Vlad-Adrian Lorenț preot vicar al Bisericii romano-catolice Focșani: Advent – timp de pregătire pentru Nașterea Domnului
Duminică, 1 Decembrie, credincioșii catolici vor intra în Postul Crăciunului sau Adventului. Cuvântul Advent, în Biserica Catolică, ar fi termenul ce desemnează timpul de pregătire pentru Nașterea Domnului. Etimologic, conceptul de advent vine din limba latină și are mai multe semnificații: venire, sosire. Timpul binecuvântat al Adventului, care este o perioadă de pregătire pentru solemnitatea Crăciunului, durează patru săptămâni.
Specific în acest timp de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului ar fi coroana de Advent. În continuare voi prezenta istoria și semnificația coroanei de Advent. Coroana de advent își are orginea în secolul al-XIX-lea, în orașul german Hamburg. În acest oraș erau mulți copii care nu beneficiau de grija părinților și astfel cădeau pradă cerșetoriei sau alții deveneau delicvenți. În fața acestui spectacol sinistru, un pastor evanghelic Johann Heinrich Wichern (1808-1881), cumpără o casă în Hamburg cu scopul de a oferi copiilor abandonați un adăpost și ceva de mâncare. Pastorul Johann Heinrich Wichern s-a îngrijit ca tinerele generații să se formeze pentru viitor, mai ales învățând o meserie.
În fiecare an, ca pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului, pastorul Johann organiza un moment de rugăciune. În timpul Adventului din anul 1838, pastorul Johann introduce pe lângă momentul de rugăciune și un gest simbolic: aprinderea unei lumânări. Era un gest simplu realizat timp de 24 de zile, dar care stimula la o conștientizare a venirii Crăciunului. În acel orfelinat administrat de pastorul Johann, timpul adventului era o perioada în care toți se rugau, cântau dar se vorbea despre venirea Mântuitorului. O persoană apropiată pastorului a oferit cu ocazia Adventului o coroană de lemn pe care se așeza lumânările, astfel a apărut o coroană de lumină. Se ajungea la Crăciun cu toate cele 24 de lumânări aprinse. Începând cu anul 1851, mici oaspeți ai orfelinatului condus de pastorul Johann ornamentează coroana de lemn cu ramuri de brad ca semn al vieții. Cu timpul acest simbol al Adventului (coroana) este purtat dincolo de orfelinatul din Hamburg și intră în casele credincioșilor. Cum se poate ca acest ornament de mari dimensiuni să-și facă loc în casele oamenilor? Astfel coroana de Advent s-a redus la patru lumânări, având în vedere că sunt patru duminici premergătoare sărbătorii Crăciunului: trei lumânări de culoare violet și una roșie. Acest obicei de Advent a intrat pentru prima dată în spațiul protestant și apoi treptat s-a introdus în ambientul catolic. După Primul Război Mondial ea a primit un nou impuls şi a intrat şi în casele catolicilor. În 1925 coroana de Advent, în forma sa actuală, şi-a făcut apariţia într-o biserică catolică din Köln, iar în 1930 la München.
Coroana de Advent are o funcție strict religioasă deoarece invită credincioșii catolici la o pregătire serioasă pentru venirea Mântuitorului. În ciuda aspectului comercial observăm că mulți credincioși așază această coroană în casele lor, într-un loc vizibil apoi, în multe biserici coroana de Advent este pusă la un loc vizibil.
Coroana de Advent este un imn adus naturii care revine la viaţă, atunci când totul pare a se sfârşi, un imn adus luminii care învinge întunericul, un imn adus lui Cristos, adevărata lumină, care vine să învingă întunericul răului şi al morţii.
Coroana de Advent are o formă circulară. Cercul este încă din antichitate un semn al veşniciei şi al unităţii; aici indică şi soarele şi ciclul său anual, modul său continuu de a se reproduce, fără a se consuma vreodată; exprimă foarte bine misterul lui Cristos care este propus mereu.
Coroana este şi semn al regalităţii şi al victoriei. În vechea Romă erau încoronaţi învingătorii jocurilor sau ai unui război. Şi azi primesc coroniţă cei care iau premiul întâi. Coroana de Advent anunţă că acest copil care este aşteptat este regele care învinge întunericul cu lumina sa.
Ramurile mereu verzi de brad sau de pin care ornează coroana sunt semnele speranţei şi ale vieţii fără de sfârşit, a vieţii veşnice. De aceea coroana adevărată nu trebuie să fie din teracotă, din ceramică etc.
Aceste ramuri amintesc de intrarea lui Isus în Ierusalim, primit cu ramuri şi salutat ca rege şi Mesia.
Pentru ornamentarea coroanei se folosesc benzi de hârtie roşie sau violet: roşul sau roz, simbolul iubirii lui Isus care devine om; violet, semn al pocăinţei şi al convertirii pentru a ne pregăti pentru venirea sa.
Ce semnifică cele patru lumânări așezate pe coroana de Advent? Cele patru lumânări aprinse semnifică cele patru duminici din Advent. Ele simbolizează mântuirea adusă de Isus Cristos, care este lumina pentru viața fiecărei persoane. Culoarea lumânărilor, trei violete și una roză, reflectă culorile liturgice din această perioadă. În liturghie, culoarea mov indică penitență, convertire, speranță, așteptare și sufragiu. Lumânarea roz este aprinsă în a treia duminică de Advent, numită Gaudete, când preotul poartă și veșminte roz; Duminica Gaudete este duminica bucuriei deoarece credincioșii au ajuns în mijlocul Adventului și Crăciunul este aproape.
Cele patru lumânări au fiecare câte o denumire și o semnificație deosebită.
Prima lumânare se numește „a profetului”, întrucât amintește de profetul Miheia, care prezisese că Mesia se va naște în Betleem, și simbolizează speranța.
A doua lumânare este numită „din Betleem”, pentru a ne aminti de orașul în care s-a născut Mesia și simbolizează chemarea universală la mântuire.
A treia lumânare se numește „a păstorilor”, primii care l-au văzut și s-au închinat lui Mesia și simbolizează bucuria, de unde și culoarea roz.
A patra lumânare se numește „a Îngerilor”, prima care anunță lumii nașterea lui Mesia și care veghează asupra ieslei unde s-a născut Mântuitorul, simbolizează iubirea. Aprinderea fiecărei lumânări indică victoria progresivă a Luminii asupra întunericului datorită apropierii nașterii lui Mesia.
În concluzie, Adventul sau Postul Crăciunului este un timp binecuvântat, sfânt, în care reînnoim angajamentul nostru către Domnul. Suntem invitați de Cuvântul Domnului, în Postul Crăciunului, de a ne converti inima și de a părăsi calea păcatului. Convertirea, pentru Sfânta Scriptură, înseamnă a schimba calea greșită. Poate în acest moment nu suntem pe calea cea bună, mai ales în relația cu Dumnezeu și cu aproapele. Pe lângă o pregătire materială a Crăciunului, să nu uităm de Domnul care ne cere o inimă ascultătoare și umilă. Advent binecuvântat
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
