Pastile - Cheia de boltă a crestinătătii
Hristos a înviat! Cu acest salut intrăm in perioada pascală a anului
bisericesc, momentul de glorie si exuberantă al crestinilor. Din
nefericire, in acest an, Pastele este o perioadă de grele incercări
pentru poporul roman. De la inundatiile din sud-vestul tării, la
jurnalistii romani luati ostatici in Irak, Pastele anului 2005 este pentru
roman un moment de tristete. După o perioadă de post in care
fiecare am incercat să fim mai buni, învierea Fiului lui Dumnzeu
poate aduce o sperantă celor care in aceste zile nu au avut parte de
linistea si bucuria unui cămin. Este momentul ca fiecare să privim in
noi insine si să incercăm să realizăm prin faptele noastre spiritul care
transcende din praznicul învierii. Această generozitate se poate
manifesta prin acte de caritate pentru cei care au pierdut totul sub
ape, prin gesturi fată de copii marginalizati ai acestui oras, fată de
bătrinii neputinciosi si nu in ultimul rind putem fi mai buni prin simpla
noastră prezentă.
"Hristos a inviat!" este salutul crestinilor de la Paste pină la înăltare si
credinta pe care se fondează crestinismul. Noaptea învierii este
punctul culminant al Postului Mare, momentul ultim al serviciilor
religioase din Săptămina Patimilor. După Intrarea triumfală in
Ierusalim in Duminica Floriilor a urmat săptămina umilintelor care s-a
sfirsit cu Răstignirea si Prohodul din Vinerea Patimilor. Cu învierea lui
Hristos se termină o perioadă din istoria religioasă a poporului evreu
si se naste o nouă religie, crestinismul. învierea este actul de nastere
al crestinismului si momentul in care istoria biblică a Vechiului
Testament se topeste prin aparitia primelor comunităti crestine in
sinul mozaismului.
De la Pastile evreiesc la Pastile crestin
Pentru prima dată evreii au sărbătorit Pastele (de la Pesah, care
inseamnă trecere) in jurul anului 1400 inainte de Hristos, cind au
iesit din Egipt. în amintirea acelei iesiri din robia egiptenilor, poporul
evreu sărbătorea cu multă religiozitate Pastele. Pastele crestin, din
punct de vedere etimologic, vine de la Pastile evreiesc si a intrat in
vocabularul crestin dintru inceputuri. Principalul motiv este că, primii
crestini au fost evrei iar patimile, moartea si Invierea Domnului au
coincis cu Pastele evreilor din anul 33. Pastele crestinilor poartă
acelasi vesmint lingvistic dar continutul nu mai este acelasi. Desi
teologii conservatori sustin separarea totală a celor două evenimente
capitale ale celor două religii monoteiste - mozaismul si crestinismul -
totusi, fiind evrei, primii crestini au adus cu ei si practici si ritualuri ale
Pastelui iudaic. Pentru cunoscătorii celor două traditii, frapante sint
similitudinile incă vii, la 2.000 de ani de la nasterea crestinismului din
iudaism. Orbiti de rasismul nationalist sustinut in mod vădit de
Biserică, ani in sir s-a propagat ideea că intre crestinism si mozaism
ar fi o opozitie iremediabilă. Lucrurile stau tocmai invers. Crestinismul
s-a născut in interiorul religiei mozaice si primii crestini au fost, in
mod firesc, evrei. Acestia au increstinat multe din traditiile evreiesti,
pe care ochiul crestinului zilelor noastre nu are cum să le perceapă
originea. Au trecut multi ani si amintirea traditiilor iudaice a fos uitată
iar crestinismul a devinit o religie in adevăratul sens al cuvintului.
Animozitătile din interiorul comunitătilor crestine au fost atit de
puternice incit, dacă se intimpla ca Pastele crestinilor să cadă in
aceeasi zi, crestinii, fie il serbau cu o săptămină inainte, fie după.
