Evenimente speciale

Soveja în sărbătoare

Janine VADISLAV
5 aug 2018 2598 vizualizări

3 zile au dedicat sovejenii sărbătorii de pe plaiurile montane, comemorării eroilor  care-şi dorm somnul de veci în Mausoleul ridicat pe culmea de unde zidurile măreţe, asemeni unor ziduri de cetate, ţin piept timpului veghind somnul eroilor, sub blânda lumină a candelei, dar şi bucuriei de a fi împreună cu cei veniţi din ţară dar şi din Republica Moldova. Soveja ţine în căuşul palmei binecuvântate de Dumnezeu, pe localnicii care - şi duc traiul ca acum 50, 100 de ani, sau poate mai mult, păstrând tradiţii şi obiceiuri pe care moşii lor  le-au respectat şi păstrat cu sfinţenie, pe care le-au lăsat apoi moştenire fiilor.

Prima zi a fost dedicată inaugurării Muzeului deschis în incinta Şcolii Gimnaziale din Soveja, cel care l-a gândit  şi pus pe simeze fiind profesorul Constantin Macarie, acum la pensie după ce a pregătit pentru viaţă, numeroase generaţii de elevi. Alături de superbe costume populare stau obiecte de folosinţă în gospodărie, ceramică şi obiecte din lemn, căci din lemn de construia şi casa şi mobilierul şi vasele folosite în gospodărie.

Timp preţios a fost dedicat şi Mioriţei, în discuţie fiind motivul mitologic al celor trei fraţi, motivul mitologic al animalelor clarvăzătoare (aici oaia), sovejenii fiind cunoscuţi ca mari crescători de oi. Motivul uciderii  fratelui care are întotdeauna un rost, o consecinţă, o finalitate, conţinând în esenţa lui, conceptul de transformare, de  înnoire, de început...

„Muzeul  Mioriţei este un muzeu închinat Centenarului Marii Uniri şi este inaugurat în prezenta  locuitorilor comunei, a oaspeţilor noştri de peste Prut şi a celor din localitatea băcăuană Caşin cu care suntem aproape înfrăţiţi. Înfrăţiţi mai ales întru spirit şi ataşamentul faţă de Mioriţa. Ne dorim ca acest mic Muzeu să devină Centru Documentar „Mioriţa”, a spus  prof. Constantin Macarie.

Un alt moment important a fost sfinţirea Crucii monumentale înălţate în memoria celor care şi-au jertfit viaţa pentru avutul cel mai de preţ, pământul strămoşesc, dar şi în memoria celor care şi-au pierdut viaţa de-a lungul timpului în incendii care a mistuit numeroase gospodării, având drept consecinţă pierderi de vieţi omeneşti. Locul a fost ales in Parcul din comuna Soveja, pe o culme aflată între cele două sate componente, de unde întreaga localitate se vede de jur împrejur, până departe, pe un câmpuşor cu flori sălbatice, aşa cum le-ar fi plăcut, desigur, celor plecaţi pe drumul fără de întoarcere.

„Vreau să vă spun doar atât: diferenţa dintre noi şi eroi este aceea că ei au venit şi au rămas, iar noi venim şi plecăm... Priviţi, dealurile de jur împrejur sunt brăzdate de tranşee iar în acele tranşee nu s-au ascuns ostaşii ci s-au  ferit mai întâi de moarte pentru ca mai apoi, credinţa în Cristos şi cu acea nădejde că pentru ţară merită să mori, au ridicat pieptul în faţa gloanţelor. Suntem urmaşii, cei care ne bucurăm de viaţa câştigată prin jertfa lor. Să le aducem această umilă recunoştinţă. Dumnezeu să-i odihnească în pace, a spus părintele Gheorghe Nechifor, de la biserica  ctitorită de Matei Basarab.

Soveja a devenit în anii „de foc şi sabie" 1916 - 1918 un loc istoric, unde visul întregirii neamului s-a înfăptuit prin jertfa, prin sângele şi osul celor căzuţi eroic, plămădind pământul şi apele şi piatra, sfinţind încă o dată "gura de rai" care a dat poporului român cea mai aleasă floare a spiritualităţii sale: „Mioriţa".

