De ce sîntem atît de pesimisti?
Totusi, Romania a parcurs in ultimii 17 ani un proces de transformare de proportii uriase. Economia de stat dominantă este istorie. Liberalizarea politică a dus la trei schimbări pasnice si democratice de putere după 60 de ani de dictaturi. Coruptia este o problemă, iar cititorii constanti ai acestor pagini stiu cit de dur am criticat clasa politică pentru tentativa de a-si prelungi imunitatea de facto. Dar simplul fapt că in sistemul juridic au loc revolutii de genul inculparea unui fost prim-ministru sau inculparea unui vice-premier in functie, faptul că ministrul de Justitie incearcă să demită un procuror si dă inapoi la presiunea presei si a reactiei din sistem, toate acestea spun ceva: cu toate problemele sale, Romania se schimbă profund.
M-am gindit la toate acestea participind la tabăra de vară organizată la Turda de "Centrul Ratiu pentru Democratie". Am intilnit acolo studenti marocani, egipteni si romani. Si, mai ales, l-am intilnit pe Saad Eddin Ibrahim, o personalitate de frunte a opozitiei din Egipt. A fondat la Cairo un centru de studii democratice, critică de 30 de ani dictaturile militare din tara sa, a petrecut citiva ani in inchisoare fiind acuzat că a stricat imaginea Egiptului in lume si că a primit bani de la organizatii străine (intre care UE e cea mai importantă). Este genul de persoană serenă capabilă să reziste in fata tuturor cu zimbetul pe buze, pentru că e convins in adincul fiintei sale că face ce trebuie. Păstrează acel zimbet si cind iti povesteste cum un ONG cu citeva zeci de angajati poate fi inchis peste noapte si toti oamenii de acolo arestati.
Ascultind prelegerea mea despre presa din Romania (am vorbit despre crearea de conglomerate media, despre investitii dubioase, conexiuni politice, neaplicarea standardelor etice), Ibrahim m-a intrebat cu acelasi zimbet: Cristian, au fost ziaristi impuscati? Aveti prizonieri politici? Atunci, de ce esti atit de pesimist?
Avea dreptate. Problemele care nouă ni se par catastrofale pălesc atunci cind ne comparăm cu tări care au inceput tranzitia cu zeci de ani in urmă si s-au impotmolit pe drum. Schimbarea la fată a Romaniei in doar 17 ani nu putea fi posibilă decit in conditii de libertate. Doar democratia are această capacitate de a se autoregla, de a schimba ce nu merge. Este un proiect la care lucrăm mereu. Si mereu vom avea noi si noi probleme de rezolvat. De ce sintem atit de fundamental pesimisti?
Poate că luam deja democratia, libertatea, securitatea proprie garantată ci nu amenintată de stat ca pe niste lucruri normale, banale ca aerul pe care il respirăm. Poate că ne găsim timp si energie să ne plingem mereu de milă pentru că pur si simplu am uitat cum era inainte. Acum nici 17 ani totalitarismul comunist făcea dictatura din Egipt să pară o glumă. Astăzi, cind vii dintr-o inchisoare egipteană in Romania poate că găsesti aici o tară in care ti-ar place să trăiesti. Noi sintem prea ocupati să ne dăm seama de asta.
