Evenimente speciale

VIDEO | Nicolae N. Săveanu: 1866-1952, nu doar o simplă lansare de carte, la Focșani

Radu BORCEA
25 ian 2020 1683 vizualizări

Vineri, 24 ianuarie 2020, de la ora 11:00, în timp ce focșănenii se adunaseră în Piața Unirii din Focșani pentru sărbătorirea Unirii Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, mai mulți iubitori de literatură am avut ocazia să participăm, în altă locație, la o lansare de carte. Titlul ei- Nicolae N. Săveanu: 1866-1952; autor, inginerul Eduard Lambrino, cunoscut lider al liberalilor vrânceni. Această carte a apărut recent la Editura Salonul literar condusă de profesorul și scriitorul Culiță Ioan Ușurelu.

Pe o întindere tipografică de 257 de pagini (inclusiv cuvântul înainte semnat de prof. univ. dr. Vlad Nistor de la Facultatea de Istorie a Universității București, prefața, semnată de editor,și o bogată bibliografie),autorul și-a propus să scoată la luminăpersonalitatea lui Nicolae N. Săveanu, om politic vrâncean de excepție prin eficiența activității sale (prefect al Județului Putna, deputat, senator, ministru, diplomat și de cinci ori președinte al Adunării Deputaților), o figură emblematică pentru generațiile de ieri și de astăzi, un reper de ținut seamă pentru ceea ce trebuie să facă în folosul binelui public un demnitar de stat ajuns în posturi de înaltă răspundere în administrația locală, județeană, centrală sau în forurile legiuitoare.        

Volumul fruntașului liberal vrâncean este întregit de o impresionantă galerie de portrete de mari personalități care au marcat evoluția României în perioada de la instalarea pe tronul României a Regelui Carol I (după abdicarea principelui Al.I. Cuza, care a pus temelie României moderne prin implementarea unui mare număr de legi de esență occidentală) și până în anul 1938, când Regele Carol al II-lea a interzis activitatea partidelor politice, instaurând dictatura regală. Sunt personalități care au deținut cele mai înalte demnități în stat, ca primii-miniștri, miniștri, în învățământul superior, în forul academic, în armată, cu care omul politic și de stat Nicolae N.Săveanu a lucrat spre bine țării sau în folosul locuitorilor acestui ținut, în calitate de prefect de Putna, ministru sau parlamentar.         

Între aceste personalități - portretizate în baza unor informații obținute de autor prin cercetarea unui număr impresionant de surse biografice („a fost cea mai grea muncă la această carte”, mărturisește autorul)– găsim și o numeroasă galerie de mari bărbați de stat ai Putnei, contemporani cu N.N. Săveanu, care,și ei,au deținut funcții de înaltă demnitate publică, de la care moștenim, astăzi, un imens patrimoniul material ori spiritual. Îi am în vedere pe Simion Mehedinți, Duiliu Zamfirescu, Ioan Mincu, Mr. Gh. Pastia, Nicolae Chirculescu, Dumitru C. Ollănescu-Ascanio (primul putnean membru al Academiei Române), Vasile Țiroiu.De altfel, sub domnia regilor Carol I și Ferdinand, JudețulPutna a dat statului român cei mai valoroși demnitari, cei de astăzi fiind la degetul cel mic față de cei de ieri, din toate punctele de vedere: pregătire intelectuală, ținută etico-morală, utilizarea banului public, eficiență.     

 Însă evenimentul cultural de vineri nu a fost doar o simplă lansare de carte, ca atâtea altele. Dacă, în ultimii patru-cinci ani, la zecile de lansări de cărți de poezie și romane a trebuit să le împărtășesc celor prezenți la eveniment impresii despre mesajul și emoțiile transmise de autori prin creațiile lor, ca și despre estetica, stilul și curentul literar în care se încadrează cartea, de data aceasta am avut altceva de reținut.

Intrând în posesia lucrării încă din urmă cu mai bine de două săptămâni, întrucât aveam nevoie de timp pentru a o lectura cu răbdare și atenție, ca să pot împărtăși asistenței o judecată de valoare pertinentă, obiectivă, am considerat că o parte din informațiile oferite asistenței ar merita a fi supuse lecturii unui mai mare număr de vrânceni, prin intermediul acestui articol de presă.

