactoza.”. Adică mai pe româneşte: extract de ficat şi inimă de la o raţă sălbatică diluat de 200 de ori. Plus zahăr.
După aia scrii pompos pe ambalaj Oscillococcinumul şi-l vinzi cu cel puţin 6 EURO la fraierii care vor să se trateze de gripă sau răceală.
Aşa de diluată va fi soluţia încât dacă s-ar face un calcul ar rezulta probabil că ai avea şanse să prinzi câteva molecule din ingredientul activ doar dacă ai bea o cantitate de soluţie mare cât Marea Neagră. Sau Oceanul Pacific, mai degrabă.
Prin urmare, de 6 EURO se cumpără de fapt câteva grame de zahăr. Scump, în condiţiile în care un kil de zahăr îl găseşti la 1 EURO.
Ştiţi ce este curios însă? Cei mai mulţi dintre cei care cumpără medicamentul acesta homeopat se vindecă în câteva zile, în cazul nefericit că nu decedează. Veţi putea spune că homeopaţii au dreptate.
Explicaţia este simplă: cu sau fără Oscillococcinumul, cu sau fără alte medicamente convenţionale, inclusiv antibiotice, răceala, dar mai ales gripa, dată de viruşi, îşi văd de drumul lor, iar organismul îşi rezolvă singur problema.
Aşa că este foarte uşor “să dai vina” pe medicamentul minune. În cazul în care tratamentul începe chiar în perioada de început a bolii, în faza acută, atunci când te simţi cel mai rău, homeopaţii au la îndemână o axiomă de aur, inventată de ei, care arată că exact aşa trebuie să se întâmplă cu organismul în primă fază: răspunde prima oară dur la medicament, ca o reacţie de imunizare, apoi reacţia va scădea în timp. Deci cum o dai e de bine: dacă te simţi mai rău după ce începi tratamentul homeopatic, aşa trebuie să răspundă organismul, dacă te simţi mai bine, este normal să fie aşa.
Singurul „beneficiu” adus de acest „medicament” homeopat este acel efect placebo, o chestiune care ţine de psihologia fiecărui pacient şi de încrederea pe care o are în doctorul curant sau în cura de însănătoşire.
Interesant acest efect, este măsurabil şi real. E ca şi cum un barman în care ai încredere îţi spune că-ţi va da o băutură alcoolică, te va servi de fapt cu un fel de ceai, iar tu te vei ameţi bându-l, şi asta doar pentru că mintea ta îţi va comandă reacţia asta.
Bineînţeles, acelaşi efect placebo, adică o atitudine optimistă, pozitivă, ţi-o poate induce şi medicul tău de familie, însoţit de o medicamentaţie care să-ţi uşureze simptomele sau să elimine vreo urmare gravă a bolii. Şi probabil pe bani mai puţini.
Poate unii vor spune că merită să dai banii pe acest efect placebo, pe această savantă înşelătorie. Atenţie, însă, efectul este valabil doar dacă eşti încrezător în tratament, dacă eşti setat, dispus să crezi acest tip de tratament, altfel acesta (efectul placebo) nu există. Un copil n-are pasiuni de genul acesta, aşa că tratarea lui homeopată prezintă riscuri imense.
P.S. Teoria homeopatiei a fost dezvoltată de medicul saxon Samuel Hahnemann (1755–1843), care a rămas un guru, un maestru absolut, cartea scrisă de el fiind şi acum biblia tratamentului.
Printre principiile de bază se numără „dinamizarea”, adică prepararea prin agitare a unor diluţii, pe ideea că o cât mai mică cantitate din ingredientul activ este cu atât mai eficientă.
Ca exemplu s-ar putea da cele mai folosite diluţii, cele centezimale hahnemanniene, de 1/100, adică o parte din substanţa de bază se amestecă cu 99 părţi de solvent; amestecul este agitat puternic. Se ia 1% (o parte) din această primă diluţie, numită 1 CH, şi se amestecă din nou într-un flacon cu 99 părţi solvent şi dinamizată iar. Vom avea soluţia 2 CH. şi aşa mai departe până la 30 CH. Bineînţeles, la 30 CH nu mai ai nicio moleculă din ingredientul de bază. Şi totuşi efectul, zic homeopaţii, este devastator de eficient. Asta deoarece, zic aceeaşi specialiştii, apa, solventul, va purta amprenta moleculei originale.
Păi, mă gândesc eu atunci, plecând de la premisa că o cât mai mică substanţă activă este cu atât mai eficientă, de ce n-aş bea eu un pahar cu apă, care are toate ingredientele active infinit de mici, pentru a-mi trata în acest mod simplu şi eficient toate bolile prezente şi viitoare?
Se pare că de fapt eu în fiecare zi mă tratez homeopatic fără s-o ştiu.
Rareş CHINESCU