Bătălia Crăciunului pe Valea Râmnicului | Eroii Primului Război Mondial, comemorați la Chiojdeni
Se împlinesc 102 ani de la teribila Bătălie a Crăciunului. Luptele au durat 6 zile lungi ca 6 ani. Totul se întâmpla pe Valea Rîmnicului, în iarna lui 1916, în timpul retragerii Armatei Romane. Mii de soldaţi români, ruşi şi germani au pierit pe aceste locuri în care şi acum, dacă sapi o groapă, mai găseşti urme ale luptelor, urmele celor care şi-au lăsat oasele prin pădurile şi văioagele din zonă. 12 batalioane germane luptau împotriva a 7 batalioane române. Bilanţul luptelor a fost cumplit. De partea română au fost 1.000 de morţi, 139 de răniţi şi 239 de dispăruţi. Scopul luptelor a fost a unul vital, întârzierea înaintării trupelor germane şi austro-ungare care vroiau să încercuiască trupele române aflate în retragere spre Moldova.
Trupele române erau cele din cadrul Armatei a II-a conduse de generalul Alexandru Averescu, în timp ce armatele germane erau conduse de către Erich von Falkenhayn, fost ministru de război (1913-1915), şef al Statului Major General (1914-1916), comandant al Armatei a IX-a din Transilvania (septembrie 1916-mai 1917). În luptele de pe meleagurile Chiojdenilor a acţionat şi renumita unitate de elită, de vânători de munte, „Corpul Alpin”, în care se afla, ca locotenent, viitorul Feldmareşal al celui de-al III-lea Reich, Erwin Rommel.
„La 22 decembrie bătălia s-a dezlănţuit pe întreg frontul armatei a IX-a germane. La extrema stângă, corpul alpin bavarez, operând în munţi, căuta să facă legătura cu dreapta armatei I-a austro-ungare de sub conducerea arhiducelui Iosif. Timp de trei zile, alpinii germani şi austrieci sunt ţinuţi în loc de diviziile 3, 1 şi 6 ale armatei române. Divizia rusă Zamurskaia a ocupat Vintileasca şi Între Râmnice (Jitia de Jos), la dreapta românilor. Pe 25 decembrie trupele ruse din divizia Zamurskaia părăsesc poziţiile şi lasă descoperită aripa dreaptă a diviziei a 3-a române. Germanii ocupă Dealul Sării, Vintileasca şi Între Râmnice. O companie din regimentul 22 a ocupat şi apărat dealul de la cota 854 (Dealul Roşu), luptând la baioneta, până ce toţi soldaţii, împreună cu comandantul lor, au fost ucişi”, scrie Constantin Kiriţescu în cartea sa “Istoria războiului pentru întregirea României 1916 – 1919”.
Luptele au continuat şi a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie, la Spidele, pe dealurile Şonticari şi Marghiloman. Nemţii au cucerit aceste dealuri iar românii s-au retras pe dealul Ferului. Ruşii au trimis în ajutor de la Dumitreşti o brigadă de cazaci cu o baterie de tunuri de munte. Aceştia s-au retras imediat. Prin golul produs, inamicul a înaintat printre cele două divizii române şi a ocupat Spidele şi dealul Ferului. Regimentul 4 Vânători, care reocupase printr-un contraatac dealul Şonticari, după o luptă înverşunată, e silit să se retragă cu mari pierderi.
