Răcoasa în Anul Centenarului - Locuitorii comunei și-au omagiat eroii | VIDEO + Galerie foto
Căminul Cultural din comuna Răcoasa a găzduit în perioada Sărbătorilor de Iarnă un important şi emoţionant eveniment înscris în marea „carte” a Centenarului Biruinţei şi a Marii Uniri. Cu această ocazie au fost prezentate publicului o carte de suflet pentru autor (Janine Vadislav), „Satul erou Mărăşti în memoria colectivă”, Monografia comunei Răcoasa, ediţia a II - a, realizată de domnul profesor Petre Abeaboeru şi Revista „Mărăşti”, despre care au vorbit invitaţi din Tecuci, Focşani şi Panciu.
„Mă bucur că avem din nou Căminul Cultural plin, de astă dată la unul dintre importantele evenimente - derulate pe parcursul unui an şi jumătate - cu impact major asupra localităţii şi comunităţii noastre. Închidem un ciclu dedicat Centenarului Victoriei de la Mărăşti, dar şi Centenarului Marii Uniri. Suntem binecuvântaţi căci, în pofida vremurilor reuşim să ţinem ridicat nivelul activităţilor culturale, fapt pentru care mulţumim tuturor, în special colectivului de cadre didactice de la Şcoala Gimnazială Răcoasa, care s-a dovedit a fi unul implicat şi generos. Mulţumesc celor care au dorit şi sunt astăzi alături de noi, oameni de cultură din Tecuci, Focşani, Panciu, dar şi din alte domenii de activitate. Este un moment emoţionant pe care îl trăim cu sufletul şi înălţăm o rugăciune pentru cei care îşi dorm somnul de veci în mausolee, în cimitire ale eroilor, sau pur şi simplu la rădăcina unui copac, în locurile unde s-au dat lupte crâncene, la Mărăşti, Soveja, Mărăşeşti şi nu numai..., a spus domnul Vladimir Păun, primar al comunei Răcoasa, implicat cu sufletul şi fapta în tot ce s-a realizat în acest an, unic in viaţa fiecăruia dintre noi, Centenarul Biruinţei şi al Întregirii, fără de care această carte document, „Satul erou Mărăşti în memoria colectivă”, nu ar fi existat.
Discuţiile au fost conduse de către moderatorul momentului, doamna profesor Luminiţa Iliescu, fiică a satului Mărăşti.
„Cartea, „Satul erou Mărăşti în memoria colectivă”, nu-mi este deloc străină şi o consider o carte inedită, atât prin conţinutul său cât şi prin demersul pe care Janine Vadislav îl face. Este un autentic demers de istorie orală, pe care jurnalistul consacrat l-a făcut prin interviurile realizate anul acesta, dar şi anul trecut, cu personaje de excepţie ale acestor locuri greu încercate de-a lungul timpului, dar mai ales în vara anului 1917. Cartea este preţioasă pentru mine ca profesor de istorie. Ea aduce la suprafaţă eroi, oameni care în vara acelui an au trecut prin momente grele: satul bombardat, familii in refugiu, foame, dar şi oameni demni care după ce armata a eliberat satul, au ştiut să o ia de la capat, s-o ia de la zero.
Satul a înflorit, iar astăzi suntem martorii acestui eveniment deosebit. Eroii din carte şi-au depănat amintirile extraordinar de valoroase. Foarte puţini au avut documente scrise. Documentele scrise sunt la Arhive.
Talentul doamnei Janine Vadislav a constat în faptul că a ştiut cum să pună întrebări, cum să răscolească în memoria acestor personaje, cum să trezească interesul pentru lucruri care s-au petrecut acum 100 de ani. Citind cartea, am fost cuprinsă de emoţie pentru că am avut şi eu o contribuţie, dar şi membri ai familiei mele, tatăl şi fiul meu prezent acum, aici. În acelaşi timp am avut o revelaţie, şi anume, că suntem martorii Centenarului, Centenarul Primului Război Mondial, Centenarul Marii Uniri, ceea ce ne demonstrează că limita dintre durata scurtă a istoriei şi durata lungă a istoriei este una relativă. Mergând deseori la Mărăşti şi la Mausoleu, am impresia că încă se aude Ordinul de Zi al generalului Alexandru Averescu, că Regina Maria încă este prezentă la Şcoală, la Biserică, iar Regele Ferdinand, Întregitorul de Ţară încă veghează asupra acestei ţări greu încercate.
