GENERALUL AVIATOR ANDREI POPVICI s-a născut la data de 14 august 1883, în staţia Coteşti, Comuna Goleşti, Plasa Marginea, Judeţul Râmnicu Sărat, astăzi Comuna Goleşti, Judeţul Vrancea.

A urmat primele patru clase la Şcoala de băieţi nr. 4 din Focşani (1990-1994) şi clasele I (1994-1995), a II-a (1995-1996) şi a III-a (1996-1997) gimnaziale la prestigiosul Liceu „UNIREA” din Focşani, deoarece părinţii domiciliau în localitate, la adresa Strada Gării, nr. 116.

La sfârşitul clasei a III-a s-a retras de la Liceul „UNIREA”, fiind atras de cariera militară. A candidat la Şcoala Fiilor de Militari de la Iaşi, viitorul Liceu Militar, fiind declarat „ADMIS”. 

În anul 1902 a fost admis Şcoala de Infanterie şi Cavalerie de la Bucureşti, absolvind acestă instituţie de învăţământ la 1 iulie 1904, cu gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul 2 Roşiori din Bîrlad.

Începând cu 1 Noiembrie 1905, ofiţerul este mutat la Regimentul 11 Călăraşi şi detaşat la Şcoala Specială de Cavalerie de la Târgovişte, fiind declarat promovat la 30 iunie 1906.

Pentru rezultatele deosebite obţinute, în baza Înaltului Decret nr. 5384 din 28 decembrie 1906, a fost distins cu Medalia Jubiliară Carol I.

La 1 Noiembrie 1906 este numit din nou la Regimentul 2 Roşiori.

La 20 decembrie 1910 este mutat la Regimentul 4 Călăraşi. Aprecierea comandantului de regiment: ”Prezentare corectă. Sănătos şi rezistent. Călăreţ de elită şi neobosit, instructor de echitaţie eminent. A fost de trei ori premiat la concursurile hypice din cursul anului; - în marş izolat a străbătut 140 km în 14 ore şi 30 min – a executat marşul de rezistenţă al Corpului II Armată calificat *cu distincţie şi prea bine*. A pregătit şi prezentat gradele inferioare din corp la concursurile hypice, obţinând 7 din 11 premii, rezultat pentru care i-am adresat Ordin de Zi de mulţumire. Urmăreşte cu pasiune dorinţa de a deveni aviator, pentru care îndeplineşte toate condiţiunile. Neîntrerupt prezent la şcoala ofiţerilor în corp şi în garnizoană, a dat dovadă că este foarte inteligent, cu bună judecată, că are o vădită cultură generală şi că posedă prea bine instrucţia militară şi pe aceea a armei. Cu toate că este contabil în materie, a servit şi la front ca instructor şi locţiitor de comandant de escadron; - în manevrele Corpului II Armată a comandat cavaleria în mici detaşamente mixte şi a servit ca adjutant al regimentului. Fără îndoială are aptitudini care se disting prin energia, voinţa, voiciunea şi pasiunea pentru profesia sa. Educaţia şi prezentarea sa în şi în afară din serviciu sunt prea bune. Distins în societate. Pare a ascunde multă suferinţă sufletească. Serveşte cum nu se poate mai bine. Este în corp contabil în materie, comandant al Escadronului de depozit, comisar special, director de şcoală, a servit şi ca instructor, este gospodar al cazinoului camarazilor săi, şi dă peste tot rezultate exemplare fiind harnic şi de încredere. Îndeplineşte în întregime toate condiţiile pentru gradul superior. Merită a înainta”. 

Comandantul Brigăzii II Cavalerie, întărea aprecierile comandantului de regiment, supranotând: „Acest ofiţer ar merita, după toate însuşirile sale intelectuale şi după modul întradevăr distins cum îndeplineşte orice serviciu, să facă parte din categoria ofiţerilor destinaţi să înainteze excepţional. ... Văd că şi comandantul său de regiment l-a apreciat cât se poate de favorabil.”.

Potrivit dorinţei exprimate, la data de 11 februarie 1912 este detaşat la Batalionul de Căi ferate, Şcoala de pilotaj, pentru a începe instrucţia în zbor pe avionul biplan tip „FARMAN III-1909”. 