Data Pastelui si controversele pascale
Trebuie spus că, acum 2000 de ani, crestinii nu puteau comunica cu
rapiditatea cu care o facem noi astăzi. Din acest simplu motiv
crestinii nu au sărbătorit Pastele la aceeasi dată. în plus, primele
comunităti erau disparate in intreg bazinul mediteranean si Asia
Mică. La aceasta s-a adăugat si puternice divergente in interiorul
tinerei religii: de o parte, adeptii unui crestinism iudaizant, centrat pe
practici si principii mozaice, ce doreau prăznuirea Pastelui in aceeasi
zi cu Pastele evreilor, de cealaltă parte, un crestinism al noilor teritorii
(Europa) care sărbătoreau Pastele in prima duminică după
echinoctiul de primăvară. Erau si comunităti care sărbătoreau
învierea la date hotărite doar de ei. în perioada persecutiilor, crestinii
aveau alte probleme decit data Pastelui. După ce crestinismul devine
o religie acceptată (religio licita) la 313, la primul mare sinod al
crestinătătii de la 325, Părintii Bisericii adoptă sărbătorirea datei
Pastelui bazată pe criterii astronomice. Data era calculată de
astronomii din Alexandria Egiptului care aveau obligatia să o
comunice din timp tuturor Bisericilor. Acestia au hotărit ca Pastele să
se serbeze in prima duminică cu lună plină, după echinoctiul de
primăvară. Dacă Pastele evreilor cădea in aceeasi zi se amina cu o
săptămină. în functie de echinoctiul de primăvară, Pastele se
serbează intre 22 martie si 8 mai. în epoca modernă, unele Biserici
au adoptat indreptarea calendarului iulian, altele au refuzat. Asa se
face că, Bisericile orthodoxe nu sărbătoresc Pastele la aceeasi dată.
La aceasta se adaugă criterii subiective care impiedică cele trei mari
confesiuni - Catolicii, Protestantii, Ortodocsii - să prăznuiască
învierea in acceasi zi.
Reminescente lingvistice precrestine
Cei care au călătorit in Occident sau au citeva idei despre cultura si
civilizatia occidentală stiu că englezii numesc Pastele, Easter.
Explicatia este, pe cit de simplă, pe atit de interesantă. Zeita
primăverii la vechii saxoni se numea Eastre. La inceputul primăverii i
se aduceau sacrificii. Misionarii crestini aflati pe pămintul saxonilor
au sesizat legătura puternică pe care acestia o aveau cu zeitatea lor
si au dat Pastelui in acele tinuturi numele de Easter. Ca si in cazul
altor sărbători, misionarii au reusit să impună mesajul crestin
mentinind numele vechii sărbători. Saxonii s-au crestinat, au păstrat
numele zeitătii, dar continutul sărbătorii a fost altul. Astăzi există in
Apus un puternic curent elitist - cultural si religios - ce incearcă să
mai salveze cite ceva din traditiile vechilor religii ale europenilor
peste care s-a asezat ca un tăvălug crestinismul.
Luminarea de înviere
Unul din simbolurile cele mai profunde ale crestinismului este
luminarea din noaptea de înviere. Astăzi utilizăm tot felul de luminări,
fără nici o importată emotională decit utilitatea: să lumineze bine si să
nu curgă ceară. Rostul luminării la biserică nu era simpla iluminare a
lăcasului sfint. Noi am inlocuit luminara cu becul si Biserica a pierdut
dintr-o dată tot misterul. Crestinii secolelor trecute pregăteau
luminarea de Paste din timp, din ceară curată, de preferintă din ceară
deschisă la culoare si frumos mirositoare. Cu această luminare se
mergea la Biserică si se lua lumină la miezul noptii din fata Sfintelor
Usi, cu credinta că este lumină din lumina lui Hristos care a biruit
moartea. în timpurile cind nu existau acumulatori, crestinul se
intorcea de la Biserică, lumindu-si pasii cu luminarea de la înviere.
Această luminare se aseza la icoană de unde se utiliza si anul
următor. Se credea in puterea protectoare a icoanei, care
indepărtează duhurile rele si vrăjile. în casele romanilor de odinioară,
luminarea de la înviere era unul din obiectele sacre. Multi bătrini
doreau să moară stringind intre degete luminarea cu care ani de-a
rindul au primit lumina învierii.
Cozonacii, Pasca si ouăle rosii
Pregătite in genere in Joia Mare, ouăle inrosite simbolizează singele
curs din coasta Fiului lui Dumnezeu răstignit pe Cruce.
Desigur, există o multitudine de simboluri legate de inrositul ouălelor
si de singele lui Iisus. Dintre cele din urmă, cea mai celebră este
Legenda Graalului, cupa cu singele lui Iisus Hristos care a inflăcărat
mintile cavalerilor medievali. încă din timpurile străvechi omul a văzut
in ou o lume plină de simboluri si la toate popoarele oul a simbolizat
viata, misterul vietii, al renasterii. în satele vrincene s-a mentinut
extraordinara traditie a ouălelor incondeiate, traditie care se
transmite din generatie in generatie. Legat de moartea lui Hristos si
punerea in mormint avem cozonacii. Forma acestora o aminteste pe
cea trupului lui Iisus pus in mormint. Nu acelasi lucru il simbolizează
Pasca. Aceasta se distantează de celelalte preparate prin puritatea
elementelor folosite: numai din faina curată de griu ales. Cea care
este pentru la biserică i se adaugă o cruce din aluat. După slujba
învierii se gustă din pască. Prin pască se face trecerea de la post si
bucatele de post la lumea colorată a mincărurilor de "dulce".
