Cui i-e frică de noile coduri penale?
De sorginte marxistă, el a fost considerat în epocă chiar model pentru celelalte ţări comuniste şi prietene pentru instituirea eficientă a ordinii şi disciplinei socialiste. Este o amintire sinistră a unor vremuri în care cetăţeanul era strivit sub cizma autorităţii de stat. Fiind unul dintre cele mai dure coduri penale ale epocii din întreaga Europa, miza a lui a fost “apărarea ordinii de drept socialiste şi înfăptuirea mai eficientă a politicii penale marxiste a statului nostru” (Nicolae Ceauşescu). După 1990 s-au făcut eforturi disperate de a scăpa de amintirea începuturilor sale totalitare şi de adaptare a lui la noile realităţi democratice. În acest moment codul penal este un adevărat ghiveci juridic, norme provenind din cele mai umaniste incriminări penale europene convieţuind cu reglementări revolute, suveniruri prăfuite ale unei epoci de tristă amintire. Executarea pedepsei închisorii la locul de muncă, de exemplu, încă se învaţă în facultăţile noastre de drept, deşi datorită noilor realităţi capitaliste a forţei de muncă nu s-a mai aplicat o astfel de pedeapsă de peste 15 ani. La fel, codul nostru penal incriminează anacronic cerşetoria, organizarea jocurilor de noroc sau prostituţia, adică unele comportamentele considerate parazitare în socialism. Fiind incompatibil cu ordinea de drept europeană, codul penal a trebuit să fie mereu modificat, cel mai serios în 2006 drept condiţie pentru intrarea în Uniunea Europeană. Atunci s-au abrogat mai multe infracţiuni căzute în desuetudine şi a fost introdusă răspunderea persoanei juridice, instituţie necunoscută autorilor comunişti ai codului. Cosmetizările nu au salvat însă niciodată fondul său profund represiv, antidemocratic şi antiumanist.
Se împlinesc 10 ani de când politicienii încearcă să scape de vechiul cod penal socialist ca de-o ruşine şi să se alinieze rigorilor dreptului penal european. În 2004 codul penal Stănoiu s-a născut mort. Nu a intrat o singură zi în vigoare, a fost sacrificat politic. În 2010 sunt adoptate în Parlament noile coduri penal şi de procedură penală, cele pe care mulţi le-ar dori cadaverice zilele acestea. Sunt coduri complet noi, inspirate din cele mai moderne coduri penale aplicate în Europa, pe deplin integrate în sistemul convenţiei europene a drepturilor omului şi care valorizează la un nivel necunoscut la noi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Altfel spus, sunt coduri care limitează atât cât se poate posibilitatea de abuz din partea instituţiilor judiciare ale statului şi care recunosc că persoana acuzată sau suspectul nu şi-a pierdut calitatea de om şi are dreptul la respectarea demnităţii sale.
Zilele acestea un cor de bocitoare publice anunţă la nivel naţional nici mai mult nici mai puţin decât apocalipsa ordinii publice ca urmare a intrării în vigoare a codurilor de la 1 februarie 2014. O parte a intelighenţiei, sper nejuridică, declamă instituirea haosului prin golirea penitenciarelor, transformarea parchetului în grădiniţă prin abolirea puterilor procurorilor şi blocarea sistemului judiciar, incapabil să prelucreze erorile flagrante ale noilor coduri. Cu alte cuvinte, o săptămână până la dezastru.
Astfel de isterii prăpăstioase nu au nimic de a face cu vreo critică obiectivă adusă noilor reglementări penale. Desigur că acestea sunt perfectibile, cel puţin în măsura în care orice lege făcută de om nu este şi nu poate fi perfectă. Nu va exista însă nici o apocalipsă iar profeţii ei se vor dovedi mincinoşi. Potrivit analizelor tehnice nu vor ieşi din penitenciar mai mult de 200 de persoane la nivel naţional. Cum avem un număr de peste 30.000 de deţinuţi, această cifră este insignifiantă (0,6%), mai ales în condiţiile în care sistemul penitenciar românesc este unul dintre cele mai supraaglomerate din Europa, putându-ne compara doar cu ţări precum Turcia sau Rusia. Procurorii nu pierd nici o atribuţie, ci doar privilegiul de esenţă totalitară pe care îl au acum de a face anchete penale complet secrete faţă de acuzaţi şi apărătorii lor. În rest, toate celelalte drepturi şi obligaţii sunt copiate din marile coduri penale şi de procedură ale Europei, pentru că democraţia şi statul de drept nu trebuie inventate ci doar aplicate. Instanţele nu se vor bloca, pe de o parte întrucât cauzele penale nu reprezintă nici măcar 10% din numărul total al cauzelor din justiţie (Tribunalul Vrancea a avut în 2013 din cele peste 15.000 de dosare doar 1.000 de dosare penale), iar pe de altă parte întrucât judecătorii au avut 4 ani de zile pentru a se pune la curent cu aceste coduri.
Dacă sistemul nu s-a blocat la revoluţia determinată de monumentalul nou Cod civil, atunci cu siguranţă nici nu va simţi trecerea la noile coduri penale.
Adrian Toni Neacşu este fost judecător la Judecătoria Panciu şi Tribunalul Vrancea. A fost preşedintele tribunalului în două mandate, începând din 2006, şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii din 2011. În prezent este avocat şi partener la societatea de avocaţi GÎLCĂ NEACŞU PALER.
Avocat Adrian Toni Neacşu
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 5
Adaugă comentariu
Caradan Stefan, acum 3734 zile, 20 ore, 23 minute, 4 secunde
paul, acum 3735 zile, 22 ore, 9 minute, 43 secunde
Dieta lui Dumnezeu, acum 3736 zile, 8 ore, 21 minute, 55 secunde
Daniela Zamfir, acum 3736 zile, 3 ore, 11 minute, 19 secunde
danb, acum 3736 zile, 12 ore, 14 minute, 58 secunde
eclecticu, acum 3735 zile, 8 ore, 53 minute, 1 secunda
Gutza, acum 3736 zile, 16 ore, 29 minute
Daniela Zamfir, acum 3736 zile, 3 ore, 7 minute, 26 secunde
Daniela Zamfir, acum 3736 zile, 3 ore, 9 minute, 13 secunde 