Prin Ordinul nr. 3711 din 17/27 iunie 1912, Ministerul de Război a hotărât trimiterea în Anglia a locotenentului Andrei Popovici. Prin Raportul nr. 4057 din 23/5 iulie 1912 a primit ordinul ca din Anglia să plece la Paris pentru a-şi lua brevetul superior de pilot la „Casa Morane Saulnier”

Datorită calităţilor superioare probate, locotenentul Andrei Popovici va fi avansat la gradul de căpitan, selecţionat şi trimis în Anglia, în perioada mai - iunie 1913, pentru a se obişnui cu aparatele de zbor engleze tip “Bristol” şi pentru recepţia aparatelor comandate.

A obţinând brevetul de pilot cu nr. 11, în baza procesului verbal din data de 11 iunie 1913.

A participat, în ultima parte, la Campania din Bulgaria, din cel de-Al Doilea Război Balcanic.

Prin munca intensă desfăşurată, prin aportul constant la dezvoltarea Școlii de aviaţie, prin calităţi alese de zburător, căpitanul Popovici Andrei va promova la Comanda Şcolii de Aviaţie la 13 mai 1914.

Căpitanului aviator Andrei Popovici a participat la elaborarea Instrucţiunilor asupra întrebuinţării aeroplanelor, destinate să asigure pregătirea piloţilor militari români în vederea participării la campania militară, completat cu Reguli de deservire pentru întrebuinţarea aeroplanelor în campanie.

Potrivit Deciziei Ministeriale nr. 305/1915, începând cu data de 15 septembrie, căpitanul Andrei Popovici a fost detaşat la Corpul român de aviaţie, îndeplinind funcţiile de şef al biroului mobilizare şi de comandant al unui grup de escadrile destinat unei armate. „În toate aceste părţi se simte o mână de fier, însă, adesea cu mănuşi subţiri. Ordinile ce se dau escadrilelor sale sunt luate ca model. Făţă de subalterni are o îngrijire cu adevărat părintească şi deşi este sever cu toţii, însă, toţi îl iubesc”, este caracterizarea comandantului Corpului Aerian Român, colonelul Găvănescu. Pentru toate acestea şi „pentru toate meritele sale, pentru riscul vieţii”, îl propunea, „cu toate insistenţele posibile” pentru decorarea cu Ordinul Virtutea Militară.  

Începând cu data de 1 martie 1916, potrivit Ordinului nr. 18534 al Ministerului de Război a luat comanda Escadronului I de Ştafetă, ulterior a Escadronului II Teleorman din organica Regimentului 4 Călăraşi, cu care va participa la prima campanie a Armatei Române din Primul Război Mondial

Aprecierile locotenent-colonelului Mittescu Alexandru, comandantul de regiment sunt edificatoare: “Prea bun militar, rezistent, a dat probe de devotament şi deosebit curaj, pe care a ştiut să-l insufle şi unităţii sale. Educaţie militară desăvârşită, şi-a îndeplinit serviciul cu multă râvnă. Unitatea sa s-a achitat prea bine de toate însărcinările primite în timpul campaniei. Ofiţerul s-a distins în recunoaşteri şi în luptele de la Voila şi Porumbacu, prin tactul cu care şi-a condus unitatea şi prin pierderile ce a ştiut să cauzeze duşmanului în lupta de la Voila. În timpul retragerei de la Porumbacu, înaintând cu unitatea sa până la Scărţişoara, prin dispoziţiunile luate a gonit două escadroane inamice, salvând 60 de răniţi şi 15 sanitari şi făcând 12 prizonieri. Pentru conduita sa în această din urmă acţiune, a fost felicitat de comandantul Brigadei şi propus la decorare, de comandantul regimentului cu Ordinul Mihai Viteazul”. Fostul său comandant de regiment, termina aprecierile “propunând pe ofiţer la avansare excepţională la gradul de maior şi decorare cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, ca unul care întruneşte toate calităţile ce se cer unui ofiţer superior, precum şi pentru curajul şi devotamentul ce a arătat în timpul campaniei”.

Până în luna mai 1917, Aeronautica română a fost reorganizată cu sprijinul Misiunii Aeronautice Franceze pentru a participa la campania anului 1917, în 3 grupuri aeronautice şi un corp de aerostaţie, iar graţie prestigiului de care se bucura, căpitanul Andrei Popovici a fost încadrat definitiv în aeronautică, începând cu data de 1 noiembrie 1916, la comanda Grupului 2 Aeronautic de la Tecuci, la început în sprijinul Armatei 4 Ruse, iar din 25 iunie 1917, în sprijinul Armatei I Române.

