Opinii

Ca să faci mulţi bani, trebuie să fii mare microbist, să iubeşti fotbalul!

- Ioane, ia zii tu mă, băiete, ce-ai vrea să te faci când vei fi mare? - Păi, mă Vasile, eu zic că „ar fi de belea” să mă fac microbist, mă! Ştii cum învârt ăştia banii pe degete? Mamă, mamă! Bani, mă, nu glumă! Mai ales în chestiunile civile, astea de sunt toţi banii la mijlocul terenului! Şi cum banul e ochiul dracului...! Da ce bani, mă! Bani mulţi la dosar, de au buzunarele sufocate! Adică pierd aerul din interior, mă! Ha! Ha! Ha!

- Bă, Ioane, ce îndrugi acolo, că nu pricep nimic! Microbist sau fotbalist? Poate ai greşit cu exprimarea?
- Ei, de unde! Microbist, mă! De la unchiul meu ştiu, care e avocat de vază aici, în oraş, la noi! Băi, maaare microbist, mamă, mamă! Îşi permite orice, mă! Eu sunt decis, microbist vreau să mă fac şi să iubesc fotbalul aşa cum îl iubeşte unchiul meu, avocatu’! Da, ca să câştigăm mulţi bani şi tu şi eu, ca să nu te las nici pe tine pradă sărăciei pe lumea asta, ar fi bine să te faci şi tu judecător, ca să facem echipă amândoi! De primă divizie, nu aşa, prin judeţeană! Mergem sus, nene! Acolo’s bani mulţi!! Ştii cum curg banii? Mamă, mamă!
- De unde să curgă, mă?
- Ei, de unde? Ce întrebări stupide pui şi tu! Bă, unchiu meu le ştie pe toate! Tu habar nu ai cine este unchiul meu în acest oraş! Bă, el are treabă şi cu ăia care alergă după minge şi nu o prind niciodată, da şi cu ăia care stau în poartă şi numără golurile! Mai pe şleau spus, ca să pricepi şi tu, şi cu ăia proşti, săraci, vai mama lor, da’ şi cu ăi bogaţi ce au  tricourile vărgate, chiar dacă sunt încă pe teren, adică în libertate! Da’ cu proştii se descurcă cel mai bine! Mai ales cu ăia care nu au habar de regulamente! Din două vorbe le suceşte capul la spate şi ăia scot şi ultimul sfanţ de la buzunar.  Ha! Ha! Pe ăia cu bani mulţi, câştigaţi necinstit, îi sperie de mama focului cu suspendarea, sau că îi dă afară din teren! Bă, şi sar ăia la cap, de mama focului!
- Bine, mă Ioane, înţeleg eu ceva, ceva, unde baţi tu! Te cred, să ştii! Eu am pus mereu bază pe vorbele tale, ştii doar! Mai ales când zici că toate astea le-ai aflat de la unchiul tău, avocatu’! Numai treaba aia cu banii, de unde vin şi cum vin, să mor aici, dacă o pricep!
- Nu ţi-am zis că totul se lămureşte la arbitru! Acolo e schepsisul! Tu, eu, alţi proşti ca noi, să zicem, ne uităm cum se contrazic pe teren, cum se ceartă ei, uneori, de mama focului pe terenul de joc, în faţa părţilor... Da ştii tu, mă, ce mi-a zis unchi-miu? Că sunt prieteni de spriţ, de concediu, de familie, de....la bani, mă! Aşa cum vom fi şi noi dacă ne facem: eu avocat şi tu judecător. Prieteni pe bani, mă, auzi tu! Adicălea, toată prietenia lor este invizibilă, ea nu se vede, mă, nici cu ochelari, nici cu binoclu, cu nimic nu se vede! E camuflată bine de tot! După fiecare meci, chefuiesc! Tot nu înţelegi, ce naiba?
- Hmmm...
- Mă, cum să-ţi explic eu ţie, să pricepi şi tu în secolul ăsta cum stă treaba? Unchiu ăsta al meu are meciuri mari! Mari de tot, vreau să zic! Adicălea, cu bani mulţi la mijloc.
L-am auzit într-o zi vorbind cu un arbitru! Arbitrul zice cătră unchiu: „A sărit ăla la cap? A lovit bine? A marcat?” Unchiu răspunde: „Nu a sărit! Nici nu a înscris! Nu a venit pregătit la meci!”  „Aha!” zice arbitrul! „Îi mai dau un termen! Dacă nu sare la cap şi nu înscrie, nici la al doilea termen, îl bag în vestiar 29 de zile. Dacă nici la al treilea termen nu marcheză, atunci îl bag în cantonament la P. Rahova.”
- Ahaaa! Acum am înţeles şi eu cum e cu fotbalul ăsta! Ca să faci bani mulţi, trebuie musai să fii mare microbist, să iubeşti fotbalul!
- În sfârşit, ai priceput şi tu ceva, mă Vasile! Da, ţine minte! P-asta tot de la unchiul meu microbistu’ o ştiu! Totul e să faci echipă! Unu trage şi celălalt apără! La finalul meciului, câştigă amândoi!
- Hai, că m-ai băgat în ceaţă de tot! Nu mai înţeleg nimic! Cum adică unu trage şi unu apără? Şi cum să câştige amândoi? Nu e posibil aşa ceva! Unchiul tău bate câmpii!
- Ba e aşa cum îţi spun eu: judecătorul trage la poartă, iar unchiu meu avocatul apără! La final câştigă amândoi! Asta e treaba! Da’ ştii ce zic eu? Mai bine hai să ne apucăm noi de carte să ne facem: tu judecător şi eu avocat! Aşa cum am stabilit! Să fim o echipă amândoi! Mamă, mamă, ce meciuri ne aşteaptă! Ha! Ha! Ha!

Notă: Acesta este un pamflet!

Gheorghiţă MOCANU

---