Soveja a trăit atunci toate fazele războiului, la sfârşitul anului 1916 şi începutul lui 1917 fiind  ocupată de inamic, populaţia evacuată cu forţa la Spinesti, iar mamele cu copii mici şi cei ce nu erau buni de muncă tocmai la Andreşeşti, în Ialomiţa.

Bătăliile din iunie, iulie, august care au avut loc în acest triunghi al morţii (Oituz, Mărăşti - Mărăşeşti) au sfârtecat pământul Sovejei şi l-au presărat cu mii de morţii, căzuţi din armatele beligerante. De câteva ori linia frontului a fost împinsă peste Răchitaş, până la Zboina şi înapoi. Atunci, în iunie 1917, a căzut la Soveja sublocotenentul Nicolae Bălan, proaspăt ieşit învăţător, fiu al Sovejei, ce se pregătea să păstorească minţile şi sufletele puilor de mocani, din rândul cărora se ridicase.

„Ce va fi simţit oare învăţătorul sovejan Nicolae Bălan, se întreba profesorul Iulian Albu, care în anul 1917 trebuia să ia comanda micilor oşteni  pe care să-i călăuzească la victorie în primul său an de slujire în şcoala prin care şi el trecuse şi chiar atunci cade la datorie luptând pentru apărarea ţării, la numai 22 de ani?”

Fiul sătenilor Ion şi Domnica Bălan, din Soveja, a îndrăgit de mic  lumina cărţii pornind pe drumul spre şcoala unde marele învăţător, Vasile Iftimescu, trudea cu pasiune pentru a-i lumina pe fii mocanilor, ai oamenilor de la munte.

Nicolae Bălan a terminat Şcoala Primară în Soveja, apoi Şcoala Normală  ajungând învăţător. După efectuarea stagiului militar a obţinut gradul de sublocotenent fiind mobilizat şi trimis pe front cu Regimentul  10 Dorobanţi - Focşani. 

„În vara anului 1917, în urma luptelor de la Mărăşti - Răcoasa - Cîmpuri, prin care trupele germane sunt nevoite să se retragă spre Cotul Carpaţilor, se dezlănţuie bătălia din zona Soveja, la care participă şi compania comandată  de locotenent Negru Iordache. După ce acesta cade  la datorie, preia comanda sublocotenent  Nicolae Bălan, care se avântă eroic în fruntea unităţii, luptând  în satul natal, chiar pe şoseaua care străbate localitatea şi la punctul  „Podul Bitirezii” cade răpus de gloanţele inamice, ne-a mai spus profesorul Iulian Albu.

„În Mausoleul Eroilor de la Soveja, în partea dreaptă de la intrare, se află nişa, cutia cu osemintele loc. Iordache Negru şi ale sublocotenentului Nicolae Bălan, alături de cele ale ostaşilor identificaţi după terminarea războiului”, ne-a spus  şi muzeograful de la Mausoleul Soveja.

Oamenii  spun că  locul pe care a fost amplasat Mausoleul a fost ales de tatăl sublocotenentului erou, care era primar la acea vreme.  Eroi căzuţi pe aceste plaiuri, cei mai mulţi români, dar şi germani, austrieci, unguri, au fost înhumaţi în câteva cimitire improvizate pe locurile marilor bătălii. Osemintele tuturor se odihnesc acum în Mausoleul Soveja, construit după război, în aceeaşi perioadă cu cel de la Mărăşeşti, un pios omagiu adus de către urmaşii celor ce cu preţul sângelui au apărat vatra strămoşească şi au înfăptuit visul de veacuri al Unirii.

Soveja are şi azi fii vrednici, care duc mai departe numele acestei localităţi mitice, care se întorc acasă ori de câte ori locul natal îi cheamă. Unii, cum e profesorul Simion Mehedinţi s-a întors definitiv în Soveja, osemintele sale odihnind la umbra bisericii ridicate odinioară de Matei Basarab. I s-a spus biserica Împăcării..., nume pomenit în veci.

