Opinii

PATRICIU, PETROLUL SI CAZACII

Alina Mungiu-Pippidi
10 sep 2007 787 vizualizări
Nu, nu e un banc din fimul Borat, ci realitatea. In timp ce procuratura nu stie pe unde să-l apuce, Dinu Patriciu a lăsat procesele si datoriile altora si a scos un mare profit din vînzarea fostei companii de stat Rompetrol către cazaci..

Dusmanii lui s-au indignat că ne-a vindut Asiei Centrale, si unei tări condusă de un dictator cunoscut, Nusultan Nuzurbaev, un fel de Ceausescu remaniat. AliaÃii lui au subliniat că măcar nu ne-a vindut lui Vladimir Putin - e stiut că si companiile rusesti, si ele redevenite de stat, sint interesate de intrarea pe piata din Europa. Cei care se pricep cit de cit la subiect intii au tăcut nepermis - o asemenea tranzactie intr-o presă economică profesională se află inainte de semnare, mai ales cind vinzătorul este si anchetat pentru rele practici in afaceri, si apoi au comentat cu jumătate de voce mai ales marea afacere făcută de dl. Patriciu, de parcă ar fi vorba de niste suporteri la un meci care aplaudă pe cel care dă un gol, indiferent de mijloace. Dat-mi voie azi mie, un nespecialist, să discut intreaga problematică a energiei la Marea Neagră prin prisma acestei afaceri exemplare.


întreaga idee a construirii unei rute energetice alternative la cea oferită de rus, sustnută de destui oameni politici americani, putni oameni politici europeni, mai ales britanici,si de presedntele Traian Băsescu, se sprijină pe citeva puncte, cu o singură excepte, discutabile. Mai intii, se sprijină pe existenta ndiscutabilă a resurselor de petrol s gaze in tari precum Kazakstan sau Azerbaidjan, punctul tare al planului. Pe urmă, se bazează pe aceste dictaturi locale corupte, pe aceste regimuri clan din regiune, tot asa cum de citeva decenii incoace s-au sprijinit pe monarhiile de jure sau de facto din Orientul Mijlociu, cum e cea din Arabia Saudită. Retorica celor care practică real-politik, un discurs cinic despre lume, care legitimează actiunile bazate strict pe interesul personal, diferentiază intre dictatorii nostri, cei buni, ca Nazarbaev, Aliev (omul din Azerbaijan), sau Mubarak (Egipt), in vreme ce Putin sau Saddam sint prezentaÃi (nici măcar constant) ca niste dusmani ai Vestului, care nu impărtăsesc valorile noastre. Statul cazac o fi el batjocorit de filmul Borat si obiectul bancurilor proaste, dictatorul lui e bine văzut la Washington, deci această tranzacÃie, oricum ar fi calificată, trădare nu e. Ce noroc am avut noi, romanii, că am terminat petrolul mai demult si că totdeauna dusmanii nostri au fost si cei ai americanilor, astfel că lupta noastră pentru democratie a avut intotdeauna sustinerea americană! Cind văd cit de izolati sint activistii pentru democraÃie din Asia Centrală, că si acolo sint oameni, imi dau seama că americanii nu au invătat mare lucru din felul in care au devenit nepopulari in Orientul Mijlociu sau America Latină, si repetăm in Caspică aceeasi strategie pe termen lung catastrofală.


Al treilea element important pe care se sprijină ideea aducerii acestor surse de energie in Europa de Vest pe o cale care să ocolească Rusia este existenÃa unei piete. Aici, rusii au lucrat temeinic, si tările europene si-au arătat obisnuita lipsă de solidaritate, semnind cu Gazprom fără probleme si pe termen lung, astfel că tări ca Italia sau Ungaria nu mai au de ce să investească in noi resurse si mai ales noi conducte, că sint deja acoperiti. Pină si Turcia a jucat pe două fronturi, si noua cale alternativă prin Balcani o vor construi cu Gazprom, nu cu concurenta. Să văd eu atunci cum se mai mobilizează sectorul privat ca să finanteze incă o conductă costisitoare, una cu piată nesigură. Pentru ce? si iată că si punctul 4, interesul sectorului privat pentru finantarea intregii operatii, poate ajunge un punct slab.


Am avut intotdeauna rezerve fată de potentialul miraculos al acestei strategii, mai ales că am văzut-o promovată sub toate presedintiile noastre de genul de entuziasti semidocti cărora dacă le incredintezi banii tăi e sigur că vor găsi cea mai imbecilă schemă să ti-i piardă si pe urmă vor spune că era de fapt un mare proiect esuat din vitregia sortii. Desi există consultanti competenÃi care stiu demult si mult mai bine punctele slabe expuse de mine mai sus, nu i-am prea văzut pe la noi. Nu ii pot reprosa lui Dinu Patriciu că a fost mai profesionist ca acesti indivizi.


Dacă tranzactia este foarte discutabilă, totusi, nu e deci din cauză că strategia lui Patriciu ne-ar incurca in marile noastre planuri pe această temă, ci pur si simplu pentru că interesul tării noastre nu este servit prin privatizarea companiilor energetice către un alt stat, care are resurse, dar nu e european. A da controlul unei părti din infrastructura noastră energetică către Kazakstan nu e cu nimic mai sigur si mai reconfortant decit a-l da Rusiei, chit că, ironic vorbind, e mai pe linia strategiei energetice a lui Traian Băsescu.


Oricum am privi această chestiune, consumatorul roman nu se alege cu nimic din privatizarea asta. Tot scopul privatizării pare să fi fost imbogătirea unei persoane private. Sigur că Patriciu a procedat in interesul lui si al companiei lui, si vinzarea e pentru el un triumf in fata adversarilor săi interni. Dar cei care au privatizat Rompetrol prima dată ce or fi avut in cap? Au văzut mai departe de primii zece ani? TranzacÃia dă o idee de cum ar arăta lumea dacă statele nu ar avea forta să vegheze la respectarea regulilor si inteligenta strategică pentru protejarea propriilor interese pe termen lung.


Unii vor spune că justitia va veni din urmă si va face praf pe dl. Patriciu. Mă tem că nu va fi asa. în afacerea interesul public contra Dinu Patriciu statul ne-a fost prost avocat, călcind reguli importante de procedură. Chiar dacă i-am citit toÃi stenogramele in presă si stim că e vinovat pe fond, dl. Patriciu are sanse să scape pentru că a fost ascultat fără mandat. După Ion Tiriac, care nu si-ar fi arătat niciodată marele geniu in afaceri dacă nu ajungea Romania un stat de tranziÃie slab, unde afacerile se fac altfel decit in Germania, si Patriciu se inscrie tot in seria care arată că forta marilor afaceri se trage din slăbiciunea statelor de tranzitie. Iată că poti intra in UE si să fii tot in tranzitie.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.