„Bateriile de artilerie ale diviziei 1-a române dezlănţuie un violent foc de baraj asupra duşmanului şi-i opresc înaintarea. Comandantul român trimite la contraatac un batalion din regimentul 16 de rezervă. Sub protecţia lui se reconstituie resturile răzleţe ale regimentelor 4 Vânători şi 27 şi atacă cu vigoare pe duşman. Satul Spidele e recucerit. Românii atacă dealul Ferului în flancul stâng şi în spate şi-l reocupă. Susţinute de artileria regimentului 21, trupele române înaintează şi atacă acum dealurile Şonticari şi Marghiloman. Năvala românilor i-a încurajat pe cazaci, care au revenit. Spre seară, dealul Şonticari e recucerit şi situaţia e restabilită aproape peste tot. Ziua de 27 decembrie aduce un nou atac al armatelor germane întărite între timp. Divizia Zamurskaia se retrage spre Dumitreşti. Până seara dealurile Şonticari şi Marghiloman au fost pierdute de armata română. Comandantul rus consideră bătălia pierdută şi dă ordinul de retragere generală. Divizia 6-a română, rămânând cu flancul stâng în aer, primeşte şi ea ordin de retragere. Divizia 1-a, cu toată lupta victorioasă pe care a dat-o în cursul zilei, a rămas izolată prin retragerea diviziei a 6-a şi a trebuit să se retragă şi ea”, scrie Constantin Kiriţescu, cel care avea să descrie şi cumplitele lupte şi morţi în Bătălia de la Mărăşti.
Pe 28 decembrie 1916 retragerea grupului Râmnic a fost generală. Faptul că ruşii n-au avut intenţia serioasă să ţină cu orice preţ acestă linie a obligat armata română să considere rezistenţa pe frontul Râmnicu Sărat ca o etapă provizorie şi să procedeze la organizarea frontului pe linia Caşin- Clăbuc Purceleşti-Siret.
Între decembrie 1916 şi octombrie 1918, comuna Chiojdeni s-a aflat sub regim de ocupaţie germană. În cimitirul comunei au fost înmormântaţi 257 soldaţi români căzuţi în luptele de pe Valea Râmnicului Sărat, 28 germani, 6 ruşi şi 2 austrieci. Populaţia a fost nevoită să suporte atrocităilţe ocupanţilor.
„Nemţii au luat clopotele de la ambele biserici pentru a le transforma în gloanţe, au pus populaţia să culeagă fructe de pădure pe care le trimeteau în Germania. În zona curţii boiereşti au făcut un lagăr de prizonieri, unde nefericiţii prizonieri români au murit cu zecile, cu sutele poate, de tifos exantematic, de foame şi de mizerie. Printre nefericiţii morţi a fost şi un localnic din Dumitreşti care a fost răpus de tifos exantematic. Familia, care ştia toată tragedia, n-a primit nici măcar cadavrul pentru a-l înmormânta creştineşte”, scrie Nicolae Giurcă în Monografia comunei Dumitreşti.
Mărturii au rămas şi despre nenorocirea trăită de locuitorii comunei Chiojdeni, şi despre toate acestea cel mai bine cunoaşte domnul profesor Ion Spătaru, al cărui bunic a luptat în Primul Război Mondial.
„Bătălia Crăciunului s-a desfăşurat pe acest aliniament, de la Bordeşti şi până la Vintileasca şi Furu. Aici au avut loc lupte grele. Pe teritoriul comunei Chiojdeni a murit eroic soldatul Grigore I. Cucu, exact pe locul unde se juca în copilărie. Timp de doi ani comuna a fost sub ocupaţia germanilor care au făcut presiuni mari asupra oamenilor, au avariat multe gospodării, pe unele le-au distrus în totalitate, au luat caii, boii de muncă, oile şi caprele, cu care îşi hrăneau trupele. Bunica mea spunea că a văzut trecând armatele germane între satele Lojniţa şi Rotăria. În confruntarea cu armata română au rămas mulţi morţi pe urma lor. O parte au fost duşi la Biserica de aici, din deal, o parte au fost duşi cu căruţa - 20 km mai departe - la cimitirul din Bordeşti. Mulţi nu au fost găsiţi (soldaţi omorâţi în lupte). Un soldat român, care fusese rănit grav, s-a ascuns într-un tufiş scăpând de ochii nemţilor. Noaptea s-a târât până la ograda bunicii mele. Bunicul era la război, iar în casă, cu bunica mea, erau cele doua fiice de 9 şi 6 ani... Bunica spunea că atunci când a ajuns la poartă, omul a început să strige, ca să nu sară câinii pe el. Bunica mea Ioana Spătaru, povestea că au dus-o foarte greu sub ocupaţie şi chiar până la venirea bunicului din război. El a luptat pe Valea Oltului, apoi s-a retras cu camarazii săi - avea vreo 32 de ani - la Tg. Jiu, a trecut apoi spre Mărăşeşti, iar la Mărăşeşti a fost luat prizonier. Povestea că un consătean de-al său, luat prizonier şi dus în Germania, pe nume Ioniţă Serafim, de statură mijlocie, blond, devenise foarte credincios, citea mult din Biblie. El se întâlnea cu camarazii săi Banu Baldovin, Toader Spătaru, Ioniţă Olteanu, cei care au scăpat din Primul Război Mondial.
