Dilemele Bisericii dupa Teoctist
De cealalta parte, cei care au vrut sa sparga corul de elogii s-au urcat cu picioarele pe cosciug si l-au scos vinovat de toate cele: slugarnicie fata de Ceausescu, darimarea bisericilor, etc. Este la fel de exagerat sa confunzi non-rezistenta cu acceptarea. Mai ales, e o grosolana ignorare a sensibilitatii momentului. Despre morti numai de bine, zice o vorba romaneasca. Nimic despre morti daca nu e de bine, spune un dicton latin pe care il uitam prea usor.
Patriarhul Teoctist a fost genul de om care cauta acomodarea si respinge cu orice pret conflictul, mai degraba administrator decit martir, mai degraba bonom decit ideolog. A reusit sa pastreze linia traditionala a Bisericii, dar nici nu a luat decizii majore in legatura cu viitorul. Acum, dilemele majore vor trebui rezolvate de urmasul sau.
Evident, dilema principala tine de relatia cu politica. Fostul Patriarh a fost mereu retinut si ambiguu. A luat decizii silit de imprejurari. Cind s-a observat o tendinta accentuata a preotilor de a intra in politica, Sinodul a decis sa interzica aceasta practica. Ulterior, diversele actiuni politice ale unor capi ai Bisericii au fost ignorate. Complicatul joc dintre Mitropolitul Pimen si guvernul Nastase (critici, apoi laude contra retrocedari) nu s-au lasat cu urmari. Dilema e limpede pentru urmasul lui Teoctist: principiul non-interventiei in viata politica trebuie aplicat serios sau trebuie abandonat. Jumatatile de masura in functie de preferintele unor ierarhi sint daunatoare si Bisericii si mediului politic.
O alta provocare tine de pozitionarea Bisericii fata de temele sensibile ale modernitatii. De pilda, drepturile homosexualilor. BOR s-a opus legalizarii homosexualitatii, fara succes. Acum, e nevoie de atentie din partea prelatilor pentru a nu se asocia unor miscari sau actiuni extremiste. Este legitim din partea Bisericii sa isi exprime opozitia fata parada homosexualilor, dar BOR nu are ce cauta in trena unor personaje ca Gigi Becali sau ca neo-legionarii de la Noua Dreapta.
Din pacate, in acest an reprezentanti ai Bisericii au participat la conferinta lor de presa, fara a dezavua actiunile violente care au urmat. Una este sa aperi valorile familiei traditionale, cu totul altceva sa arunci cu pietre in participantii la o actiune de strada legala (doar daca nu vrei ca aruncatul cu pietre sa devine o valoare familiala). Biserica Ortodoxa nu se poate lasa capturata de elemente huliganice. Asa cum nu se poate lasa capturata de personaje ca Gigi Becali, cum a facut acelasi Pimen, care l-a laudat in slujba de Craciun (ce o fi inteles un copil care e pus sa se roage pentru sanatatea unuia pe care il vede injurind la televizor?)
Nu e usor sa dezavuezi personaje care atfel iti sustin agenda. E greu sa aplici consecvent principiul non-interventiei atunci cind actiunile politicienilor nu iti convin. Dar acestea sint provocarile pe care modernitatea le adreseaza Bisericii, iar noul Patriarh va trebui sa le gaseasca solutii.
