Opinii

Pastile - Cheia de boltă a crestinătătii

Valentin Muscă
29 apr 2005 1416 vizualizări
Duminica învierii este cea mai mare sărbătoare a crestinătătii. învierea este actul prin care se naste crestinismul ca religie. Ziua de Paste este momentul cînd cei vii se întîlnesc cu cei morti u desi toti crestinii recunosc importanta fundamentală a Pastelui, sărbătoresc evenimentul la date diferite. Din 325 d. Hr. Pastele se sărbătoreste în general în prima duminică după echinoctiul de primăvară. Dacă Pastele crestin cade în aceeasi zi cu Pastele iudaic, se amînă cu o săptămînă. In ultimii ani un nou simbol pascal se impune cu fortă, iepurasul saxon, în variantă americană.

Hristos a înviat! Cu acest salut intrăm in perioada pascală a anului

bisericesc, momentul de glorie si exuberantă al crestinilor. Din

nefericire, in acest an, Pastele este o perioadă de grele incercări

pentru poporul roman. De la inundatiile din sud-vestul tării, la

jurnalistii romani luati ostatici in Irak, Pastele anului 2005 este pentru

roman un moment de tristete. După o perioadă de post in care

fiecare am incercat să fim mai buni, învierea Fiului lui Dumnzeu

poate aduce o sperantă celor care in aceste zile nu au avut parte de

linistea si bucuria unui cămin. Este momentul ca fiecare să privim in

noi insine si să incercăm să realizăm prin faptele noastre spiritul care

transcende din praznicul învierii. Această generozitate se poate

manifesta prin acte de caritate pentru cei care au pierdut totul sub

ape, prin gesturi fată de copii marginalizati ai acestui oras, fată de

bătrinii neputinciosi si nu in ultimul rind putem fi mai buni prin simpla

noastră prezentă.



"Hristos a inviat!" este salutul crestinilor de la Paste pină la înăltare si

credinta pe care se fondează crestinismul. Noaptea învierii este

punctul culminant al Postului Mare, momentul ultim al serviciilor

religioase din Săptămina Patimilor. După Intrarea triumfală in

Ierusalim in Duminica Floriilor a urmat săptămina umilintelor care s-a

sfirsit cu Răstignirea si Prohodul din Vinerea Patimilor. Cu învierea lui

Hristos se termină o perioadă din istoria religioasă a poporului evreu

si se naste o nouă religie, crestinismul. învierea este actul de nastere

al crestinismului si momentul in care istoria biblică a Vechiului

Testament se topeste prin aparitia primelor comunităti crestine in

sinul mozaismului.


De la Pastile evreiesc la Pastile crestin


Pentru prima dată evreii au sărbătorit Pastele (de la Pesah, care

inseamnă trecere) in jurul anului 1400 inainte de Hristos, cind au

iesit din Egipt. în amintirea acelei iesiri din robia egiptenilor, poporul

evreu sărbătorea cu multă religiozitate Pastele. Pastele crestin, din

punct de vedere etimologic, vine de la Pastile evreiesc si a intrat in

vocabularul crestin dintru inceputuri. Principalul motiv este că, primii

crestini au fost evrei iar patimile, moartea si Invierea Domnului au

coincis cu Pastele evreilor din anul 33. Pastele crestinilor poartă

acelasi vesmint lingvistic dar continutul nu mai este acelasi. Desi

teologii conservatori sustin separarea totală a celor două evenimente

capitale ale celor două religii monoteiste - mozaismul si crestinismul -

totusi, fiind evrei, primii crestini au adus cu ei si practici si ritualuri ale

Pastelui iudaic. Pentru cunoscătorii celor două traditii, frapante sint

similitudinile incă vii, la 2.000 de ani de la nasterea crestinismului din

iudaism. Orbiti de rasismul nationalist sustinut in mod vădit de

Biserică, ani in sir s-a propagat ideea că intre crestinism si mozaism

ar fi o opozitie iremediabilă. Lucrurile stau tocmai invers. Crestinismul

s-a născut in interiorul religiei mozaice si primii crestini au fost, in

mod firesc, evrei. Acestia au increstinat multe din traditiile evreiesti,

pe care ochiul crestinului zilelor noastre nu are cum să le perceapă

originea. Au trecut multi ani si amintirea traditiilor iudaice a fos uitată

iar crestinismul a devinit o religie in adevăratul sens al cuvintului.

Animozitătile din interiorul comunitătilor crestine au fost atit de

puternice incit, dacă se intimpla ca Pastele crestinilor să cadă in

aceeasi zi, crestinii, fie il serbau cu o săptămină inainte, fie după.


