Campanie, nu zgomot!
Miza acestor alegeri ar fi trebuit sa fie imensa, deoarece cuprinde atit o reforma politico-electorala pe care toti o striga in gura mare de 17 ani (referendumul) cit si alegerea in premiera a reprezentantilor nostri in Parlamentul European, cel mai inalt for politic al Europei. Adevarata miza este insa scorul electoral, pentru ca va dimensiona viitorul raport de forte si se va sti cine va ramine si cine isi va face bagajele. Si de aici incepe orientarea fondurilor, a traseistilor, intr-un cuvint PUTEREA. Campania s-a transformat deja intr-o corvoada si are la baza mai vechea meteahna: «Noi ne facem ca muncim, voi va faceti ca votati». Parca intelese, toate partidele si-au acordat campania la acelasi diapazon. Clamata unanim ca principal mod de derulare a bataliei electorale, campania din usa in usa lipseste cu desavirsire, desi aceasta ar fi aratat cu adevarat forta organizatorica a partidelor, a liderilor. Si dezbaterile trebuie sa le cautam precum acul in carul cu fin. Forta lor de convingere ar fi putut pune in valoare mesajul partidelor, ar fi permis cunoasterea problemelor oamenilor si ar fi demonstrat ca le pasa de ce cred ei. Intilnirile frontale cu cetatenii, care ar fi trebuit sa conduca catre o buna cunoastere a candidatilor si sa se constituie in forurile unde partidele sa isi verifice impactul platformelor electorale, practic nu exista in Vrancea. Politicienii ezita sa dea ochii cu alegatorii. Poate ca asa se explica absenta dezbaterilor, desi rolul acestora in formarea optiunii de vot este esential. Totusi, se vede un mic progres fata de anii \'90. Nu se mai dau chibrituri. Se dau brichete. Nu se mai da orez, zahar si untdelemn, ci galeti, sepci sau ceasuri. Deh, sintem in Europa. Si festivismul nostru popular cu mici si bere este inlocuit cu spectacole ce urmeaza trendul din Capitala. In rest, autobuze si microbuze electorale ce incearca sa ne surzeasca, din care se risipesc generos decilbelii unor imnuri electorale prafuite. Pe ici colo ni se mai ofera un pliant ori o stringere de mina, dar cu economie. Cam asta e tot. Reforma clasei politice este un stindard purtat cu ocazia oricarei batalii electorale si pare sa aiba drept deviza: "la vremuri noi, tot noi". Pentru ca tot ceea ce s-a propus este rezultatul unei lupte politice sterile si nicidecum rezultatul unei evolutii cerute de parcursul sanatos al unei societati ce incearca sa se adapteze noilor standarde europene. Iar aceasta sfisiere politica arunca orice valoare in derizoriu. Si atunci noi de ce sa ii luam in seama?
