Vrancea din sufletul Aureliei Cosma: o viață dedicată patrimoniului și tradițiilor
Județul Vrancea își omagiază una dintre cele mai devotate prietene, pe distinsa dr. Aurelia Cosma, cercetător și promotor neobosit al culturii vrâncene, căreia comunitatea îi urează „La mulți ani” și recunoștință fără margini.
:„Vrancea e mereu cu mine!...”
Vrancea o felicită pe doamna Aurelia Cosma îi urează mulți ani fericiți!
În urmă cu patru ani doamnei Aurelia Cosma, doctor în domeniul etnografiei şi al antropologiei culturale, i se conferea titlul de doctor în domeniul etnografiei şi al antroplogiei culturale, cercetător ştiinţific gr. I la Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti din Bucureşti.
Deşi nu este vrânceancă get beget, a devenit vrânceancă datorită frumuseţii, pe care judeţul nostru l-a oferit - fără zgârcenie - celor care au ajuns să trăiască, mai mult sau mai puţin, pe aceste meleaguri. Vrancea, i-a oferit - la ceas aniversar - titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Focşani”. Îi dorim mulţi ani fericiţi, cu sănătate, cu împliniri, căci mai are mult de dăruit acestor locuri de poveste, care au primit familia Cosma cu braţele deschise... La mulţi ani, stimată doamnă!
A locuit aproape de Colegiul Al. Ioan Cuza, fost liceu renumit, pe strada Cuza Vodă, într-o frumoasă casă boierească din care a mai rămas doar amintirea, sau poate şi o fotografie. „Vrancea e mereu cu mine!” spune şi acum doamna Aurelia Cosma care a fost mereu, este încă - interesată de ceea ce reuşesc să facă vrâncencele cu cele doua mâini fermecate, dăruite de Dumnezeu, uimind o lume întreagă cu frumuseţea acestor locuri fără pereche. Meritele doamnei dr. Aurelia Cosma sunt numeroase dar aş pune de astă dată, pe primul loc, dragostea sa pentru Patrimoniul Cultural Vrâncean, atât de bogat, atât de spectaculos, păstrat cu sfinţenie şi aproape nealterat, departe de zarva lumii, la adăpostul munţilor, înconjuraţi de păduri negre de dese ce sunt (nu degeaba i s-a spus Vrancei şi Ţara Neagră sau Ţara Corbilor. Iubit din suflet de către locuitorii Vrancei, folclorul, tradiţiile şi obiceiurile vechi de sute şi sute de ani au fost documentate, consemnate şi duse mai departe în lume de către cea care, în anii petrecuţi la Liceul (acum Colegiul...) Alexandru Ioan Cuza, unde a fost o foarte bună elevă şi colegă, nu lăsa să se bănuiască această pasiune pentru etnografie şi folclor în general şi interesul pentru valorificarea patrimoniului cultural vrâncean.
Activităţile desfăşurate de-a lungul anilor au dovedit însă că doamna dr. Aurelia Cosma este îndrăgostită pe viaţă de lucrul meşterilor populari, pe care doamna Aurelia i-a promovat pentru obţinerea titlului de „Tezaur Uman Viu”, Şerban Terţiu, din Nereju, cu spectaculoasele măşti purtate de cei din Ansamblul „Chipăruşul”, dar şi în sat, la sărbătorile de iarnă, nenea Doldor Harabagiu, dansatorul şi coregraful fără pereche, de loc din Sahastru, comuna Nereju, meşterul Pavel Caba - nu demult printre noi - care, mai bine de 60 de ani a dus faima cioplitorilor în lemn peste tot în lume, acest titlu fiind acordat unui număr de aproximativ 40 de meşteri populari din ţară. A urmărit an de an, la expoziţiile naţionale organizate la Focşani, lucrul meşteriţelor ţesătoare care aduc pe simeze ştergare şi covoare cu modele şi culori care rivalizează cu cele din natură - ele însele fiind profesoare pentru fetele din zonele rurale. Interesul şi pasiunea lor, sunt apreciate de doamna dr. Aurelia Cosma căci, tot ce iese din aceste mâini harnice, sunt adevărate comori de frumuseţe care trebuiesc păstrate şi date mai departe generaţilor viitoare. Din Vrancea l-a avut mereu aproape pe domnul Liviu Nedelcu, pictorul care a înţeles cât de importante sunt sfaturile pe care doamna Aurelia Cosma le-a dat meşterilor populari. A urmărit an de an, expoziţiile naţionale organizate la Focşani, lucrul meşteriţelor ţesătoare care aduc pe simeze ştergare şi covoare cu modele şi culori care rivalizează cu cele din natură - ele însele fiind profesoare pentru fetele din zonele rurale. Interesul şi pasiunea lor, sunt apreciate de doamna dr. Aurelia Cosma căci, tot ce iese din aceste mâini harnice, sunt adevărate comori ale neamului.
Pe Aurelia o ştiu din clasa I, la LIceul pe atunci Al. Ioan Cuza, când doamna învăţătoare Ianos, ne-a aşezat în banca a 3- a, lângă uşa de la intrarea în clasă.. Au fost ani frumoşi a căror amintire se tot subţiază cu trecerea timpului. După liceu viaţa ne-a tot dus, apoi ne-a apropiat din nou, am colaborat, am povestit, am râs, şi ne-am despărţit iară... , dar nu uit ce valoare reprezintă doamna Aurelia, ce viaţă împlinită are, iar eu, nici cu gândul n-am gândit că voi fi reporter de televiziune, o voi re întâlni tocmai datorită unei pasiuni care ne leagă. -
„Mă gândesc cu drag şi la cei doisprezece ani petrecuţi ca elevă la excelentul Liceu „Al. I. Cuza”, acum Colegiu, unde am avut profesori de excepţie care ne-au îndrumat şi ne-au netezit calea pe care mulţi dintre noi am urmat-o. Părinţii mei şi-ar fi dorit să studiez medicina dar, din cauza sensibilităţii mele în faţa durerii, a suferinţei omeneşti, am ales să urmez geografia la Universitatea „Al.I. Cuza”, din Iaşi, poate şi din dorinţa de a descoperi lumea în toata dimensiunea ei. Mă întrebai de unde dragostea pentru tradiţii şi obiceiuri... Răspunsul este simplu, iubirea aceasta, care s-a născut în inima mea, le-o datorez bunicilor, la care petreceam vacanţele, cu toate bucuriile şi tristeţile inerente copilăriei. Îmi amintesc poveştile despre războiul în care au luptat şi fraţii mamei mele, eroi de război... Îmi amintesc viaţa idilică din ograda plină cu tot felul de animale şi păsări, de colbul prin care alergam cu picioarele goale, scăldatul în apa râului, culesul pepenilor şi al strugurilor, adevărate sărbători. Am strâns atâtea emoţii, atâtea experienţe. Probabil aşa a fost să fie, căci mi-au fost de mare folos în viitoarea mea opţiune profesională”, mărturisea doamna dr. Aurelia Cosma.
Iată că, după ani şi ani, această pasiune comună ne-a readus faţă în faţă. Și pentru că Sărbătoarea Crăciunului e la „doi paşi” de noi, îmi doresc s-o pot revedea pe fosta mea colegă la Sărbătoarea Crăciunului, la Focşani. Dar, până atunci, încă odată iar şi iar - „La mulţi ani fericiţi, împliniţi, cu sănătate şi multe bucurii!”
Janine Vadislav