Data Pastelui si controversele pascale


Trebuie spus că, acum 2000 de ani, crestinii nu puteau comunica cu

rapiditatea cu care o facem noi astăzi. Din acest simplu motiv

crestinii nu au sărbătorit Pastele la aceeasi dată. în plus, primele

comunităti erau disparate in intreg bazinul mediteranean si Asia

Mică. La aceasta s-a adăugat si puternice divergente in interiorul

tinerei religii: de o parte, adeptii unui crestinism iudaizant, centrat pe

practici si principii mozaice, ce doreau prăznuirea Pastelui in aceeasi

zi cu Pastele evreilor, de cealaltă parte, un crestinism al noilor teritorii

(Europa) care sărbătoreau Pastele in prima duminică după

echinoctiul de primăvară. Erau si comunităti care sărbătoreau

învierea la date hotărite doar de ei. în perioada persecutiilor, crestinii

aveau alte probleme decit data Pastelui. După ce crestinismul devine

o religie acceptată (religio licita) la 313, la primul mare sinod al

crestinătătii de la 325, Părintii Bisericii adoptă sărbătorirea datei

Pastelui bazată pe criterii astronomice. Data era calculată de

astronomii din Alexandria Egiptului care aveau obligatia să o

comunice din timp tuturor Bisericilor. Acestia au hotărit ca Pastele să

se serbeze in prima duminică cu lună plină, după echinoctiul de

primăvară. Dacă Pastele evreilor cădea in aceeasi zi se amina cu o

săptămină. în functie de echinoctiul de primăvară, Pastele se

serbează intre 22 martie si 8 mai. în epoca modernă, unele Biserici

au adoptat indreptarea calendarului iulian, altele au refuzat. Asa se

face că, Bisericile orthodoxe nu sărbătoresc Pastele la aceeasi dată.

La aceasta se adaugă criterii subiective care impiedică cele trei mari

confesiuni - Catolicii, Protestantii, Ortodocsii - să prăznuiască

învierea in acceasi zi.


Reminescente lingvistice precrestine


Cei care au călătorit in Occident sau au citeva idei despre cultura si

civilizatia occidentală stiu că englezii numesc Pastele, Easter.

Explicatia este, pe cit de simplă, pe atit de interesantă. Zeita

primăverii la vechii saxoni se numea Eastre. La inceputul primăverii i

se aduceau sacrificii. Misionarii crestini aflati pe pămintul saxonilor

au sesizat legătura puternică pe care acestia o aveau cu zeitatea lor

si au dat Pastelui in acele tinuturi numele de Easter. Ca si in cazul

altor sărbători, misionarii au reusit să impună mesajul crestin

mentinind numele vechii sărbători. Saxonii s-au crestinat, au păstrat

numele zeitătii, dar continutul sărbătorii a fost altul. Astăzi există in

Apus un puternic curent elitist - cultural si religios - ce incearcă să

mai salveze cite ceva din traditiile vechilor religii ale europenilor

peste care s-a asezat ca un tăvălug crestinismul.


Luminarea de înviere


Unul din simbolurile cele mai profunde ale crestinismului este

luminarea din noaptea de înviere. Astăzi utilizăm tot felul de luminări,

fără nici o importată emotională decit utilitatea: să lumineze bine si să

nu curgă ceară. Rostul luminării la biserică nu era simpla iluminare a

lăcasului sfint. Noi am inlocuit luminara cu becul si Biserica a pierdut

dintr-o dată tot misterul. Crestinii secolelor trecute pregăteau

luminarea de Paste din timp, din ceară curată, de preferintă din ceară

deschisă la culoare si frumos mirositoare. Cu această luminare se

mergea la Biserică si se lua lumină la miezul noptii din fata Sfintelor

Usi, cu credinta că este lumină din lumina lui Hristos care a biruit

moartea. în timpurile cind nu existau acumulatori, crestinul se

intorcea de la Biserică, lumindu-si pasii cu luminarea de la înviere.

Această luminare se aseza la icoană de unde se utiliza si anul

următor. Se credea in puterea protectoare a icoanei, care

indepărtează duhurile rele si vrăjile. în casele romanilor de odinioară,

luminarea de la înviere era unul din obiectele sacre. Multi bătrini

doreau să moară stringind intre degete luminarea cu care ani de-a

rindul au primit lumina învierii.


Cozonacii, Pasca si ouăle rosii


Pregătite in genere in Joia Mare, ouăle inrosite simbolizează singele

curs din coasta Fiului lui Dumnezeu răstignit pe Cruce.

