Privesc înapoi...cu mândrie !
„Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri...” (Mihai Eminescu)
O întâlnire de promoție la 10 ani de la absolvirea Colegiului în anul Centenarului României e deja un privilegiu, o bucurie greu de egalat.
În acești ani de căutări civice, revederile după un timp încep să devină o rara avis. Ei bine, absolvenții a două clase de la Colegiul Economic” Mihail Kogălniceanu” din Focșani, A și D, la una diriginte regretatul meu coleg Ion Vlaicu, la cealaltă subsemnata, au venit să ia putere asemenea lui Anteu de la Alma Mater.
Cabinetul Metodic al Colegiului a redevenit loc de amintiri, proiecte, vise. Puține momente în viața unui absolvent sau a unui dascăl pot fi comparate cu încărcătura emoțională acumulată în 10 ani de la inevitabila despărțire prin terminarea unui ciclu de viață și învățătură.
Întâlnirea cu foștii mei discipoli, care de fiecare dată și-au găsit loc în inima mea de dascăl devotat școlii, m-a convins că nu indicativul clasei din liceu contează și nici implacabila ordine alfabetică din catalog, ci doar calitatea umană, acea sămânță mirabilă cu rod peste ani.
Dorința arzătoare de a fi ceva în viață este motorul care te propulsează spre înalt. Absolvenții de la A și D au trecut peste ghidușiile adolescenței și s-au specializat în contabilitate, arhitectură, inginerie financiară, jurnalism etc. Privindu-i la lumina zilei, dar și sub jocul reflectoarelor la clasica întâlnire informală, m-am bucurat să descopăr tineri cu educație aleasă, sensibili, rafinați în gesturi și exprimare. Mi –au împărtășit intenția de a se realiza aici, la ei acasă, fiindcă se poate. Și m-am bucurat foarte mult că această țară este pe mâini bune.
Pe cei absenți i-am motivat. Cu siguranță au avut probleme. Vor afla totul de la colegii care au răspuns prezent.
Toți dascălii de față la întâlnirea de 10 ani le-am urat împliniri personale și profesionale, cu speranța că ne vom mai revedea formal și informal.
Personal, ca unul din magiștrii lor, am toate motivele să privesc înapoi... cu mândrie.
Elizia Lefter