Evenimente speciale

VIDEO | Datini și obiceiuri în Depresiunea „Între Râmnice”: Plugușorul și Ceata de mascați la Jitia

Ziarul de Vrancea
2 ian 2024 8936 vizualizări

Pluguşorul este obiceiul care se desfăşoară începând cu dimineaţa Ajunului Anului Nou până seara, la care participă copiii cu vârsta de până la 14 ani. Ei merg din casă în casă, rostind urări legate de belşug în gospodărie, pornind de la povestea lui “bădica Traian”, care a reuşit să obţină o recoltă bogată.

Acest obicei străvechi agrar îşi are originea în trecut, când anul nou calendaristic începea la 1 martie, dată care coincide cu începutul anului agricol. De-a lungul timpului, prin schimbarea sistemului de numărare a anilor, acest obicei s-a mutat în timpul sărbătorilor de iarnă. În acest fel se explică tema muncilor agricole de primăvară, ce se regăseşte în textele pluguşorului. Este un moment care contribuie la veselia generală a sărbătorilor de Anul Nou, însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei.

Intrând în curte, copiii se îndreaptă către fereastra casei şi după ce primesc permisiunea gazdei, încep urarea într-un ritm vioi. Pe măsură ce urarea se apropie de sfârşit, devine tot mai veselă şi optimistă. La Mulți Ani!​

Plugușorul la Jitia.

Anul 2024 să vă aducă tuturor sănătate, belșug și împlinirea tuturor dorințelor!

LA MULȚI ANI!

Citiți și vizionați și:VIDEO | Ceata de mascați din Jitia!-31 decembrie 2019

Plugul mare este obiceiul la care participă tinerii trecuţi de vârsta de 14 ani, dar şi bărbaţi însuraţi, care se organizează în cete de mascaţi. În trecut, aceste cete mergeau cu plugul, frumos împodobit, noaptea. Cel care rosteşte urarea sună clopotele mari cerând permisiunea gazdei: “Tragem şi noi o brazdă?” Rolul mascaţilor este de a îndepărta de la case spiritele rele, astfel încât oamenii să intre curaţi în noul an. Totodată, prin jocul fiecărui personaj din spatele măştii, are loc o refulare a tensiunilor sufleteşti acumulate în timpul anului.

Text informații + VIDEO:Sorin Pantelimon 

Text informații + fotografii + VIDEO:Pantelimon Sorin

Pantelimon Sorin este profesor de istorie la Scoala Gimnaziala Jitia

Citiți și:Tradițiile de Anul Nou, vechi de mii de ani

De la Ignat la Bobotează au loc cele mai importante obiceiuri românești de peste an. Dansul Ursului, al Caprei și Plugușorul, din ritualuri magice au devenit în epoca modernă un adevărat teatru popular românesc. Apărute cu mult înaintea formării poporului român, acestea sunt cele mai vechi manifestări magico-religioase de pe teritoriul țării noastre. Celor care încă mai cred că această țară are un viitor, Ziarul de Vrancea le dorește un An Nou frumos, o viață mai bună și să nu piardă speranța.

Dansul ursului, Capra și Plugușorul sunt cele mai vechi mărturii din viața locuitorilor care de mii de ani trăiesc de o parte și de alta a Carpaților. Născute din credințele sciților și dacilor popoarele care au locuit teritoriile de la nord și de la sud de Dunare. Aceste tradiții de Anul Nou făceau parte dintr-un întreg ritual de purificare prin care se ieșea din lumea veche, din Anul Vechi și se intra într-o lume nouă, în Anul Nou. În ciuda ocupației romane de aproape două secole, a migratorilor germanici și slavi care au trecut peste aceste teritorii, obiceiurile de Anul Nou au rămas la fel de vii ca acum 3 mii de ani și sunt cea mai bună carte de istorie, din care putem explica celor mici trecutul acestor locuri. Ziarul de Vrancea vă oferă in această ultimă zi din an câteva rânduri despre o parte din obiceiurile de Anul Nou care, alături de colinde, formează tezaurul lingvistic și cultural al civilizației de la Nord de Dunare.

Ce este Anul Nou

Din momentul când omul a început să perceapă legile naturii, să înțeleagă anotimpurile și să numere anii a apărut si Anul Nou, de care popoarele din toate epocile și-au legat visele, speranțele, dorințele. Nu la toate popoarele Anul Nou a fost sau este celebrat în jurul echinocțiului de iarnă, cum îl sărbătorim noi, dar la toate popoarele trecerea dintre ani a fost și rămâne o perioadă încărcată de tradiții, laice și religioase, ritualuri de purificare, prin care oamenii doreau să uite Anul vechi și să intre, mai buni și mai curați, în Anul Nou. Creștinismul a încercat să elimine practicile păgâne, dar de două mii de ani acestea continuă să ne amintească în Ajun de An Nou, obsesiile, temerile și trăirile moșilor și strămoșilor noștri. Trecerea de la Anul vechi la Anul Nou era văzută ca un sfârșit al lumii, iar obiceiurile de la cumpana dintre ani aveau ca scop salvarea omenirii prin sacrificarea ritualică a unui animal. Așa au apărut celebrele obiceiuri cu Ursul și Capra, Plugușorul și tot ansamblul de tradiții pe care le întâlnim în satele romanești, de la Crăciun la Bobotează.

