Nostalgii de toamnă. Vremea mustului
„A ruginit frunza din vii și rândunelele-au plecat...” sună foarte cunoscutele versuri ale unei romanțe de toamnă. Ele au plecat că au unde să se ducă. Dar noi, noi românii, pe unde să ne mai ducem că nu ne mai primește nimeni. Am devenit spaima Europei, a Orientului și, chiar, a lumii. Nu cu mult timp în urmă, niște politicieni zănateci perorau pe toate canalele publice sintagma „Ciuma roșie”. Dumnezeu, care, așa cum se spune în popor, „nu bate cu parul”, tot ascultând aceste parascovenii verbale, supărat și pe cei care-i tot contestă autoritatea, s-a gândit să schimbe puțin vorbele și i-a „binecuvântat” cu o altă sitagmă – tristă, foarte tristă: „România Roșie!”.
Niște prieteni – vrânceni de origine, stabiliți de ani buni în Israel – obișnuiau să vină în țară, toamna, să participe la sărbătoarea culesului viilor: struguri, târne, teascuri, grătare, pastramă cu mujdei și mămăliguță, voie bună, deci tot dichisul și, mai ales, mustul proaspăt băut cu ulcica de lut de la gura teascului (urmat, cum se știe, de „naveta” la buda din fundul curții). Speriați de „România Roșie”, au renunțat, cu foarte mare părere de rău. „O să ne uităm la imaginile din anii trecuți și o să ne aducem aminte”, mi-au comunicat dânșii, cu tristețe și cu multă părere de rău în glas. „Ce naiba se petrece în țară?” m-au tot interogat ei, neînțelegând de unde această explozie de „Corona”. Ce să le spun? „România Roșie” i-a speriat și pe mulți români din Spania, din Germania și chiar din SUA care, acum, în sezonul culesului, veneau în țară ca albinele la stupul-mamă. Au renunțat. Le e frică. „Grădina Maicii Domnului” a devenit „Iadul Europei”.
„A ruginit frunza din vii...” și, odată cu rândunelele, au plecat și speranțele noastre care încotro. Se apropie colindele: „să trăiți, să înfloriți...” . Vai de traiul ce ne-așteaptă; cât despre „să înfloriți”, suntem deja veșteji că a venit frigul peste casele oamenilor. Cu cine te întâlnești nu vorbești decât despre frig, scumpiri, foamete, morții de Covid. Toată lumea știe (și spune) cine se face (se fac) vinovat (vinovați) de acest blestem. Numai cei vinovați se fac cum că nu înțeleg despre ce este vorba. Ba mai și afirmă cum că „în România este bine”!!! „Vă este frig? Mai puneți o haină pe voi” (citat celebru).
„Pentru cine bat clopotele....?” (Titlul unui cunoscut film românesc). Adaugați dumneavoastră în loc de puncte-puncte, numele celui (celor ) pe care-i întrebați. În fiecare zi, peste minunata noastră țară bat zeci, uneori (din păcate) chiar sute de clopote. Bat „în dungă” cum se spune, cum se bate pentru cei trecuți în altă lume. Toamna, viticultorii îngroapă viile ca să nu înghețe iarna. Toamna asta, guvernanții noștri îngroapă oamenii. Ca să nu înghețe în case.
„Pustii sunt horele din sat...” Păi sunt pustii pentru că s-au interzis adunările, petrecerile și alte veselii. Acum oamenii își plâng morții; nu prididesc preoții să le spună rugăciunea la căpătâi. Să nu vă mire dacă într-o zi, o să auziți de la sfinții părinți cum că Sfântul Petru a decis să nu mai dechidă Poarta Raiului că nu mai sunt locuri. Doar „la subsol”. Dar acolo-i rezervat pentru alte persoane. Se știu ele ( le știți și dumneavoastră) care.
Cică ar fi apărut un anunț cu următorul conținut „Rezervăm locuri de veci. Dar NUMAI PENTRU CEI NEVACCINAȚI!” O fi remarcat întreprinzătorul că aici „e o pânie de mâncat”, cum se spune, din păcate. Când 70% din cazurile grave provin din rândul nevaccinaților, omul s-a gândit negustorește: „Afacerile sunt afaceri!. Aici e rost de mâncat...o colivă.” („Morții cu morții, viii, cu...viile” cum se mai zice prin Vrancea).
Îmi tocmesc piața de la un gospodar din Vrancea; cică e de pe lângă Focșani. Vine în Capiatală să-și vândă produsele. Mai discutăm de una de alta (are familia chiar în Focșani). „E greu, domnule, e foarte greu. Vin aici (în București) ca să mai câștig ceva, dar oamenii au sărăcit. Cumpără cu suta de grame, cu bucata: «vreau doar doi struguri», îmi cer....Ce să le faci?”...
„Când viorica va-nflori, și rândunica va sosi... ”, pe cine oare, vor găsi? Aceasta-i întrebarea?
Cine se încumetă să răspundă?
Victor Simion
