Un veac de la trecerea în eternitate a lui Anghel Saligny, comemorat la Muzeul Vrancei
Foyerul Muzeului Vrancei din strada Cuza Vodă nr. 8 a devenit joi, 12 iunie 2025, un veritabil templu al memoriei naționale, găzduind un eveniment de marcă dedicat comemorării a 100 de ani de la moartea academicianului și inginerului Anghel Saligny – personalitate emblematică a României moderne și unul dintre fondatorii infrastructurii naționale
Organizat sub egida Consiliului Județean Vrancea, simpozionul aniversar „Anghel Saligny – un veac de la trecerea în eternitate” a reunit autorități locale, reprezentanți ai Bisericii, specialiști în istorie, cultură și inginerie, precum și elevi și profesori din județ, toți adunați pentru a aduce un omagiu celui care a pus piatra de temelie a progresului tehnic românesc.
Unul dintre cele mai apreciate momente ale manifestării a fost discursul susținut de drd. Carmil Matia Giorgio Chelaru, directorul Muzeului Diecezan al Diecezei Romano-Catolice Iași, care a transmis gândurile Preasfințitului Iosif Păuleț, episcop de Iași, subliniind nu doar contribuțiile inginerești ale lui Saligny, ci și traseul său uman, intelectual și spiritual.
„Înaintea noastră se înalță, strălucitor în bătaia lunii, podul...”, a început drd. Chelaru, citându-l pe Alexandru Vlahuță, într-o evocare poetică a podului de la Cernavodă – operă monumentală a lui Saligny – descris ca o dantelă de oțel plutind deasupra apelor Dunării.
Pornind de la aceste imagini, drd. Chelaru a conturat un portret complet al marelui inginer, evocând rădăcinile sale familiale franco-prusace, legătura specială cu județul Vrancea – unde s-a născut în satul Șerbănești, în 1854, în mijlocul unei ploi torențiale – și destinul său de constructor neobosit, care a înfruntat nu doar marile ape ale României, ci și indiferența sau împotrivirea vremurilor sale.
„Fără școală românească nu pot exista tehnicieni români!”, a fost unul dintre mottourile pe care Saligny le-a urmat cu sfințenie în cariera sa de profesor la Școala Națională de Poduri și Șosele, pe lângă rolurile de membru și președinte al Academiei Române sau vicepreședinte al Consiliului Tehnic Superior.
Evenimentul a fost și un moment de reflecție asupra rolului muzeelor în conservarea memoriei culturale. În cuvintele directorului Muzeului Diecezan de la Iași:
„Într-o societate marcată de indiferență față de valorile culturale, muzeele rămân temple ale educației și moștenire pentru generațiile viitoare.”
În semn de apreciere pentru organizarea riguroasă a simpozionului, Episcopia Romano-Catolică de Iași a transmis felicitări oficiale Muzeului Vrancei, prin directorul său Valentin Romeo Muscă, pentru păstrarea vie a memoriei unei personalități adesea neînțelese în epoca sa, dar recunoscută astăzi ca un pilon al dezvoltării României moderne.
Timp de aproape două ore, participanții au parcurs prin discursuri, prezentări vizuale și intervenții documentate traseul impresionant al lui Saligny – de la studiile la Berlin, unde a fost discipol al celebrilor Weierstrass și Helmholtz, până la introducerea betonului armat în România și în lume, la proiectele feroviare și portuare care au modernizat țara.
Finalul simpozionului a fost marcat de o tăcere simbolică, un minut de reculegere în fața unui portret al lui Saligny, flancat de macheta podului de la Cernavodă și planuri inginerești originale – un gest de respect pentru un om a cărui viziune a ridicat România pe harta tehnicii internaționale.
Redacția Ziarului de Vrancea