Jocul Caprei, ritual de fertilitate

După ce sacrificau porcul, în mod ritual, nu oricând, ci de Ignat, strămoșii noștri plecau cu Capra, dansul Caprei fiind unul care se sfârșea, într-o prima parte tragic, prin uciderea Caprei. Jocul Caprei nu era un dans întâmplator, așa cum îl practică în mod barbar cetele de urători astăzi, ci era un întreg ritual de fertilitate, Capra personificând zeități ale fertilității.În același timp Capra simboliza o lume care murea. La capătul unui dans frenetic, cu ritmuri grave, Capra cădea, moartă. Urma un dialog misterios între cioban și spiritul Caprei și dintr-o dată Capra învia, cu ea natura se trezea, simbolic, la o nouă viață, iar comunitatea se strângea în jurul Caprei, care relua ritmul sacadat al dansului, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Jocul Ursului

Din aceeași categorie a dansurilor cu măști, Jocul Ursului este legat de ritmul cosmic al vieții, de moarte și înviere, de lumea de ieri și lumea de mâine. De la un capăt la altul, Jocul Ursului este povestea anotimpurilor, de la primavară la iarnă, și simbolizează prin moartea și învierea Ursului, sfârșitul celor 4 anotimpuri și începutul unui nou an. Desigur, în fiecare regiune acest joc are particularitățile sale, dar ideea este comună. De aceea, întâlnim diferite variante ale Jocului Ursului, care își au originea într-o epocă în care practicile magice țineau locul religiei creștine, iar invocarea spiritelor, jocul Ursului și al Caprei erau practici quasireligioase, prin care omul încerca să stăpânească natura, să invoce divinitatea și nu erau prilej de amuzament sau pierdere de timp la sfârșit de an. De altfel, cei care intrau în pielea Ursului sau a Caprei erau dinainte aleși, treceau printr-o perioadă de purificare, așa cum astăzi ar trebui să trecem înainte de a merge la Sfânta Biserică. Dacă în școlile românești li s-ar explica elevilor aceste tradiții și simbolistica fabuloasă pe care o reprezintă, cu totul altfel am întâmpina cetele de ursari și Capra la sfârșit de an și am înțelege și noi, adulții, că obiceiurile de la sfârșit de an sunt memoria vie a manifestarilor religioase ale strămoșilor noștri înainte ca în Bethleemul Iudei să se nască Iisus Hristos din Fecioara Maria.

Plugușorul

Practicat în toate satele românești, de cei mici și de cei mari, în Ajunul Anului Nou, dar și seara de Anul Nou, Plugușorul este urarea clasică la români. De la mici cete de plugari de 2-3 prichindei, până la adevărate echipe profesioniste de urători, Plugușorul este o frescă a istoriei recente, dar în același timp a păstrat și elemente din epoci de mult apuse. La origine un ritual agrar, care avea drept scop alungarea spiritelor rele și invocarea spiritelor bune, la sfârșit și început de an, actul și-a pierdut în timp dimensiunea magico-religioasă, transformându-se într-un eveniment laic, unde sunt parodiate personajele societății românești de ieri și de azi. Din ceata clasica de urători fac parte mireasa și mirele, baba și moșul, dracul și țiganul, iar la sate nu poate lipsi carul cu boi, toate acompaniate de zgomotele stridente ale bicelor, buhaiului și clopoteilor. Plugușorul început în Ajun de An Nou se încheie cu Sorcova, care este tot urare din aceeași categorie a ritualurilor agrare, urătorii care vin cu Sorcova împlinind de fapt munca începută de plugari în Ajun, adică punând sămânța de grâu în brazda trasă de boi.

Obiceiuri gospodărești

Noaptea dintre ani era- în unele regiuni încă mai este -prilej pentru citirea viitorului, a bunelor și relelor pe care familia le va trăi în noul an. Dacă la Ignat, în măruntaiele porcului gospodarii citeau despre cum vor fi anotimpurile în anul care vine, în noaptea dintre ani, mai ales femeile încercau să ghicească în cărbuni cum le vor fi recoltele.Și astăzi, în satele românești, gospodinele, în noaptea de Anul Nou, scot cărbuni din soba și-i lasă până dimineața să se stingă pe făraș, pe vatra sobei, pentru ca a doua zi să treacă la ghicit. Anul Nou este și noaptea când fetele încercau să-și afle ursitul, să vadă într-o oglindă sau ochi de geam, la miezul nopții, chipul celui la care visau și pe care l-au ales Ursitoarele. În ciuda modernității care a transformat viața noastră într-un reality show, iar Facebook-ul pare să fi devenit o Ursitoare planetară, viața în esența ei a rămas aceeași și bucuriile simple nu pot fi înlocuite de lumea virtuală. Pentru cei care mai au buletin românesc și nu visează la emigrare, noaptea dintre ani rămâne un moment magic, pe care nu-l simțim decât privind cerul la miezul noptți, undeva lângă focul din vatra unui cămin cu flori la fereastră și nu pe pârtiile din Alpii Austrieci ori pe plajele de la Copa Cabana. Celor care încă mai cred că această țară are un viitor și tresar la o colinda cu Lerui Ler, "Ziarul de Vrancea" le dorește un An Nou frumos, o viață mai bună și să nu piardă speranța, pentru ca într-o zi soarele se va opri și deasupra României. La Mulți Ani!  (Valentin MUSCA)

Text apărut în Ziarul de Vrancea pe 31 decembrie 2010, republicat astăzi 31 decembrie 2023


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.