Un gest de revoltă morală
Cand s-au convins că profesorul n-are de gand să-i miluiască, dar mai ales să fie o păpusă in mainile lor nătange, s-au apucat să-l injure.
Iar după ce Emil Constantinescu a inceput să se manifeste ca un adversar ferm al năbădăiosului Traian Băsescu, intelectualii dispusi prin gena balcanică, să devină tulusi ai noului Jupan, l-au injurat si mai tare.
Dacă mai era nevoie de o dovadă a acestei mizerii inspăimantătoare a intelectualilor romani, reactiile după intamplarea de sambătă din Piata Universitătii ne-o pune la dispozitie din belsug.
Joi, 26 septembrie 2007, la taifasul amabil, aranjat pe TVR de pterodactila Rodica Culcer, Traian Băsescu a anuntat că sambătă va merge in Piata Universitătii pentru a-si indeplini o făgăduială de la Referendum:
Cea de a da natiunii un Raport trimestrial.
Nu stim dacă Traian Băsescu, angajand in seara Referendumului o astfel de făgăduială, a actionat, ca de obicei, sub puterea primului impuls sau a dat expresie unei premeditări.
Nestiute sunt căile Domnului!
Nestiute sunt si motivele actiunilor lui Traian Băsescu.Sigur e insă că alegerea Pietii Universitătii drept spatiu pentru o actiune gen Fidel Castro capătă o semnificatie aparte.
în mentalul colectiv post-decembrist, Piata Universitătii a devenit un spatiu simbolic.
Cel al luptei deznădăjduite al unei minorităti impotriva comunismului travestit in vesminte democratice.
Asa cum am scris si la vremea respectivă, supărand rău puterea FSN-istă dominatoare, cei din Piata Universitătii, stransi seară de seară, in scuarul din fata Arhitecturii, dădeau glas nelinistii unei intregi societăti că puterea instalată in decembrie 1989 voia doar să mimeze democratia.
Sef de stat fiind, Traian Băsescu se putea adresa natiunii, pentru a-i raporta ce-a făcut si ce-a dres, de unde i-ar fi dorit inima.
De la Palatul Cotroceni, dintr-un studio TV, dintr-un local, ba chiar si dintr-un butoi, asemenea vestitului Diogene:
Alesese PiaÃa Universitătii pentru valoarea de simbol a acesteia.
Convocand trimestrial aici o consultare populară, domnul presedinte tinea să-si asume ipostaza de continuator al luptei din Piata Universitătii.
Chiar dacă nu in scuarul din fata Arhitecturii, ci pe pajistea din fata Teatrului NaÃional, chiar dacă, adresandu-se nu unei multimi venite spontan, ci unor insi cărati pană aici de masinăria PD, Traian Băsescu avea să fie nu presedintele Romaniei, ci arhanghelul luptei impotriva comunismului, luptătorul neinfricat pentru democratie.
Era, neindoielnic, o smecherie politicianistă.
împotriva acestei smecherii s-a ridicat Emil Constantinescu.
Si, in loc să-l aplaude pentru acest gest de revoltă morală, intelectualii il injură.