Desigur, există o multitudine de simboluri legate de inrositul ouălelor

si de singele lui Iisus. Dintre cele din urmă, cea mai celebră este

Legenda Graalului, cupa cu singele lui Iisus Hristos care a inflăcărat

mintile cavalerilor medievali. încă din timpurile străvechi omul a văzut

in ou o lume plină de simboluri si la toate popoarele oul a simbolizat

viata, misterul vietii, al renasterii. în satele vrincene s-a mentinut

extraordinara traditie a ouălelor incondeiate, traditie care se

transmite din generatie in generatie. Legat de moartea lui Hristos si

punerea in mormint avem cozonacii. Forma acestora o aminteste pe

cea trupului lui Iisus pus in mormint. Nu acelasi lucru il simbolizează

Pasca. Aceasta se distantează de celelalte preparate prin puritatea

elementelor folosite: numai din faina curată de griu ales. Cea care

este pentru la biserică i se adaugă o cruce din aluat. După slujba

învierii se gustă din pască. Prin pască se face trecerea de la post si

bucatele de post la lumea colorată a mincărurilor de "dulce".

Prepararea acesteia implica anumite conditii. Mai putin astăzi dar

incă prezente, aceste reguli nescrise impun persoanelor care

pregătesc pasca o anumită decentă si puritate sufletească. Pasca se

prepară de regulă in Simbăta Mare. Sigur, există si superstitii legate

de timpul si maniera pregătirii, diferite de la o regiune la alta, cum ar

fi: numărul tăvilor trebuie să fie cu sot; nu se primesc musafiri cind se

coace pasca, etc.


Traditii romanesti nemuritoare


Primele traditii legate de Paste incep din noaptea învierii. înainte de a

merge la serviciul religios, crestinii isi spălau ochii cu apă in care se

punea un ou si citeva monede de argint. Cel care se spăla ultimul lua

monedele. Traditiile continuau cu consumarea celebrei pasce si a

ouălelor sfintite. Urma traditionala carne de miel pregătită după retete

tinute la mare secret de gospodine. Dacă ouăle simbolizează singele

lui Hristos, Mielul este simbolul lui Hristos, Mielul jertfit pentru

păcatele umanitătii. La evrei, de Paste, se consuma de asemenea

carne de miel. în functie de regiunile tării, de Paste aveau loc diferite

manifestări populare. în unele locuri se făceau focuri mari in preajma

bisericilor pentru a intimpina sufletele mortilor. în altele, la miezul

noptii se trăgeau focuri de armă pentru a-i anunta pe crestini

apropierea învierii. Interesant este si Pastile Blajinilor, care se

sărbătoreste la o săptămină după prima zi de Paste, in lunea după

Duminica Tomii. Blajinii sint, in credinta populară, primii oameni de

pe pămint care locuiesc acum in altă lume. în a patra zi de Paste, in

satele de prin Nordul Moldovei si Maramures se aduc bucate prin

poieni pentru sufletele celor care nu au fost inmormintati crestineste.

Se crede că in noaptea învierii se deschide raiul si se inchid portile

iadului. Sufletele celor morti in această perioadă vor merge in rai. în

unele regiuni tăranii puneau anafură in sarea vitelor pentru a făta mai

multi vitei. Ca orice noapte importantă din punct de vedere religios,

nici noaptea învierii nu scapă superstitiilor. Unele fete spălau in

noaptea învierii limba clopotului cu apă neincepută ca să-i atragă pe

cavaleri. Altele lipeau coji de ou pe la usile caselor ca să vina

petitorii. Nici masa de Paste nu era una obisnuită. Nu trebuia să se

bage mina in solnita de sare iar oasele de la mielul consumat

trebuiau ingropate lingă un măr. După masă urma mult asteptatul

ritual al ciocnitului ouălelor. Cei tineri tineau ouăle rotii sfintite si cei

virstnici le ciocneau. Nu oricum: in prima zi de Paste ouăle se

ciocneau numai "cap cu cap", in a doua zi, "cap cu dos", iar in a treia

zi "dos cu dos".


Pastele cumetrilor


Un obicei cu multe semnificatii religioase si sociale in trecut era

mersul finilor la nasi cu pască de Paste. O lege nescrisă a fixat acest

obicei din timpuri străvechi. A doua zi de Paste incep vizitele intre

cumetri dar si intre rude si prieteni. Nasii cu stare de prin satele

romanesti si de prin mahalalele tirgurilor moldo-valahe tocmeau cu

un an inainte celebre tarafuri de lăutari tigani sau evrei si pe melosul

fermecător al unei muzici lăutăresti - care nu are nimic in comun cu

mizeria muzicală numită manea - asezati pe un scaun in pridvorul

casei primea finii care le sărutau mina, le aduceau pască si urări de

an bun si sănătate. Acest ritual nescris, dar mai puternic ca Legea,

tinea echilibrul social al comunitătilor romanesti, le asigura liantul

impotriva dezbinării, le dădea ierarhia necesară unei bune functionări

si tinea legătura cu traditiile si practicile mostenite din bătrini. Din

nefericire, această institutie seculară, cu reguli nescrise, dar eficiente

si respectate, a ajuns sub birocratia comunistă o rusine natională.

