Opinii

Metamorfoza lui Alex Boschetarul. Poveste posibilă

Vasile Lefter
24 dec 2013 3532 vizualizări
De când au migrat tradiţionalii Moşi Crăciuni, piaţa muncii s-a mai relaxat. Nu mi-a fost uşor să renunţ temporar la viaţa de boschetar cu ştaif, respectat prin preajma pubelelor şi să încerc jobul de Moş Crăciun.

Oraşul întreg ştie că numele meu este Alex Boschetarul. Nimeni nu a reuşit să-l afle pe cel adevărat. Înainte de Revoluţia pusă la cale de ai noştri, eram un om important, cu funcţii în Organe, cu maşină şi gradat la scară. Prin Ianuarie 90, cineva m-a turnat la noua Putere, acuzându-mă că mi-am luat apartamentul prin şmecherii, iar maşina din dotare a fost a Partidului. Fără judecată, m-am trezit în stradă. Nevastă-mea a părăsit oraşul ruşinată, iar copiii nici nu au vrut să mă vadă. Un singur om din justiţie, cu discreţie, a acceptat să-mi schimb numele. Aşa am devenit Alex Boschetarul, aproape celebru pentru faptele bune pe care le făceam cu bani din cerşit. Iată cum a început aventura mea de boschetar…
Într-o zi friguroasă a lui ianuarie, după ce trecusem la viaţa stradală, am mers în piaţă cu gând să caut ceva de lucru. Fiind foarte frig, am întins mâna dreaptă cu palma deschisă, pentru a-mi urmări o zgârâietură mai veche. Un creştin cu dare de mână mi-a pus în palmă o bancnotă pe care aproape o uitasem. Nici nu am apucat să-i văd faţa, că a şi dispărut înainte de a rosti românescul bogdaproste. După mers, mi s-a părut a fi chiar fostul meu şef de la Organ. Această întâmplare mi-a dat curaj. Am înţeles că nu e chiar aşa de rău să fii boschetar. Noul job mi-a impus o oarecare ţinută de lucru. Un cojoc ponosit, o căciulă sovietică prevăzută cu urechi şi nişte ochi obosiţi plini de umilinţă. Multe zile am trăit cu teama de a nu fi recunoscut. Oricând era posibil ca un trecător să-mi spună: ’Tovarăşe, dumneavoastră sunteţi…?”
Anii au trecut peste mine. Mi-am luat o cămăruţă la periferie. Toţi mă ştiau de Alex. Alex şi atât!
Pentru mine, Crăciunul este cel mai important moment al anului.. Am mult de lucru, sunt bine plătit şi stau de vorbă cu cei mici, dar şi cu cei mari care nu bănuiesc adevăratul meu statut social. Am un discurs frumos, plăcut urechilor! Am lucrat doar în structuri înalte, nu?

Şi totuşi…

A fi Moş Crăciun nu e tocmai o bucurie mare. Intri în zeci de case, la bogaţi şi săraci şi vezi că oamenii o duc greu. O dată pe an se străduiesc să ofere copiilor mici bucurii. Te plătesc pentru servicii, dar nu le este uşor. O să mă întrebaţi de ce nu renunţ la onorariu, dacă îi compătimesc atât de mult? Ei bine, am şi eu un al doilea secret. Dacă îşi permit să plătească un Moş Crăciun, înseamnă că nu sunt cei mai necăjiţi. Le iau banii cu plăcere şi sub o altă mască îi ofer orfanilor, bolnavilor fără sprijin, oamenilor străzii trăitori prin canale.

Pe Alex Boschetarul o să-l vedeţi cercetând şi containerele. Ce mai contează? E celebru astăzi cazul unui american care şi-apropus să trăiască din ce aruncă alţii. Puteam să am o casă mare şi o maşină frumoasă. Mi-am zis însă că acesta mi-a fost destinul. Se pare că greutăţile vieţii mi-au readus credinţa. A dărui nu este oare însuşi spiritul Crăciunului?
Mă simt bogat şi mulţumit sufleteşte că pot să fac mult bine oamenilor neajutoraţi. Mult mai mult bine decât în vremea când eram cineva şi eram linguşit de ”tovarăşii“ fără coloană vertebrală. Nu sunt un model, dar niciun boschetar pe care să-l arunci în canal. Nu judecaţi oamenii după haine!
Crăciun Fericit!


VASILE LEFTER  
 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 5

Adaugă comentariu
credincios, acum 2692 zile, 18 ore, 48 minute, 19 secunde
Tot cu gandul curat de a fi bun asa cum ne indeamna dl Mocanu,apreciez ca fiind foarte corect punctul de vedere al domnului Ulise Grosu.Povestea era interesanta daca personajul principal inainte de citeste integral
VL, acum 2693 zile, 13 ore, 28 minute, 26 secunde
Domnule Ulise Grosu,ati uitat sa comentati subtitlul tabletei mele...poveste posibila...Imi pare tare rau ca sunteti dependent de tabletele mele si nu puteti sa va abtineti de la o lectura critica.Cu citeste integral
Gheorghita Mocanu, acum 2693 zile, 17 ore, 44 minute, 55 secunde
Astazi e Crăciunul! Hai să fim mai buni, mai cuminţi, mai iertători! Oricum am da-o, viaţa este una şi trebuie trăită cu demnitate. A dărui este sentimentul sublim de care ne amintim in citeste integral
stroe vasilica(dumbrava11), acum 2693 zile, 21 ore, 42 minute, 45 secunde
LA MULTI ANI!! si,SARBATORI FERICITE,INTRGII FAMILII LEFTER!!!
Ulise Grosu, acum 2693 zile, 21 ore, 51 minute, 42 secunde
@ dl. Vasile Lefter, De regula, nu va citesc ceea ce scrieti, deoarece consider ca scrierile Dvs. nu au tangente cu realitatea. Astazi am facut o exceptie, dar dupa ce v-am citit eseul, am simtit un citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.