Meritul acestei cărţi este că aduce la suprafaţă evenimente petrecute în timp îndelungat - 100 de ani - şi în acelaşi timp prezenţe actuale. Personajele sunt vii, autentice, iar cartea este un deosebit câştig pentru noi toţi”, a spus doamna profesor Luminiţa Iliescu în deschiderea evenimentului.
Vlad Iliescu, fiu de istorici, care a copilărit în satul Mărăşti, în care mama sa a venit pe lume, a avut norocul să aibă doi eroi de război, pe stră-străbunicul său, care s-a întors teafăr acasă, şi pe străbunicul care a murit pe câmpul de luptă, departe de ţară, de unde doar numele i s-a mai întors... A crescut cu aceste amintiri şi cu durerea familiei, care niciodată nu s-a stins, aşa cum au crescut mulţi copii care duc mai departe numele şi faptele rudelor căzute pentru ţară.
„Prin contribuţia mea am adus un omagiu membrilor familiei mele, care au luptat în Primul şi al Doilea Război Mondial. Scriind acele mărturii, am realizat că noi toţi, dar mai ales tinerii, care reprezentăm viitorul, avem misiunea nobilă de a păstra imaginea vie a eroilor, pentru că aceştia au dat ce aveau mai scump pentru ţară, propria viaţă. Sunt mândru că sunt vrâncean. În Vrancea istoria este vie, oriunde am merge, la Mărăşti, la Mărăşeşti, la Focşani, la Vidra la monumentul lui Vasile Chilian, peste tot aceste monumente ne amintesc de jertfa eternă a eroilor, a spus Vlad, elev în cls. a XII la Liceul Teoretic „Ioan Slavici”, din Panciu, participant la numeroase concursuri şi olimpiade de istorie, finalizate cu rezultate de excepţie.
„Ca unul care m-am aplecat îndelung asupra spiritului vrâncean, ca unul care am scris până acum două cărţi, a treia fiind în calculator, am fost atras de istoria acestor locuri, de eroismul localnicilor care nu s-au gândit la viaţa lor luptând împotriva duşmanului ci la Ţară, la urmaşii lor, care aveau să trăiască într-o ţară întregită între graniţele ei fireşti. Pe Janine Vadislav o cunosc de mulţi ani şi m-a uimit decizia ei de a scrie o astfel de carte. Ea este autoarea unor cărţi de literatură spumoasă, excepţional de bine scrise, dar cu altă tematică. Această carte, „Satul Erou Mărăşti în memoria colectivă, pe care ne-o propune, este scrisă după un alt tipic. Nu este o carte de literatură deşi, scriitura şi apetenţa pentru literatură a autoarei, se vede de la prima pagină. De aceea trebuie să vedem - în acest caz - deopotrivă autorul, scriitorul şi documentaristul riguros, care a cercetat aceste locuri, care a căutat persoanele cu care putea să întreţină un dialog, să afle mai multe amănunte despre vremurile demult trecute, pe care le aniversăm acum, la 100 de ani. Este o carte, în tipicul ei, mai rar întâlnită, pentru că este deopotrivă şi reportaj şi dialog, putând fi încadrată şi într-o carte de interviuri şi într-o carte de reportaje - ca încadrare de gen. Cum să n-o apreciez şi să n-am cuvinte de apreciere pentru această carte minunată, bine scrisă, cu aplomb, o carte vie? a spus criticul şi istoricul literar Ionel Necula, din Tecuci.
Domnul profesor Mihai Broină, care s-a stabilit în Mărăşti acum mulţi ani, a fost profesor, director de şcoală aici şi a prins mare dragoste pentru istoria acestor locuri, fiind pentru mine un interlocutor preţios, prin ochii căruia „am văzut” Mărăştiul de altădată, am „auzit” mărăştenii povestind, „i-am urmărit”, „am intrat” în casele lor. De la dumnealui am primit în dar o carte preţioasă, „Monografia şcolii „Regina Maria”, din Mărăşti, pe care am citit-o ca pe o poveste, o poveste adevărată, scrisă admirabil. A fost o şcoală bună de vreme ce, de aici au plecat absolvenţi foarte bine pregătiţi, mulţi dintre ei personalităţi care fac cinste comunei Răcoasa. La evenimentul găzduit la Căminul Cultural din Răcoasa a fost unul dintre importanţii invitaţi care a ţinut să spună câteva cuvinte despre cartea care nu este doar a mea, este a tuturor mărăştenilor, a celor care iubesc aceste locuri, iubesc frumuseţile Vrancei şi au respect pentru Eroi.