Primul lucru care mi-a reținut atenția din biografia lui Nicolae N. Săveanu a fost concordanța dintre vorbe și fapte. Una ombilicală: decizia a fost urmată de acțiune imediată. Să dau doar două exemple. În momentul în care N.N. Săveanu a ajuns prefect, în Județul Putna funcționau numai 30 de școli. Până la el, se construia o singură școalăîntr-un an. În anul 1902 au fost construite 23 de școli, iar în anul 1903 încă 27. În total – 50 de școli, astfel că frecvența elevilor a crescut de la 6.555la 13.286 de elevi. Prefectul Săveanu mergea din sat în sat, cei mai adesea călare pe cal, și discuta cu oamenii locului despre importanța științei de carte. Atunci prefectul era Alfa și Omega într-un județ. La el erau banii de investiții publice.

Prefectul a desfășurat o muncă de convingere titanică în rândul locuitorilor din mediul rural, pentru că și atunci erau părinți obtuzi care nu vedeau importanța științei de carte de către odraslele lor pe care le vedeau ca forță de muncă necesarăîn gospodărie. Dar el nu pleca din localitate până nu obținea de la obște terenul necesar și angajamentul construirii localului de școală cu meșteri de-ai locului.Școala izgonește întunericul de la sate, obișnuia el să le spună sătenilor chemați la adunări populare.

Era șansa vieții lui Săveanu săacționeze pentru luminarea satelor, mai ales că, în vremea lui, ministrul Învățământului era Spiru Haret, cel mai mare reformator în domeniu din istoria acestui neam, în cei 8 ani cât el a deținut această funcție (la sfârșit de secol XIX și început de secol XX), fiind construite nu mai puțin de 2.343în România de atunci (rezultată din Unirea de la 1859).

Ăștia de astăzi nu sunt în stare nici măcar să văruiască atâtea imobile!

A doua mare realizare a lui Nicolae N. Săveanu, în calitate de prefectde Putna, a fost înființarea băncilor populare, pentru ca săteanul să aibă de unde săîmprumute bani (cu dobânzi mici) pentru nevoile gospodăriei sale. Când a ajuns prefect, în județ erau doar 6 bănci cu câteva zeci de membri. În câțiva ani numărul lor a ajuns la 53, cu 2.000 de membri.

De numele lui Nicolae Săveanu mai trebuie să ne amintim și atunci când ajungem la Soveja, când vedem doar ruinele stațiunii turistice construite la inițiativa sa, dar și la Vizantea, unde, în vremea lui, stațiunea balneară(datând din 1856) primea sprijin pentru buna funcționare.Școala, sănătatea populației și infrastructura rutieră au fost în centrul atenției fostului prefect.

Despre personalitatea lui Nicolae N. Săveanu aș avea multe altele de scris, dar cum spațiul tipografic aflat la dispoziție este limitat, închei cu o mențiune privitoare la discursul său de intelectual și diplomat rasat. În carte se găsesc patru discursuri de o frumusețe stilisticăliterară emoționantă.

Primul, este rostit în vara anului 1890, la mormântului lui Mihai Eminescu din Cimitirul Bellu, când însoțea un grup de studenți veniți să-l comemoreze pe Luceafărul poeziei românești la un an de la trecerea sa în neființă.

Următoarele discursuri, de fapt necrologuri, erau rostite în anul 1927, în calitate de președinte al Adunării Deputaților, la moartea primului-ministru Ionel I. C. Brătianu și a Regelui Ferdinand, cei doi titani care au decis în 1914 și 1916 calea de urmat de România pentru împlinirea visului de veacuri al națiunii noastre, Unirea cea Mare.

În sfârșit, al patrulea discurs inclus în carte este cel rostit de el la preluarea președinției Camerei Deputaților pentru Sesiunea Ordinară 1927-1928, discurs din care redau doar două scurte paragrafe: „Cu respectul ce am avut dintotdeauna, pentru adversarul politic, cu credința că o părere trebuie ascultată, chiar când e alta decât a ta, pricepeți căvoiu avea puterea să uit când mă voiu găsi aici că aparțin unui partid, cu drepturi egale de a fi ascultați. Sarcina mea mi-o puteți mult înlesni dumneavoastră” ; apoi: „Un președinte, oricâtă imparțialitate ar avea, nu poate numai el să ridice nivelul dezbaterilor, fără concursul fiecăruia din membrii acestei Adunări; la acest concurs fac un călduros și sincer apel.

Vedeți ce se întâmplă, astăzi, în Parlamentul României: câtă „imparțialitate” există, câte mârlănii se petrec acolo, cât timp se pierde pentru stabilirea ordinii de zi, pentru proceduri inventate pe lângă Regulament, cum se taie microfonul vorbitorului ș.a.

Radu BORCEA


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.