REFORME MULTE SI REALIZĂ’RI PUTINE
Mai am putin si plec cu masina spre vest, ca la fiecare sfirsit de august, si presimt că soseaua Timisoara-Lugoj o voi găsi la fel de jalnică precum in anii precedenti"" anul trecut strinseseră niste utilaje de pe ea, dar la ce serviseră utilajele in anii in care au fost desfăsurate rămine un mister. Cu ajutorul unui raport despre infrastructură al colegilor mei de la Societatea Academică din Romania (www.sar.org.ro) lansat săptămina asta, din care veti afla că nu banii lipsesc, am ajuns si eu la un nou indicator al capacitătii statului, numărul de kilometri de drum public reparat sau construit pe lună fată de cit iti propui. După acest criteriu, statul nostru membru in Uniunea Europeană e de fapt un stat foarte slab, că e clar pentru toată lumea că nu facem fată. O veche definiÃie a statului slab spune că acesta e incapabil să manifeste vointă politică. De ce, că nu vrea sau nu are de unde, nu mai interesează. Măsori capacitatea administrativă prin indicatori ca nr. de kilometru pavati sau poduri construite fată de cit ti-ai propus, ti pe măsură ce evoluezi, diferenta ar trebui să se reducă. Dar nu se reduce la noi, se cască precum o gaură neagră care asteaptă să inghită si banii europeni pentru a lăsa tot niste urme firave in peisaj. Primăvara asta am fost la vreo două reuniuni de experti ale presedintiei germane a UE despre dezvoltarea Mării Negre, unde majoritatea inclinau să se pună banii pe o autostradă, care să inconjoare perimetrul mării prin Moldova, Ucraina, Rusia, Georgia si Turcia. Ce frumos ar fi, am putea merge cu masina in Crimeea după aceea. Dar cum eu am fost deja recent prin mai toate tările astea, si am si exemplul nostru mereu proaspăt in minte, mi-am permis să spun că ar fi bani aruncati. Nu am vedea un kilometru de autostradă. Nu poti construi infrastructură decit in tări cu un nivel rezonabil al coruptiei, să zicem 10% din costul total. în Crimeea, că tot veni vorba de ea, anul trecut au fost cel mai mare număr de turisti din istoria regiunii, ceea ce nu mă miră, pentru că e superbă, mai frumoasă ca Spania. Dar in statistici contributia turismului la produsul intern a fost cea mai mică de după 1989, sub 2%.
Coruptia e un factor major al ineficientei. Muncitorii de la lucrările de la stat lucrează in acelasi timp la unele private ""ieri m-am trezit cu o trupă in grădină oferindu-si serviciile, care ar fi trebuit de fapt să fie la cirpit DN1. Companii cu intirzieri cronice cistigă noi licitaÃii, din care iau noi avansuri, desi nici nu ar mai trebui să fie eligibile. în general, la licitatiile noastre nici nu ar trebui să primim pe acei constructori care nu au cistigat niciodată contracte in sectorul privat. Nu ne trebuie firme abonate la stat, ci o competitie acerbă pentru contractele astea, ca să selectăm pe cei care pot termina mai repede si mai bine. Dar chiar credeti că asemenea lucruri evidente nu vin in minte celor care organizează licitatiile? Parcă nu imi vine să cred.
Al doilea domeniu după infrastructură unde totul pare că e mereu de făcut este educaÃia. Comisia prezidentială condusă de Mircea Miclea a enunÃat niste obiective foarte ambitioase, dar destul de contradictorii intre ele si prost digerate ca impact. La un punct se admite pentru prima dată că autonomia universitară a generat coruptia, la altul se spune că universitătile trebuie să devină libere să dea singure doctoratele si titlurile fără acreditare de la minister. Intentiile sunt bune, priza la realitate e slabă. Tot un grup de experÃi ai lui Mircea Miclea au lăsat mostenire niste legi, pe care după o oarecare revizuire noul ministru Cristian Adomnitei le-a adoptat. Conform acestora, copii nostri vor fi obligati să meargă la grădinită de la trei ani, si vor avea parte si de un liceu obligatoriu. Dar grădinite de stat suficiente nu avem nici la ora asta, la vreo jumătate din numărul de copii, si nici vreun mecanism ca statul să aloce banii pe copil si pentru sectorul privat, astfel incit să incurajăm dezvoltarea grădinitelor private, care ar primi alocatii de la stat dacă iau si copii cu venituri modeste. Cu liceul, ce să mai vorbim? Ce ne trebuie nouă sint licee profesionale, dar de bună calitate, nu precum cele de azi. Ce rost are să creăm o clasă pseudoeducată, a cintărit cineva riscul ca acesti oameni să devină someri pentru că nu vor mai fi interesati de anumite slujbe neintelectuale? Precedenta dată cind Romania a creat studenti multi si locuri de muncă putine pentru ei a fost după primul război mondial. O intreagă generaÃie deceptionată a ajuns in Garda de Fier, pentru că omului cu liceu nu ii mai place să vindă bilete de parcare (in America o face, dar pe noi ne-a invătat comunismul altfel). Dl. Adomnitei pare bine intentionat, dar el foloseste acelasi aparat defectuos al ministerului ca si dl. Hardău, alt om cu bune intentii. Cu toate astea a luat microbuze pentru elevii din rural fără să aibă un calcul realist dacă există benzină, soferi si drumuri pentru ele, si acum multe stau pe jantă.
Capacitatea infrastructurală, adică de implementare a obiectivelor in practică, este un obiectiv cheie, că e vorba de educatie sau de transporturi. Ambitia guvernantilor trebuie să pornească de la a reforma ceea ce dăunează acestei capacităti, inainte de a ajunge la reforme radicale, altfel marile viziuni vor deveni tot atitea mari dezămăgiri, alimentind si mai mult cinismul unui public obosit de reforme multe si realizări putine.