Prepararea acesteia implica anumite conditii. Mai putin astăzi dar
incă prezente, aceste reguli nescrise impun persoanelor care
pregătesc pasca o anumită decentă si puritate sufletească. Pasca se
prepară de regulă in Simbăta Mare. Sigur, există si superstitii legate
de timpul si maniera pregătirii, diferite de la o regiune la alta, cum ar
fi: numărul tăvilor trebuie să fie cu sot; nu se primesc musafiri cind se
coace pasca, etc.
Traditii romanesti nemuritoare
Primele traditii legate de Paste incep din noaptea învierii. înainte de a
merge la serviciul religios, crestinii isi spălau ochii cu apă in care se
punea un ou si citeva monede de argint. Cel care se spăla ultimul lua
monedele. Traditiile continuau cu consumarea celebrei pasce si a
ouălelor sfintite. Urma traditionala carne de miel pregătită după retete
tinute la mare secret de gospodine. Dacă ouăle simbolizează singele
lui Hristos, Mielul este simbolul lui Hristos, Mielul jertfit pentru
păcatele umanitătii. La evrei, de Paste, se consuma de asemenea
carne de miel. în functie de regiunile tării, de Paste aveau loc diferite
manifestări populare. în unele locuri se făceau focuri mari in preajma
bisericilor pentru a intimpina sufletele mortilor. în altele, la miezul
noptii se trăgeau focuri de armă pentru a-i anunta pe crestini
apropierea învierii. Interesant este si Pastile Blajinilor, care se
sărbătoreste la o săptămină după prima zi de Paste, in lunea după
Duminica Tomii. Blajinii sint, in credinta populară, primii oameni de
pe pămint care locuiesc acum in altă lume. în a patra zi de Paste, in
satele de prin Nordul Moldovei si Maramures se aduc bucate prin
poieni pentru sufletele celor care nu au fost inmormintati crestineste.
Se crede că in noaptea învierii se deschide raiul si se inchid portile
iadului. Sufletele celor morti in această perioadă vor merge in rai. în
unele regiuni tăranii puneau anafură in sarea vitelor pentru a făta mai
multi vitei. Ca orice noapte importantă din punct de vedere religios,
nici noaptea învierii nu scapă superstitiilor. Unele fete spălau in
noaptea învierii limba clopotului cu apă neincepută ca să-i atragă pe
cavaleri. Altele lipeau coji de ou pe la usile caselor ca să vina
petitorii. Nici masa de Paste nu era una obisnuită. Nu trebuia să se
bage mina in solnita de sare iar oasele de la mielul consumat
trebuiau ingropate lingă un măr. După masă urma mult asteptatul
ritual al ciocnitului ouălelor. Cei tineri tineau ouăle rotii sfintite si cei
virstnici le ciocneau. Nu oricum: in prima zi de Paste ouăle se
ciocneau numai "cap cu cap", in a doua zi, "cap cu dos", iar in a treia
zi "dos cu dos".
Pastele cumetrilor
Un obicei cu multe semnificatii religioase si sociale in trecut era
mersul finilor la nasi cu pască de Paste. O lege nescrisă a fixat acest
obicei din timpuri străvechi. A doua zi de Paste incep vizitele intre
cumetri dar si intre rude si prieteni. Nasii cu stare de prin satele
romanesti si de prin mahalalele tirgurilor moldo-valahe tocmeau cu
un an inainte celebre tarafuri de lăutari tigani sau evrei si pe melosul
fermecător al unei muzici lăutăresti - care nu are nimic in comun cu
mizeria muzicală numită manea - asezati pe un scaun in pridvorul
casei primea finii care le sărutau mina, le aduceau pască si urări de
an bun si sănătate. Acest ritual nescris, dar mai puternic ca Legea,
tinea echilibrul social al comunitătilor romanesti, le asigura liantul
impotriva dezbinării, le dădea ierarhia necesară unei bune functionări
si tinea legătura cu traditiile si practicile mostenite din bătrini. Din
nefericire, această institutie seculară, cu reguli nescrise, dar eficiente
si respectate, a ajuns sub birocratia comunistă o rusine natională.
