Trei vrinceni, trei atitudini
Decebal Bacinschi, primarul orasului nostru, are ocazia, lucru posibil datorita unui grup inimos de vrinceni, sa imprieteneasca Focsaniul cu Tivoli, oras de mare relevanta istorica. Comunitatea romanilor numara peste 10.000 persoane, majoritatea imigranti din Vrancea. S-au integrat bine si sint sustinuti in demersul de infratire de catre primarul Marco Vicenzi si de asesorii municipalitatii locale, ca o rasplata a bunei colaborari. In contextul actual, demersul nu facea decit sa puna in valoare normalitatea si bunele relatii intre romani si italieni. Politic vorbind, ti se ofera o sansa de a demonstra ca esti ancorat in mijlocul evenimentelor si nu trebuie decit sa profiti de un asemenea onorabil gest pentru a transmite concetatenilor tai un mesaj de incredere, de solidaritate si dovada ca esti alaturi de ei. Raspunsul primarului nostru este de neinteles. A te eschiva sub apanajul unor raspunsuri lejere gen «sint sarbatori», «sint alegeri» samd dovedeste mai mult decit indiferenta. Poate ca intelepciunea virstei il va determina pe primul gospodar sa se razgindeasca totusi. Senatorul Jan Vraciu, sub imperiul momentului electoral, s-a desprins de terna campanie electorala locala si a dat o fuga la Roma in incercarea de a arata ca-i pasa, recunoscind in acelasi timp ca vrincenii din Italia si cei de aici alcatuiesc un electorat unitar. Ca si in urma gestului sau cu umbrela din Senat, a punctat. Cu o floare nu se face insa primavara, asa ca e important ca politicienii sa dea dovada in continuare de responsabilitate fata de cei aflati in Italia. E un act care creioneaza si o viitoare concurenta politica, mai ales ca votul uninominal le da ghionturi de la spate politicienilor nostri. Vraciu trebuie sa continuie ce a inceput altfel, gestul sau eminamente politic se va intoarce impotriva lui. Un al treilea conjudetean, pe care il credeam pierdut in negura folclorului local si de care ne aminteam din cind in cind ca fiind cel care vinde mititei cu manele prin tirgul Ananigna din Roma, apare in forta in prim planul peisajului politic ca reprezentant al Partidei Romilor in Italia. In loc sa adopte o pozitie mai concilianta, tocmai datorita faptului ca minoritatea in sens colectiv era atacata de extremistii italieni, el a gasit ca e de cuviinta sa-l ameninte cu oua si rosii pe premierul Tariceanu, adica pe cel care era acolo ca sa incerce sa mai dreaga busuiocul. Daca nu stiti, domnul Costica Argint este urmarit international in urma scandalului de la Gagesti si cel care plingea cu lacrimi de crocodil ca politistii romani il vor retine daca indrazneste sa vina la Focsani pentru a saruta crucea parintilor sai. Intre timp a devenit liderul informal al unei bune parti dintre vrincenii din Roma si, cu spatele asigurat de italieni, profita la maxim de asta. Acestea sint personajele de care va vorbeam. Din trei partide diferite, cu trei doctrine diferite si care, totusi, in momentul actual ar fi trebuit sa reprezinte interesul comun.
