Oare cine şi ce mai citeşte în Focşani?
Nu mi-am propus să mai împrumut alta, dar când m-am văzut în faţa atâtor porţi spre lumi imaginare, nu m-am putut abţine. Am împrumutat ceva de Fănuş Neagu. Din itinerariul meu prestabilit făcea parte şi întâlnirea cu un bun prieten ce se oferise să îmi dăruiască nişte almanahuri mai vechi. Nu stabilisem o oră exactă, aşteptam să mă sune când era liber. Cu pas domol, cu cartea în mână, mă îndrept spre o zonă centrală a oraşului unde urma să ne vedem. Aştept. Ca să treacă timpul mai uşor, şi pentru că mă măcina curiozitatea de a pătrunde în tainele lumii dintre coperte, mă aşez pe o bordură de ciment gri şi mă delectez cu metaforele. Din când în când mai ridic privirea dintre rânduri pentru a cerceta orizontul. În faţa mea, cam la doi metri distanţă, o bancuţă din lemn, frumos lucrată, sprijinea odihna unei doamne. Şi dumneaei m-a privit mirată ceva vreme, apoi, adresandu-mi parcă un gest de lepădare, s-a ridicat şi a plecat. Au mai îmbratişat băncuţa trupuri obosite, unele curioase, altele nepăsătoare. Zona este circulată intens. Oameni de toate vârstele se perindau prin faţa mea. Le vedeam fantasmagoric dansul paşilor grăbiţi. Unii îmi admirau acţiunea; fireşte, cei mai în vârstă. Alţii făceau glume, dar cei mai mulţi îmi ocoleau picioarele întinse spre relaxare şi îşi vedeau de viaţa lor de parcă nu aş fi existat. Nici nu vroiam să exist pentru ei, dar manifestarea lor mi-a stârnit curiozităţi:
- Oare cât se citeşte în Focşani?
- Oare cine citeşte în Focşani?
- Dacă aş înşira câteva cărţi pe o măsuţă, undeva în centrul oraşului, şi aş invita trecătorii pentru un minut la lectură, oare câţi s-ar opri? Trebuie să îmi răspund la aceste întrebări, cu ajutorul publicului grăbit, călător efemer prin zile şi griji.
De loc din Dumitreşti, Ana Maria Bentea este autoarea unui roman inspirat dintr-o poveste petrecută pe reţeaua socială Facebook, apărut recent la editura Rafet din Ramnicu-Sărat, şi semnează articole pentru publicaţiile culturale şi nu numai.
Ana Maria BENTEA