„Trăim din amintiri, trăim cu amintiri, trăim amintirile. Cartea de faţă, se înscrie în şirul documentelor care vorbesc despre Mărăşti, iar autoarea se înscrie în galeria celor care şi-au permis prin vorbe, fapte, să povestească despre satul nostru, Mărăşti. Galeria este începută cu preotul Coman Vasilescu, autorul primei toponimii a satului Mărăşti care, după mine, a stat la baza tuturor cărţilor scrise despre acest sat. Galeria este continuată cu profesorii Monica şi Mircea Munteanu, cu familia Luminiţa şi Ionuţ Iliescu şi apoi cu profesorul Petre Abeaboeru, cu preotul Ion Croitoru şi, bineînţeles, cu marii istorici care au scris de-a lungul timpului. Amintesc aici şi pe profesorul Mihai Adafini, preşedintele Societăţii de Istorie, filiala Vrancea. Interviurile date de preotul Croitoru, Marioara Puiu, Ioana Cristian, domnul Matei, tatăl doamnei profesor Luminiţa Iliescu, sunt cu atât mai emoţionante cu cât intervievaţii sunt legaţi sufleteşte de ceea ce povestesc trăind intens acele momente”, a spus domnul profesor Broină.
La acest adevărat eveniment cultural a fost prezent, aşa cum era şi firesc, editorul cărţii mele, prof. dr. conf. Costică Neagu, cel care a girat - în mare parte - apariţia cărţilor mele în ultimii 12 ani.
„Cartea pe care o prezentăm are calităţi şi virtuţi interesante. Ea trebuie pătrunsă şi cu sufletul şi cu mintea. N-am să spun decât un singur lucru, ce m-a impresionat în mod deosebit. Un bărbat care luptase pe front, care lăsase acasă 7 copii şi a găsit doar 5 la întoarcere, a pierdut şi soţia la scurt timp. Când şi-a simţit sfârşitul, admirabila femeie i-a spus, „ Îţi las copiii acestia să-i duci mai departe...” Un lucru extraordinar, acesta este cursul generaţiilor, pe care oamenii simpli îl cunoşteau atât de bine. Regretatul academician Valeriu Cotea spunea deseori, „Nici o văduvă din Primul Război Mondial nu s-a recăsătorit...” Iată ce însemna căsătoria pe vremea aceea. Am găsit acest lucru în cartea doamnei Vadislav şi acelaşi lucru l-am văzut şi la părinţii mei, care erau născuţi în acelaşi an, mama fiind cu vreo 3 luni mai mare. Când glumeau uneori, îi spunea tatei, „Să-mi spui lele!” Mama nu i-a spus niciodată tatei altfel decât „mneta”. Pe o astfel de moralitate s-a sprijinit familia, părinţii educându-şi în acelaşi spirit copiii”, a spus şi domnul profesor Costică Neagu.
Prezenţa preotului Ion Croitoru, născut şi crescut în Mărăşti, autor al unui important volum de proză, mărturie a evenimentelor petrecute aici, m-a emoţionat profund. Cu dumnealui am vorbit îndelung, i-am văzut casa - muzeu din Mărăşti, pozele de familie mai mult, mi-a făcut un dar extrem de preţios, înregistrarea audio a tatălui sau în 1981, care povesteşte prin ce a trecut, copil fiind, în timpul Primului Război Mondial.
„Sincer, de câte ori mă gândesc la Mărăşti, îl pomenesc pe generalul Alexandru Mărgineanu căci satul de azi i se datorează în mare măsură. El este cel care a patronat din temelie existenţa satului Mărăşti. Prima dată după război s-a propus ca satul să fie mutat pe vale, spre Gogoi. Câţiva însă s-au opus spunând, „Noi nu plecăm de aici, indiferent ce s-ar întâmpla!” Şi n-au plecat. Generalul a acceptat ideea şi s-a refăcut satul pe acelaşi loc, dar s-au aliniat casele de-o parte şi de alta a unui drum drept de astă dată. Au contribuit la zidirea satului militarii. Am gasit în arhive documente care atestă că au fost militari care au dat şi 50 de bani pentru reconstruirea satului distrus în bombardament. Mi-aduc aminte că unuia, care avea 4 copii, generalul i-a dat bani să-şi cumpere porc de Crăciun. Unul dintre cei mai plăcuţi oameni mie a fost Văgăunescu, care a luptat şi a participat direct, fiind rănit, pe când se ridica pe dealul Giurgea. Cartea sa se încheie cu această din urmă întâmplare a vieţii sale. Dragii mei, iubiţi glia, iubiţi rădăcina!” a mai spus părintele Croitoru al cărui stră-străbunic a murit în războiul de la 1877, bunicul său a luptat în Primul Război Mondial, iar tatăl său în cel de-al Doilea Război Mondial, de unde s-a întors infirm.
