Sărbătorile „Toți Sfinții” și „Comemorarea tuturor răposaților” astăzi și mâine, pentru credincioșii romano-catolici din Vrancea
La începutul lunii noiembrie, în Biserica Romano-Catolică există două sărbători complementare. Pe 1 noiembrie se celebrează sărbătoarea „Tuturor Sfinților”, iar pe 2 noiembrie se pomenesc toți credincioși răposați. Sf. Bernard de Clairvaux spunea următoarele lucruri despre sfințenie: „În ceea ce mă privește, trebuie să mărturisesc că, atunci când mă gândesc la sfinți, simt că ard de mari dorințe.” Viața sfinților este o existență reușită, dar care a trecut adesea prin dificultăți. Dacă este bine înțeleasă, sfințenia este un ideal profund dorit în inimile bărbaților și femeilor din toate timpurile, chiar și din zilele noastre.Sfințenia este un drum pe care suntem cu toții chemați să-l parcurgem, urmând exemplul acestor frați mai mari ai noștri care ne sunt propuși ca modele în măsura în care au acceptat să se lase întâlniți de Isus, spre care s-au îndreptat cu încredere în timpul vieții lor pământești.Sfinții ne amintesc că noi nu suntem făcuți pentru singurătate, ci pentru a trăi în comuniune unii cu alții. De la această solemnitate coboară o lumină puternică și asupra comemorării Tuturor Credincioșilor Răposați ( 2 noiembrie). Această zi ne duce cu gândul la cei dragi „trecuți pe malul celălalt”, ne rugăm pentru ei, îi vizităm la cimitir, susținuți de marea speranță care a animat viața sfinților: Isus, răstignit și înviat a învins răul și moartea.
Grija şi rugăciunea pentru cei răposaţi se întemeiază pe învăţătura creştină despre existenţa unei stări intermediare între Biserica triumfătoare a sfinţilor din cer şi Biserica luptătoare de pe pământ: este Biserica suferinţei purificatoare. La bază se află învăţătura despre Împărtăşirea Sfinţilor, în temeiul căreia energia vitală a Trupului Mistic circulă de la părţile sănătoase la cele suferinde şi le oferă ajutor. Mijlocirea sfinţilor şi rugăciunile credincioşilor de pe pământ, îndeosebi participarea la celebrarea Jertfei euharistice oferite pentru sufletele celor răposaţi ajută la desăvârşirea purificării lor „în sângele Mielului” (Ap 7,18). Cât de frumoasă şi mângâietoare este Împărtăşirea Sfinţilor! Această realitate transmite întregii noastre vieţi o dimensiune diferită. Nu suntem niciodată singuri! Facem parte dintr-o „companie” spirituală în care domneşte o profundă solidaritate: binele fiecăruia trece în avantajul tuturor şi, invers, fericirea comună iradiază asupra fiecăruia individual. Este un mister pe care, în oarecare măsură, îl putem trăi deja în această lume, în familie, în prietenie, mai ales în comunitatea spirituală a Bisericii.
Catehismul Bisericii Catolice învaţă că cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificaţi, deşi sunt siguri de mântuirea veşnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfinţenia necesară pentru a intra în bucuria cerului. Tradiţia Bisericii, făcând referinţă la texte biblice, vorbeşte despre un foc purificator. Această învăţătură se întemeiază şi pe practica rugăciunii pentru cei morţi, despre care vorbeşte Sfânta Scriptură. În cartea Macabeilor citim cum liderul militar, Iuda Macabeul chema poporul evreu la oferirea de jertfe, pentru cei care au murit. Încă din primele timpuri, Biserica a cinstit amintirea celor morţi şi a oferit îndeosebi liturghii, pentru ca purificaţi de urmele păcatelor să poată ajunge în fericirea veșnică a lui Dumnezeu. Totodată Biserica recomandă şi pomana, indulgenţele şi faptele de pocăinţă în favoarea celor răposaţi.
Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi îndeamnă la a privi cu seninătate misterul morţii luminaţi de credinţa învierii. Trebuie să reînnoim zilnic speranţa în viaţa veşnică întemeiată realmente pe moartea şi învierea lui Cristos. „Am înviat şi acum sunt cu tine”, spune Domnul, „şi mâna mea te susţine”. Oriunde ai putea să cazi, în faţă sau în spate, la dreapta sau la stânga, „vei cădea în mâinile mele şi voi fi prezent chiar la uşa morţii. Unde nimeni nu te mai poate însoţi şi unde tu nu poţi purta nimic, acolo Eu te aştept pentru a transforma pentru tine întunericul în lumină”. Speranţa creştină nu este însă niciodată doar individuală, ci este mereu şi speranţă pentru alţii. Existenţele noastre sunt profund legate unele de altele, iar binele şi răul pe care fiecare îl face se răsfrânge întotdeauna şi asupra altora. Astfel rugăciunea unui suflet peregrin în lume poate ajuta unui alt suflet care stă şi se purifică după moarte. Viaţa veşnică pentru noi creştinii nu indică doar o viaţă care durează pentru totdeauna, ci şi o nouă calitate de existenţă scufundată total în iubirea lui Dumnezeu care liberează de rău şi de moarte şi ne pune în comuniune fără sfârşit cu toţi fraţii şi surorile care sunt părtaşi la aceeaşi Iubire.
În aceste zile din noiembrie, în toate cimitirile vor fi prezenți preoți pentru a binecuvânta și a sfinți mormintele celor răposați. Sfințirea mormintelor, în comunitatea catolică din Focșani, va fi pe 3 noiembrie, iar la Garoafa pe 10 noiembrie.
În continuare oferim programul complet al sfințirii mormintelor pentru decanatul de Vrancea:
Sfințirea Mormintelor în Decanatul de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