„Soveja este pentru mine un fel de centru al lumii, e locul unde m-am născut şi oriunde am umblat prin lume, când zic  „Acasă”, mă gândesc la satul meu de baştină. Într-o perspectivă mai largă, Soveja este un loc de pelerinaj naţional fiindcă aici sunt câteva motive de spiritualitate naţională. Mă gândesc la Mănăstirea lui Matei Basarab, care a fost construită ca semn de împăcare  cu domnitorul Vasile Lupu. Este un aşezământ cu o simbolistică aparte, este o simbolistică a împăcării între fraţi. Apoi, la acea Mănăstire a fost exilat Alecu Russo în 1846 şi acolo a cules Mioriţa, o perlă a spiritualităţii româneşti, o creaţie de o asemenea altitudine spirituală încât a uimit pe străinii care au luat cunoştinţă de ea.  Apoi este Mausoleul. Ce m-a impresionat pe mine a fost faptul că sovejenii şi-au dorit acel Mausoleu. După ce s-au construit Mausoleele de la Mărăşeşti şi Mărăşti, au spus: „Măi, aici s-au dus lupte grele, vrem si noi un Mausoleu aici, să se cunoască jertfa celor care au căzut pe aceste locuri.” Li s-a spus că nu mai sunt bani... Atunci au pus localnicii mână de la mâna şi Asociaţia  Femeilor Române şi au înălţat acest Mausoleu, o faptă de înaltă  nobleţe sufletească. Şi nu în ultimul rând, sub zidurile Mănăstirii sunt osemintele lui Simion Mehedinţi, o mare figură a spiritualităţii româneşti, o figură de Pantheon Naţional, ne-a spus prof. univ. dr. în Antropologie Gheorghiţă Geană, fiu al locului.

Un alt fiu al satului, a urmărit cu mare emoţie tot ce s-a petrecut în aceste zile de sărbătoare la Soveja, domnul Ionel Cel Mare, vicepreşedinte C.J.V Vrancea.

„Soveja pentru mine înseamnă locul unde m-am născut, am crescut şi m-am educat. Înseamnă locul în care revin întotdeauna cu plăcere. Înseamnă oamenii de la munte, oameni dragi pe care-i am în suflet, înseamnă acel tot pentru care inima şi sufletul meu vibrează. De aceea îmi dau toată silinţa, în calitatea  pe care o am, ca  Soveja sa redevină ceea ce a fost odată.  Am participat cu tot dragul, din toată inima şi pentru bucuria pe care am trăit-o mulţumesc oamenilor de aici, consătenii mei, mulţumesc domnului primar pe care-l felicit.”

Vădit emoţionat, primarul localităţii a mulţumit tuturor celor care au ţinut să fie alături de sovejeni în aceste superbe zile de august. Mai ales că un omagiu a fost adus şi marelui Simion Mehedinţi, cel care a aşezat Soveja pe harta lumii.

„Mulţumesc tuturor celor care au venit la noi din dorinţa de a sărbători Zilele comunei Soveja alături de oameni care au dus faima Sovejei mai departe. Mulţumesc domnului Ionel Cel Mare că este alături de noi, aşa cum a fost întotdeauna, mulţumesc buciumaşilor din Spulber, celor care s-au gândit să ridice un monument în cinstea eroilor sovejeni, oaspeţilor veniţi din Republica Moldova şi din localitatea Casin, mulţumesc sponsorilor care ne-au făcut zilele acestea mai frumoase. Vă aşteptăm şi in 2019 cu aceeaşi dragoste, să ne fiţi alături, aşa cum e obiceiul la români, a spus Costică Ciolan, primarul comunei Soveja.

România Întregită a încheiat 100 de ani, cu un pas suntem în cel de-al 101... Să fie cu noroc, cu bucurie şi linişte pentru toţi românii din ţară şi de pretutindeni.( Janine VADISLAV)

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.