Oriunde cu România în suflet!
Ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca Zi Națională a României, prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președinte și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990. În ziua de 1 Decembrie, zi sfântă pentru toţi românii din întreaga lume, cu România în inimă, uniţi în cuget și simțire, omagiem înaintașii noștri care au făurit România Mare. În acest an marele eveniment naţional nu poate fi sărbătorit cum se cuvine din cauza crizei sanitare, a pandemiei mondiale produsă de virusul ucigaş Covid-19.
Cu certitudine fiecare dintre noi putem omagia sufleteşte, aprinde candela inimii întru amintirea jertfei românilor pentru România.
De la debutul pandemiei în România, guvernul şi-a concentrat atenţia către păstrarea vieților și asigurarea siguranței sanitare a poporului nostru. Premierul României, afirma de curând pe posturile de televiziune: ,,Am făcut tot posibilul să păstrăm sănătatea și viața oamenilor noștri, să ajutăm părinții și copiii, precum și persoanele în vârstă și cei care și-au pierdut locul de muncă, să mențină ocuparea forței de muncă cât mai mult posibil, pentru a minimiza daunele aduse economiei, pentru a sprijini milioane de antreprenori care conduc afaceri mici sau familiale”.
Imensa provocare pentru fiecare locuitor al ţării, aş adăuga al planetei noastre, trebuie să ne întărească fiinţa, sufletul şi convingerile că numai uniţi, responsabili şi implicaţi vom câştiga bătălia cu duşmanul invizibil, Covid-19 şi astfel societatea va deveni mai puternică şi mai dreaptă. Se cuvine să evidenţiem aportul deosebit al corpului medical românesc în lupta cu odiosul virus şi asigurarea sănătăţii şi vieţii românilor, tuturor locuitorilor ţării noastre.
Desigur, cu acest prilej este firesc să ne aducem aminte şi de strămoșii noștri geto-daci, de eroismul lor, de Dacia, de istoria acestui brav popor încercat și care ne-a lăsat o vatră frumoasă și bogată. Dovezi arheologice dovedesc că suntem “Vatră a vechii Europe”. În Târgoviște există primul Muzeu al Evoluţiei Omului şi Tehnologiei din Paleolitic, unicat în Europa Centrală şi de Sud-Est și care aduce cele mai vechi mărturii dacice, plecând de la omul de Neanderthal. Aici se găsește cel mai vechi instrument de suflat din Romania, un fluier gravetian, de peste 20.000 de ani, recipiente pentru prepararea ocrului și o geodă vopsită cu ocru de peste 50.000 de ani, descoperite în peştera Cioarei-Boroşteni, județul Gorj, unicul colier din cochilii de melci de mici dimensiuni din Europa, de circa 29.000 de ani, multe pandantive din dinți de animale şi pandantive din piatră gravate, unele chiar mai vechi de 25.000 de ani etc., toate acestea descoperite în siturile Piatra Neamţ-Poiana Cireşului, județul Neamţ şi peştera Cioarei-Boroşteni. De altfel, în muzeu se concentrează peste 3/4 din toate obiectele de podoabă şi de artă descoperite în România, mai vechi de 10.000 de an. În luna august 2016 s-au descoperit 91 monezi de argint geto-dacice în comuna Vânători, jud. Vrancea, vechi de peste 2.000 de ani. În toate regiunile țării s-au găsit dovezi de necontestat privind evoluția și continuitatea vieții poporului dac pe aceste binecuvântate meleaguri.
Noi, românii trebuie să fim mândri de obârșia noastră și să dăm dovezi la lume, precum Decebal, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu și lista este extrem de lungă, ce s-au sacrificat pentru țară și credința ortodoxă.
În anul 1600 domnitorul Mihai Viteazul a reușit să unifice, pentru prima dată în istorie, cele trei țări române într-un singur stat. Dorința de unire a continuat în permanență și la 24 ianuarie 1859 s-a realizat Mica Unire, Unirea Principatelor române, prin unirea Moldovei cu Țara Românească. Un rol esențial l-a avut Alexandru Ioan Cuza, ales în ambele țări ca domnitor și care a reușit să pună bazele statului român modern. Lupta a continuat cu o imensă jertfă de sânge, a celor peste 1.000.000 de români, pe diferite câmpuri de luptă. Să ne amintim, cu mândrie și recunoștință de eroii de la Mărășești, Mărăști, Oituz și din toate bătăliile în care și-au dat viața pentru PATRIE. Glorie eternă tuturor eroilor neamului românesc!
ROMÂNIA MARE, marele vis al înaintașilor, s-a înfăptuit la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, prin alipirea la Regatul României a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului.Condițiile interne și externe au favorizat realizarea acestui mare deziderat al înaintașilor.Un rol deosebit l-a avut Armata română, Regele Ferdinand, