Războiul necivil dintre Băsescu şi presă
Presa a păcătuit in ultimele luni prin tratamente neprofesionale la adresa lui Traian Băsescu, cu accente de propagandă veritabilă. S-a abătut de la fapte: Băsescu e constant prezentat ca un dictator ºi susÃinătorii lui ca o bandă de adversari ai democraÃiei, fără nici cea mai mică dovadă in această privinÃă. Stelică Tănase, scriind recent despre "grupul de la Neptun" spune pe faÃă că intelectualii care vor să schimbe ConstituÃia sprijină un regim autoritar. Eu nu fac parte din ei, dar să fie clar că un sistem prezidenÃial ca in FranÃa sau ca in SUA nu este autoritar, căci regimul autoritar, vorba aceea, elementară, este prin definiÃie neconstituÃional. DemocraÃia este un regim constituÃional ºi numai ea. Pe urmă, vă imaginaÃi cumva vreun ziarist avind curaj să il filmeze pe Adrian Năstase, despre care nu scria aproape nimeni că e dictator (sau dacă scria, nu era publicat) după ce acesta spunea: "Gata, ajunge"? Să fim serioºi, dacă unii il calcă pe bombeu excesiv pe Băsescu e pentru că ºtiu că nu vor fi consecinÃe. Poate au uitat primele luni din 1990, cind chiar era autoritarism, curgeau ameninÃările cu moartea, veneau minerii, nu ne tipăreau topografii, ºi aºa mai departe. Sau poate nu le-au uitat, că nu erau cu noi atunci.
Al doilea păcat al tratamentului de presă faÃă de tabăra Băsescu este dezechilibrul. Să zicem că la originea lucrurilor există un lucru discutabil. Da, nu dă bine să iÃi chemi prietenii la Neptun, in vila lui Ceauºescu. Eu aº vinde locul acela ºi aº face unul nou, prea e incărcat negativ de semnificaÃii de privilegiu. Dar toată povestea e un fleac absolut, nu are nici o importanÃă, ºi toÃi actorii erau in dreptul lor. Cu toate astea presa a scris mult mai mult despre cei 30 000 de euro cit a costat avionul Romavia decit de cele 6 miliarde de euro deficit prognozat la bugetul de stat datorită iresponsabilităÃii fiscale a parlamentarilor care au votat legea pensiilor. Aceeaºi situaÃie in ce priveºte schimburile verbale ale lui Băsescu cu jurnaliºtii. Sigur că dacă preºedintele vrea intimitate să nu se ducă la mall ºi să nu mai cheme ºi presa. Pină aici, vina e a lui. Dar să nu mi se ceară să mă indignez de ce spune neveste-si, că nu inÃeleg să trag cu urechea la ce spun oamenii in particular, numai securiºtii fac asta. Că veni vorba, chiar ziariºtii nu se intreabă cum de dictatorul Băsescu, ºeful serviciilor secrete (dar care nu ºtiu să ºteargă memoria unui telefon) sau oamenii săi sint mereu inregistraÃi pe blat (la Cotroceni, intr-un restaurant privat, cind vorbesc cu nevasta)? Mie mi se pare cam clar de ce parte se află profesioniºtii inregistrărilor.
Al treilea păcat este inconsistenÃa de tratament. Cind preºedintele era izolat, era o problemă că e izolat. Azi, cind ºi-a găsit prieteni cu reputaÃie bună, e iarăºi o problemă. Păi, care din două e problema? Liiceanu e o parte a patrimoniului intelectual, indiferent că sintem sau nu de acord cu poziÃiile lui politice, ºi a-l prezenta ca pe un plagiator numai pentru că e cu Băsescu e penibil. în orice Ãară europeană cei care ar fi făcut asta ar fi fost ostracizaÃi de breaslă. Nici vorbă: in schimb, cind Victor Roncea se vaită că nu se mai inÃelege cu ºeful lui, chiar unele ONG-uri sar să il apere. Or, o Ãară ajunge o civilizaÃie apărindu-ºi oamenii de cultură, nu talibanii. Sau dacă sintem aºa procedurali, să apărăm proporÃional pe toată lumea. Dar nu e cazul. InconsistenÃa e suverană in materie, ºi nu poate fi altfel, pentru că la mijloc e fie partizanatul, fie lipsa totală de criterii a unor oameni cu mai multe mijloace decit minte.
Din toamna lui 1990 am fost printre foarte puÃinii jurnaliºti anti-Iliescu dar in acelaºi timp critici faÃă de PNÃcd ºi mai apoi CDR. ªtiu perfect ce inseamnă să scrii contra unui preºedinte popular de pe o poziÃie independentă. Dar, din cauza problemelor de mai sus ºi a lipsei de delimitare a presei faÃă de cei care pratică asemenea procedee, critica onestă a lui Băsescu a devenit cvasiimposibilă. AsediaÃi cu atita furie, simpatizanÃii lui au făcut un bloc care a devenit defensiv ºi partizan. Criticile cu temei real (casa din Mihăileanu, cucernicia de ultimă oră, etc) au fost estompate de acuze fără temei, ca autoritarismul, flota, etc. Băsescu insuºi, care avea o atitudine mult mai relaxată faÃă de presă, a inceput să o deteste de adevăratelea, fără să facă diferenÃe, ºi să-ºi arate public dispreÃul faÃă de ea. Climatul general de civilitate in care trebuie să funcÃioneze democraÃia a fost afectat, ca ºi increderea in presă. ªi aºa va fi cit partea curată din presă, indiferent că e pro sau contra Băsescu, nu se delimitează de partea care practică procedeele descrise aici.