Cumetreala a intoxicat corpul social si legături nevăzute au sufocat o

traditie ce reusise să tină in picioare o societate zdruncinată de

războaie cu năvălitori si vecini hrăpăreti. Pastile cumetrilor există

incă. Mai sint familii care păstrează acest obicei si nu au sucombat

in fata cumetriilor de interese si avantaje materiale.


Pastele - intilnirea cu mormintele părintilor


Pastele nu este doar intilnirea cu cei dragi de aici, ci si cu cei de

dincolo, cu cei care au plecat cu speranta că prin Inviere vor reveni

alături de cei dragi. Este cel mai important moment din an cind copiii

vin de la mii de km să aprindă o luminare si să aducă cozonac si ouă

rosii la căpătiiul părintilor. Dacă nu ar fi fost acest obicei, prinsi in

nebunia unei vieti trepidante, nu am mai fi stiut că undeva, mai

departe sau mai aproape, avem pe cineva drag care asteaptă să

venim cu o luminare. Există zone ale tării unde au loc adevărate

pelerinaje la mormintele celor dragi. Dacă evreii din toată lumea vin

de Pastele iudaic la Zidul Plingerii pentru a reface comuniunea cu

istoria si religia poporului evreu, crestinii vin anual a doua zi de Paste

la mormintele celor plecati pentru a fi, sufleteste, alături de cei care

nu mai sint.


Pastile la alte popoare


Traditii si practici interesante există si la celelalte popoare. în

Occident cineva din familie ascunde ouă prin curte pentru a fi

descoperite de ceilalti membri ai familiei a doua zi, in mod particular

de copii. în Bulgaria, bunica freacă obrajii celor mici cu primul ou

inrosit pentru a le da forta de a rezista tot anul in fata bolilor. în unele

tări se organizează concursuri de ciocnit ouă. în SUA se organizează

concursul rostogolirii ouălelor, obicei european de altfel. Cistigă acela

care rostogoleste oul pe cea mai lungă distantă fără să-l spargă. De

asemenea, incondeiatul ouălelor il intilnim si la celelalte popoare. în

Franta, Elvetia, Austria chocolatierii produc de Paste ouă de

ciocolată. Tot in Occident, de Paste, la modă sint iepurasii de

ciocolată si se impodobesc arbustii ornamentali cu mici ouă de

ciocolată. Austriecii sint specialisti in imprimatul frunzelor pe ouă.

Practici si bucate deosebite se intilnesc la popoarele din Asia Mică.


De la mielul bunicilor la iepurasul saxon


Ca mai toate sărbătorile crestine, nici Pastile nu a scăpat de

mercantilismul comerciantilor. De la mielul de Paste al bunicilor

s-a ajuns astăzi la iepurasul care aduce ouă si le ascunde pentru cei

mici. Tot iepurasul aduce daruri copiilor de Paste. Pe toate obiectele

care insotesc ambalajele pascale, iepurasul este omniprezent. S-a

mers pină acolo cu publicitatea incit s-a intipărit in memoria

contemporanilor imaginea iepurasului de Sfintele Paste, desi acest

firav animal nu are legături cu momentul pascal.

în acelasi timp trebuie recunoscut că iepurasul nu este o inovatie

crestină de ultim moment. El a existat in cultul saxonilor fiind simbolul

pămintesc al zeitei Eastre. Emigrantii germani l-au dus cu ei in

America si americanii l-au botezat, l-au increstinat, devenind dintr-o

dată un simbol crestin. Pină aici nimic rău. Trist va fi cind iepurasul

va inlocui in imaginarul copiilor traditiile crestine si in locul învierii lui

Hristos vom astepta pe iepuras. Deja prin scolile si liceele focsănene

titlurile expozitiilor de Paste este "Happy Easter" si mai putin "Hristos

a inviat", pentru că acesta-i "trendul". Deocamdată este numai din

ciocolată si pe copertele revistelor. Sperăm că nu va inlocui mielul de

pe mesele romanilor si crestinii vor continua să se salute de Sfintele

Paste cu "Hristos a inviat". Pur si simplu pentru că Pastele este

sărbătoarea învierii din morti a Fiului lui Dumnezeu si nu sărbătoara

iepurasului. De această sfintă sărbătoare "Ziarul de Vrancea" doreste

cititorilor un Paste fericit si crestinescul "Hristos a inviat!".


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.