Mi-aduc aminte cum prin anii 1985 în timp ce un localnic a săpat o groapă, a găsit osemintele a doi ostaşi nemţi, armamentul şi nasturii de la veston. Tot aici s-au găsit osemintele unui alt soldat şi năstureii de la vestonul militar.
- Sunteţi mândru de bunicul dumneavoastră?
„Cum să nu fiu mândru, dacă sunt urmaşul unui om care a luptat pe frontul de la Mărăşeşti pentru întregirea neamului nostru românesc?” a mai spus domnul profesor Ion Spătaru, din comuna Chiojdeni.
La 102 ani, locuitorii comunei Chiojdeni, elevii Şcolii Gimnaziale din localitate, oficialităţi locale şi judeţene s-au strâns în jurul Troiţei din care se înalţă fumul lumânărilor şi aroma vinului şi a colivei, pe care cei de azi au făcut-o pentru cei de ieri, numiţi în sfântul Pomelnic păstrat cu sfinţenie de către parohul Bisericii din Deal.
Celor dragi şi scumpi - Recunoştinţă veşnică
„Pentru noi este o zi deosebită. Deşi au trecut 102 ani, amintirea eroilor este mereu proaspătă. Nu-i vom uita în veci, nu vom uita tributul de sânge pe care l-au plătit pentru ca România să fie împlinită între graniţele ei. În timp, poveştile spuse de străbunicii şi bunicii noştri au fost transmise mai departe, să nu se uite jertfa lor, să nu se uite durerea de a-i fi pierdut în lupte cumplite pe bunici, taţi, fraţi, copii... Suntem azi la Troiţă unde sunt scrişi cei căzuţi în luptă, care nu şi-au mai trăit tinereţea şi nici bucuria unei familii împlinite. Am venit cu mic, cu mare, pentru a-i onora, pentru a onora faptele de vitejie de care au dat dovadă aceşti tineri, acum 102 ani, Ei sunt eroii noştri şi rămân eroi în veci, pentru a aminti tuturor cât de înalte sunt valorile noastre morale şi cât de mult ne iubim pământul strămoşesc. Dacă azi suntem aici şi ne bucurăm de copiii noştri, de părinţii, de soţii şi soţiile noastre, lor le-o datorăm, Eroilor!”, a spus domnul Grigore Constantin, primarul comunei Chiojdeni.
Prezent la eveniment, alături de domnul Dorin Cristea, inspector general ISJ Vrancea şi de ceilalţi domni inspectori şcolari, profesori şi elevi, domnul Aurel Şelaru, inspector general adjunct, locuitor al Văii Rîmnicului Sărat a spus,
„Iată, se împlinesc 102 ani de la cumplitele bătălii de pe Valea Rîmnicului. Suntem la a doua ediţie a acestui eveniment deschis şi elaborat de Consiliul Judet*ean Vrancea şi de toate primăriile de pe Valea Rîmnicului: Bordeşti, Dumitreşti, Chiojdeni, Jitia şi Vintileasca. Este acea trăire a noastră, a vrâncenilor, a rîmnicenilor de pe această vale unde înaintaşii noştri şi-au vărsat sângele pentru ca noi, astăzi, să trăim liberi aici. Această Bătălie a Crăciunului a ţinut frontul pe loc în aşa fel încât, Armata Română să se poată retrage pe linia Mărăşti-Mărăşeşti şi să avem acea victorie, să avem acel ideal să putem spune, la 102 ani de la Bătălia Crăciunului, „Pe aici nu se trece!” Este un sentiment de mândrie, de trăire, de bucurie.
„La mulţi ani, români! La mulţi ani, vrânceni! La mulţi ani, România!”
( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