Modul de îndeplinire a misiunilor acestei structuri aeronautice, care a cuprins ¾ din totalul forţelor de aeronautică angajate în campania aeriană din vara de foc a anului 1917, calităţile excepţionale ale comandantului de grup, vor fi reliefate foarte bine de şeful statului major al Armatei I, colonelul Samsonovici şi întărite de comandantul Armatei I Române, generalul Ieremia Grigorescu, ca fiind “foarte bine justificate” respectiv: “Sănătos şi foarte rezistent, inteligent, întreprinzător, dotat cu un deosebit spirit de organizare, posedă frumoase aptitudini militare. A comandat de la 25 iunie 1917 – 15 mai 1918, cu deosebită pricepere Grupul 2 Aeronautic de sub ordinile Armatei I. Ofiţer energic, s-a achitat în mod elogios în acest serviciu, aducând rezultate cu adevărat reale pe timpul operaţiunilor din 1917, astfel: În iulie 1917 în timpul pregătirii ofensivei de la Nămoloasa, a mutat în 5 zile Grupul cu 7 escadrile la Călmăţui şi Ciora - cu toată lipsa mijloacelor de transport -. În timpul operaţiunilor din iulie 1917, a deservit cu unităţile sale nevoile atăt ale Armatei I, cât şi ale Corpurilor 47 şi 8 Ruse. A luat parte, într-o largă măsură, cu grupul său, la bătălia de la Mărăşeşti, făcând recunoaşteri preţioase la timp, care au folosit ca orientare în cursul operaţiunilor. În tot timpul a păstrat legătura cu Comandamentul Armatei. Pentru modul elogios cum s-a condus s-a dat pe Armată ordinul de mulţumire nr. 96. În perioada iulie 1917 - decembrie 1917, unităţile din grupul său au doborât 11 avioane inamice şi au aruncat în sectoarele din spatele inamicului aproape 10.000 kgrame explozibile, în plus au executat peste 65 recunoaşteri de Armată şi 6 misiuni speciale. La Grupul său au funcţionat şcolile de antenă şi cursurile pentru ofiţeri superiori şi de stat major de la Armata I, unde a ţinut personal conferinţe. În rezumat Maiorul Popovici (avansat la 1 aprilie 1917) este un ofiţer eminent din toate punctele de vedere, face cinste corpului de aviaţie, şi merită să înainteze în mod excepţional la gradul de Lt. Colonel”.

Elogioase sunt:

- ORDINUL DE ZI Nr. 4686/mai 1917 al comandantului Armatei 4 Ruse: „Din primele zile ale lunii ianuarie 1917, Grupul 2 aeronautic, de sub comanda căpitanului aviator Popovici Andrei, lucrează cu armata pe care o comand. Cu mijloacele slabe, grupul a îndeplinit toate operaţiunile de război necesare pe un front de 70 verste, două recunoaşteri de armată, fotografierea poziţiunilor inamice, reglarea tragerilor artileriei, legături de infanterie, bombardament şi lupte aeriene… A avut 40 de lupte aeriene şi a doborît 6 avioane…În numele armatei, al comandamentului şi al meu personal, mulţumesc călduros aliaţilor noştri, piloţilor şi observatorilor pentru lucrul intensiv făcut în interesul trupelor noastre şi doresc din sufletul meu un succes apropiat activităţii lor. Strîng mîna cu putere căpitanului Popovici, comandantul Grupului 2 aeronautic, piloţilor, observatorilor şi întregului personal al Grupului.  Comandantul Armatei,  General de infanterie RAGOZZA”

şi

- ORDINUl  DE ZI Nr. 96/12 august 1917 al comandantului Armatei I Române: „În crîncenele lupte date în intervalul de la 24 iulie la 6 august 1917 un ajutor nepreţuit a fost dat de unitățile Grupului 2 Aeronautic. Recunoaşteri de armată, arătând mişcările dinapoi ale inamicului, recunoaşteri de sector, reglaje, fotografii, zboruri de vînătoare, ascensiuni permanente s-au executat cu un admirabil avînt. Dar faptele ce au obţinut admiraţia tuturor şi unde s-a arătat cel mai frumos spirit de sacrificiu sînt în timpul zborurilor pentru legătura cu infanteria, cînd fără a ţine seamă de pericol, v-am văzut zburînd la înălţime foarte mică deasupra liniilor vrăjmaşe, pentru a putea aduce ştiri precise în mijlocul întunericului cauzat de bombardamentul de artilerie, atunci cînd în vuietul asurzitor nu vă vedem decît pe voi şi nu primeam decît de la voi ştiri că năvălitorii au fost stăviliţi, că valurile duşmane s-au sfărîmat şi dau înapoi, în timp ce 3 avioane inamice doborîte sunt proba bărbăţiei aviatorilor de luptă. Pentru toate acestea aduc mulţumirile mele: Comandantului de grup pentru priceperea cu care a condus lucrările aeronauticei. Comandanţilor de escadrile, piloţilor şi observatorilor din aeroplan şi balon pentru curajul admirabil şi spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă, dispreţuind moartea. Mecanicilor, pentru bunul mers al avioanelor gata de zbor la orice moment. Prin mine, ţara întreagă vă este recunoscătoare! Dat la Cartierul General al Armatei l-a, astăzi 12 august 1917. Comandantul Armatei I, General  Eremia Grigorescu”.

