SUFERINTELE NOILOR îMBOGATITI
Poate credeti ca se descurca si fara? Dati-mi voie sa ma indoiesc. Dupa ce Andrei Gheorghe mi-a facut serviciul de a-mi explica cine este Monica Columbeanu, m-am uitat si eu de vreo doua ori cite cinci minute la secventele din viata acestui cuplu de bogatasi. în prima mergeau la o petrecere undeva in lumea de afaceri a Bucurestiului, cu sute de alti invitati. Gazda, o americanca cu maniere perfecte, de otel, se lamurea in doua secunde ca engleza Monicai e sub nivelul unii sofer de taxi, in timp ce Irinel explica cuiva cum a avut el sansa sa fie invitat la aceasta petrecere, Per total reuseau sa arate ca noi imogatiti socializati prin actiune afirmativa, capitolul alte handicapuri. E drept ca tatal lui Irinel a fost un fel de vechil in guvernul Dej, care era reputat pentru altceva decit bunele maniere. în cealalta secventa vizitau amindoi pe un portretist din Bucuresti care picteaza celebritati, de la Becali ca arhanghel la Mihaela Radulescu ca sirena. Se invirteau printre portretele kitsch facind pe binefacatorii artistului (artistul ar trebui trimis mai bine la pictat semne de circulatie) remarcind ce mult seamana Andreea Esca cu ea insasi. în mod clar noii imbogatiti nu reactionasera cum se astepta pictorul, pentru ca cele mai multe tablouri erau inca in galerie, Columbenii pareau printre putinii care le luasera acasa. Hai sa zicem ca putem schita trei categorii: cei care si le-au cumparat si le-au pus pe perete acasa (parvenitul generos), cei care le-au refuzat indignati si le-au lasat pe jos in atelier a fi admirate de toti clientii (parvenitul zgircit), si, daca or fi si din acestia, cei care si le-au cumparat, desi nu le comandasera, ca sa nu ramina la vedere si dupa aceea le-au pus pe foc. Aceasta ultima categorie imi da sperante ca poate promova in rindul oamenilor bine.
Irinel si Monica nu sint singurii imbogatiti care au probleme sa isi asorteze stilul de viata la noile lor posibilitati. Adrian Nastase a oferit cele mai fabuloase exemple. A avea o colectie de arme de foc este, intr-adevar, expresia stilului daca stramosii tai au tras cu ele dupa elefanti, nemti sau potirnichi pe mosie. A avea insa o colectie de arme de vinatoare noi noute este de cel mai prost gust. Ce rost are sa aduci gresie din Tibet? Si de ce sa bagi o avere intr-o casa noua de pe strada Zambaccian, Bucuresti, cartier distins mai ales prin faptul ca are atit de multe resedinte securiste ca la Revolutie trageau de la toate ferestrele? Cu un sfert din bani iti poti lua un castel in Franta, si cu mai putin un vechi conac de grof in Transilvania. Dar, cit milionarii americani isi cumpara palate pe Loire sau Lago di Como, ai nostri tin neaparat sa ridice unele noi din beton si termopan in satul lor propriu, sau sa se inghesuie toti pe balta plina de tantari de la Snagov, ca sa vezi pe de ponton nu natura, foarte banala de altfel acolo, ci cine vine la vecinii tai in vizita. La fel e cu vacantele: parvenitul roman opteaza pentru Fiji sau Mauritius la pachet oferit de agentie, astfel ca ajunge acolo in compania tuturor celorlalti parveniti romani, cei cu care se dusmaneste in mod zilnic, si are satisfactia cu ailalti nu se baga intr-o piscina mai grozava decit ei, cu rezultatul ca se spala cu totii in aceeasi apa.
Trista viata au bogatii nostri. Chiar cei care cred ca e sic sa urmezi calea oligarhilor rusi spre Vest sfirsesc, ca si aceia, sa aiba vecini de vila sau de iaht doar seici ai petrolului si alti oameni nefrecventabili, dar care prefera masini puternice cu geamuri negre, ca si ei. Nu au invatat ca e cool sa ai barca cu pinze pe care sa o manevrezi singur, si prefera, precum fratii Mazare, salupe cu motor, eventual una de membru al familiei, ca daca scapi vreo fata in apa si o rateaza prima elice sa fie sigur ca a doua o prinde la cotitura. Fiii se mai stileaza, joaca tenis binisor, ca Mircea Geoana, dar noii intrati au preturi mari de platit, iti mai rupi cite ceva la schi, mai ales daca te apuci tirziu, ca Mihai Razvan Ungureanu. Poti, desigur, sa platesti sa iti fie educati copiii, cum a facut dl. Dan Voiculescu, dar nici el nu are o viata usoara. S-a suparat pe mine cind i-am spus ca nu e pe lista mea de donatori, e clar ca nu fusese pina atunci expus ideii ca iti trebuie o anumita calitate si ca sa iti ia oamenii banii. Dar, ce e al lui, dl. Voiculescu macar face filantropie din banii lui proprii, chiar daca i-au fost lasati prin testament in mod misterios de unul care avea rude directe. Mai nou a aparut o noua categorie de noi imbogatiti, cei prin recuperarea averilor. Au asteptat prea mult banii, si acum cind le vin in loc sa devina risipitori fac fundatii ca sa ceara bani de la altii, nu sa ii cheltuiasca pe ai lor.
E greu sa faci bani daca nu ai manierele care sa te faca acceptat de cei care au bani mai demult, sau suficienta cultura pentru a fi un bogatas neconventional. De asta un personaj de roman politist, Tom Ripley, asasineaza pe un baiat de familie buna ca sa ii fure si identitatea pe linga bani si practica mult ca sa il imite pe cel mort in toate cele. Nu ca eu as crede ca ai nostri sint criminali. Si ca sa fii Ripley trebuie sa intelegi ce e stilul si sa aspiri la el. E destul sa il vedem pe Micky Spaga ca sa ne dam seama ca el nu aspira la nimic. Culmea e ca sub acest nivel grotesc exista unii care aspira sa fie ca el. Rasvan Popescu, viitorul presedinte CNA, mi-a parut idealist o singura data in viata, cind mi-a marturisit cu lacrimi in ochi ca viseaza sa aiba o vila la Snagov ca a Monicai Nistorescu. E bine echipat sa o capete intr-o buna zi, dar cum nu stie sa faca sailing va ajunge sa faca gratare pe terasa, cum ar fi putut face si in gradina lui tata-sau.
Nu va otraviti viata invidiindu-i pe mitocanii pe care i-ati cunoscut cindva si pe care ii vedeti ca fac avere. Nu stiu ce sa faca cu ea.
