Problemele jurnalistilor si ale presei
Trei jurnalisti romani se afla in centrul unui nedorit scandal international, al carui deznodamint este greu de anticipat la aceasta ora. Sint si multe si complicate conexiuni, unele inclusiv dinspre persoane care duc spre virfurile fostului partid de guvenamint, care par sa complice si mai mult o abordare de pe pozitii logice a intregii desfasurari a evenimentelor.
Printre acestea, ieri se discuta suficient de aprins despre urmatoarele elemente.
"Sponsorul" declarat al deplasarii celor trei jurnalisti romani disparuti pare a fi un cetatean de origine irakiana, suficient de controversat si cu probleme, inclusiv cu justitia romana.
Cel care a declarat public primul ca ar fi primit telefoane de rascumparare a ziaristilor este un alt cetatean de origine irakiana, membru PSD. Prezenta cunoscuta cu diverse ocazii,- cum apareau amanunte pe fluxurile de stiri de ieri -inclusiv in anturajul lui Ion Iliescu. Dar si partener de afaceri cu fostul prefect de Buzau, Ion Vasile, actual parlamentar PSD, tatal jurnalistei de la Prima TV, disparuta.
La toate acestea diferiti "scenaristi" adaugau prezentele surpriza ale altor personalitati cu legaturi cu principalul partid din actuala opozitie, precum Mircea Geoana si Simona Marinescu, in centrul relatarilor si interventiilor in legatura cu nedoritul incident.
Cum la fel era discutata simultaneitatea intimplarii cu prezenta in Irak, intr-o vizita aranjata intr-un secret desavisit, din motive de securitate, a presedintelui Romaniei, Traian Basescu. Extrem de criticat pentru noua orientare pe care a impus-o politicii externe a tarii considerata, de altfel - inclusiv "baronul de Vrancea" nu s-a sfiit sa-l critice pe acesta si a considerat nimerit sa-i dea lectii in ziarul sau - ca o posibila cauza a nefericitei intimplari a celor trei jurnalisti.
Zilele urmatoare vor arata cit temei si cita scenarita se regaseste in toate aceste intoarceri pe toate fetele a diferitelor amanunte adiacente disparitiei ziristilor romani in Irak.
Cel mai important ramine, insa, efortul de a-i recupera nevatamati, proces pe care oficialitatile de cel mai inalt rang ale tarii nu l-au facut secret.
In cotidianul Evenimentul Zilei de astazi apar insa urmatoarele intrebari legitime:
"¢ De ce redactiile Prima TV si "Romania libera" nu s-au interesat cine va finanta calatoria jurnalistilor?
"¢ De ce jurnalistilor nu li s-a asigurat protectie pe drumul parcurs, cu un autoturism, intre Amman si Bagdad? (Puteau fi atacati si rapiti in mai multe zone pe aceasta ruta)
"¢ De ce au fost cazati intr-un hotel din afara "zonei verzi" a Bagdadului, zona protejata de fortele coalitiei?
"¢ De ce nu li s-a spus celor trei sa nu iasa din hotel dupa lasarea serii?
"¢ Cum se explica faptul ca, dupa rapire, jurnalistii au mai putut trimite de pe telefoanele mobile mesaje prin care anuntau ca nu este o gluma? (Este primul caz in care persoanele rapite anunta ele insele acest lucru, informatia nu este facuta publica de rapitori)
"¢ De ce rascumpararea ceruta in acest caz este de un milion de dolari de persoana, desi in celelalte cazuri de pina acum negocierea s-a inceput de la 5 milioane de dolari?
"¢ De ce a fost contactat de presupusii rapitori tocmai Omar Hayssam si nu autoritatile?
"¢ Cum se face ca suma ceruta pentru rascumpararea celor patru coincide cu cea delapidata de Mohammad Munaf, prietenul lui Hayssam si ghidul celor trei jurnalisti?
Ieri a aparut, facindu-se referiri despre el si in presa "Raportul FreeEx-Liberatea presei in Romania - anul 2004"
Acesta incepe cu urmataoarea constatare: "Presa a constituit principala arma folosita de mediul politic pentru a cistiga alegerile. Inceput in urma cu patru ani, atacul asupra presei a atins punctul culminant anul trecut.
Semnalele venite din partea unor jurnalisti, editori sau patroni de presa din tara confirma intensificarea presiunilor asupra presei, mai ales din partea fostei puteri.
Presiunile s-au manifestat in diverse forme - achizitionarea unor institutii media, folosirea abuziva a institutiilor statului de catre autoritati ca instrumente de santaj impotriva presei, cumpararea tacerii unor institutii de presa cu ajutorul publicitatii de stat sau a iertarii obligatiilor fiscale si acolo unde aceste metode nu au functionat, amenintari, agresiuni sau, in ultima instanta cumpararea tirajelor unor ziare inainte ca acestea sa ajunga la cititor".
Este aproape paleta completa folosita impotriva cotidianului "Ziarul de Vrancea " si in 2004 - ca si in 2003 si 2002 - care si este, de altfel mentionat in Raport. Cu agresiunile si abuzurile asupra ziaristilor si a publicatiei care nu-i pe placul celor care au condus in acesta perioada judetul ca pe propria mosie, si despre care de-a lungul anilor cititorii nostri au putut afla.
Este drept ca asa, ca inca o dovada a "istetimii" de care a dat dovada noua putere, si a faptului ca nu a considerat necesar sa se delimiteze corespunzator, la timpul potrivit, de citeva gesturi reprobabile ale unor membri sau simpatizanti ai sai, si ziarul de sub papucul lui Oprisan este mentionat de doua ori la capitolul "Cazuistica ; Agresiuni si amenintari"
Numai bine sa se constituie intr-o "contributie inestimabila" pentru a nu se putea distinge albul de negru, si sa para totul gri.