O elogioasă apreciere cu privire la modul exemplar de îndeplinire a misiunilor aeriene a fost întocmită şi de Directorul Aeronauticii, locotenentul colonel francez DE VERGUETTE: “ ofiţer superior inteligent. a comandat un grup aeronautic cu un zel şi cu o competenţă deasupra oricăror elogii - cu deosebire în timpul ofensivei de la Siret şi a Bătăliei de la Mărăşeşti -, obţinând rezultate admirabile. cunoscând desavârşit tactica şi tehnica armei, este susceptibil a aduce cele mai mari servicii”. 

Pentru meritele sale deosebite pe timpul campaniei a fost decorat cu următoarele ordine naţionale şi străine:

• “Steaua României cu spade în gradul de Cavaler”;

• “Coroana României cu spade în gradul de Ofiţer”;

• “Legiunea de onoare în gradul de Cavaler”;

• “Sf. Ana cls. III-a cu spade şi fundă”;

• “Sf. Stanislas cls. II-a cu spade”;

• “Crucea Regina Maria cls. II-a”.

Începând cu data de 1 iulie 1918, în conformitate cu Ordinul de Comandament Nr. 3/3 iulie 1918, maiorul Andrei Popovici, apreciat pilot al aviaţiei române în Primul Război Mondial a fost numit comandant al Grupului 4 Aviaţie Instrucţie Tecuci, prima instituție de învățământ aeronautic din România Mare.

La 1 aprilie 1920, în apropierea vârstei de 37 ani, Andrei Popovici a fost înaintat la gradul de locotenent colonel şi promovat în funcţia de director al Direcţiunii Aeronauticii din Ministerul de Război.

După plecarea din armată în anul 1923, pentru a se dedica înființării industriei aeronautice române, avansat în rezervă la gradul de colonel, a îndeplinit funcţii de mare răspundere în cadrul Aeronauticii şi a desfăşurat o prodigioasă activitate pentru propaganda armei, respectiv:

-  1923 - 1925, director la Fabrica de Avioane ASTRA - Arad;

- 1920, din iniţiativa sa și împreună cu prinţul George Valentin Bibescu fondează Aeroclubul Regal al României (ARR), persoană juridică din 13 aprilie 1923, transformat în 1936 în Federaţia Aeronautica Regală a României (FARR), vicepreşedinte executiv fiind ales prințul G.V. Bibescu, comandorul aviator Andrei Popovici îndeplinind funcția de secretar general; 

- 1925 - 1926, iniţiator şi director al revistei “ARIPA”;

- 1925 - 1926, ţine trei cicluri de conferinţe la Ateneul Român, Sala DALES şi Radiodifuziunea Română pentru propaganda aeronauticii; organizează numeroase mitinguri aeriene sub egida ARPA;

- 1925 - 1937, subdirector general la IAR Braşov (întreprindere înființată cu preluarea activelor Fabricii de Avioane ASTRA - Arad); 

- noiembrie 1933, înfiinţeză, pe lângă IAR Braşov, Aeroclubul din Braşov, iar mai târziu, o Şcoală de Zbor Fără Motor la Sînpetru; 

- 21 iulie 1937 - septembrie 1941, director LARES (LINIILE AERIENE ROMÂNE EXPLOATATE DE STAT).

După război, avansat la gradul de general, a fost artizanul aducerii în ţară a savantului HENRI COANDĂ (a fost coleg la Liceul Militar cu acesta, fiind și cumnatul marelui savant). 

S-a stins din viaţă la vârsta de 84 de ani, la 13 august 1967. 

Comandor aviator (rez.) lect. univ. dr. Jănel TĂNASE

Citiți și

Cine a fost Generalul Aviator ANDREI POPOVICI, personalitate remarcabilă a Aeronauticii Române,originar din Vrancea