Evenimentul a continuat cu prezentarea ediţiei a II-a a Monografiei comunei Răcoasa, semnată de către profesor Petre Abeaboeru, şi a Revistei „Mărăşti” a cărei apariţie editorială este susţinută în an de Centenar, de Primăria comunei Răcoasa, prezentare făcută de către jurnalistul Radu Borcea.
„Domnul Abeaboeru este un scormonitor prin arhive. În urmă cu 30 şi ceva de ani, pe când eram jurnalist la ziarul „Milcovul”, cadre didactice, din mai multe localităţi din Vrancea, au publicat în cotidianul nostru de atunci, monografiile localităţilor. Iată că acum, domnul Abeaboeru nu publică o pagină, două ci ditamai ceaslovul, ceea ce înseamnă o muncă asiduă de cercetare. Monografii au scris mulţi, dar domnul Abeaboeru are în laptopul său arhive întregi de documente. Ceea ce este important pentru dumneavoastră cei de aici, din Răcoasa, domnul Abeaboeru a scos nu numai a II a ediţie a Monografiei, dar a editat şi Revista „Mărăşti”. Trăiţi pe un teritoriu care musteşte de istorie, lucru care se vede şi în această revistă. A scos la lumină, fapt deosebit de important, personalităţi pe care le-a dat comuna, între care şi un academician. Istoricii noştri sunt de acord, bătălia condusă de către viitorul mareşal Averescu a fost sută la sută o bătălie de ofensivă, urmată de o victorie sută la sută a strategilor militari români. De câte ori ajung la Răcoasa, la Mărăşti, mă cuprind emoţiile, pentru că aici au luptat 4 membri ai familiei mele, doi bunici şi doi fraţi ai bunicului dinstre mamă... Vreau să-l felicit pe domnul Abeaboeru pentru această carte bine documentată”, a spus domnul Radu Borcea.
Şi sărbătoritul - cetăţean de onoare al comunei Răcoasa, a ţinut să adreseze câteva cuvinte celor prezenţi.
„Anul trecut la Mausoleu, fiind un moment deosebit, am avut Preşedintele ţării, am avut Prinţesa României, am avut o serie întreagă de personalităţi care trebuiau prinse în această lucrare pentru a ne uita la ele la viitorul Bicentenar, dacă ne-o ajuta Dumnezeu! Eu l-am ascultat pe părintele ( preotul Ion Croitoru) de mai multe ori, este un aluat pătruns până în ultima fibră de dragostea faţă de această localitate. Am reuşit în carte să venim cu anumite momente privind vechimea satelor, avem şi arheologie acolo, dar nu reuşim să trecem totul, oricât am dori. Dar, pentru că şi cartea are mai multe noutăţi, se adună unele descoperiri. Comuna Răcoasa rămâne o localitate de marcă pentru Valea Suşiţei De ce? Nu doar pentru bătălie ci şi prin faptul că oamenii de aici au o istorie veche, o istorie îndelungată care i-a format ca adevăraţi trăitori pe aceste locuri. Eu vă doresc s-o citiţi, să vedeţi personalitatea cetăţeanului din Mărăşti.
Revista? Revista încercăm s-o continuăm, s-o edităm cu aspecte, prin faptul că prin ea aducem mai uşor la cunoştinţa dumneavoastră anumite aspecte despre luptele de aici, despre eroi. Pentru mine comuna Răcoasa este un loc unde intelectualitatea de frunte a ţării şi-a găsit exponenţi. Comuna Răcoasa a dat un academician, a dat un profesor universitar, a dat 3 generali. Eu am scos până acum 21 de monografii, 30 de cărţi în totul”, a mai spus profesorul Petre Abeaboeru.
La final mult - premiata Trupă Protha, invitată la eveniment, a prezentat spectacolul „Eşti un animal Viskovitz” după Alessandro Boffa, în regia lui Cătălin Sfîrloagă, spectacol aplaudat îndelung la scenă deschisă. A urmat, cum e obiceiul la români, un mini- concert de colinde în care şi-au unit vocile elevii Şcolii Gimnaziale Răcoasa şi artiştii Trupei Protha.( Janine VADISLAV )