Cumetreala a intoxicat corpul social si legături nevăzute au sufocat o
traditie ce reusise să tină in picioare o societate zdruncinată de
războaie cu năvălitori si vecini hrăpăreti. Pastile cumetrilor există
incă. Mai sint familii care păstrează acest obicei si nu au sucombat
in fata cumetriilor de interese si avantaje materiale.
Pastele - intilnirea cu mormintele părintilor
Pastele nu este doar intilnirea cu cei dragi de aici, ci si cu cei de
dincolo, cu cei care au plecat cu speranta că prin Inviere vor reveni
alături de cei dragi. Este cel mai important moment din an cind copiii
vin de la mii de km să aprindă o luminare si să aducă cozonac si ouă
rosii la căpătiiul părintilor. Dacă nu ar fi fost acest obicei, prinsi in
nebunia unei vieti trepidante, nu am mai fi stiut că undeva, mai
departe sau mai aproape, avem pe cineva drag care asteaptă să
venim cu o luminare. Există zone ale tării unde au loc adevărate
pelerinaje la mormintele celor dragi. Dacă evreii din toată lumea vin
de Pastele iudaic la Zidul Plingerii pentru a reface comuniunea cu
istoria si religia poporului evreu, crestinii vin anual a doua zi de Paste
la mormintele celor plecati pentru a fi, sufleteste, alături de cei care
nu mai sint.
Pastile la alte popoare
Traditii si practici interesante există si la celelalte popoare. în
Occident cineva din familie ascunde ouă prin curte pentru a fi
descoperite de ceilalti membri ai familiei a doua zi, in mod particular
de copii. în Bulgaria, bunica freacă obrajii celor mici cu primul ou
inrosit pentru a le da forta de a rezista tot anul in fata bolilor. în unele
tări se organizează concursuri de ciocnit ouă. în SUA se organizează
concursul rostogolirii ouălelor, obicei european de altfel. Cistigă acela
care rostogoleste oul pe cea mai lungă distantă fără să-l spargă. De
asemenea, incondeiatul ouălelor il intilnim si la celelalte popoare. în
Franta, Elvetia, Austria chocolatierii produc de Paste ouă de
ciocolată. Tot in Occident, de Paste, la modă sint iepurasii de
ciocolată si se impodobesc arbustii ornamentali cu mici ouă de
ciocolată. Austriecii sint specialisti in imprimatul frunzelor pe ouă.
Practici si bucate deosebite se intilnesc la popoarele din Asia Mică.
De la mielul bunicilor la iepurasul saxon
Ca mai toate sărbătorile crestine, nici Pastile nu a scăpat de
mercantilismul comerciantilor. De la mielul de Paste al bunicilor
s-a ajuns astăzi la iepurasul care aduce ouă si le ascunde pentru cei
mici. Tot iepurasul aduce daruri copiilor de Paste. Pe toate obiectele
care insotesc ambalajele pascale, iepurasul este omniprezent. S-a
mers pină acolo cu publicitatea incit s-a intipărit in memoria
contemporanilor imaginea iepurasului de Sfintele Paste, desi acest
firav animal nu are legături cu momentul pascal.
în acelasi timp trebuie recunoscut că iepurasul nu este o inovatie
crestină de ultim moment. El a existat in cultul saxonilor fiind simbolul
pămintesc al zeitei Eastre. Emigrantii germani l-au dus cu ei in
America si americanii l-au botezat, l-au increstinat, devenind dintr-o
dată un simbol crestin. Pină aici nimic rău. Trist va fi cind iepurasul
va inlocui in imaginarul copiilor traditiile crestine si in locul învierii lui
Hristos vom astepta pe iepuras. Deja prin scolile si liceele focsănene
titlurile expozitiilor de Paste este "Happy Easter" si mai putin "Hristos
a inviat", pentru că acesta-i "trendul". Deocamdată este numai din
ciocolată si pe copertele revistelor. Sperăm că nu va inlocui mielul de
pe mesele romanilor si crestinii vor continua să se salute de Sfintele
Paste cu "Hristos a inviat". Pur si simplu pentru că Pastele este
sărbătoarea învierii din morti a Fiului lui Dumnezeu si nu sărbătoara
iepurasului. De această sfintă sărbătoare "Ziarul de Vrancea" doreste
cititorilor un Paste fericit si crestinescul "Hristos a inviat!".
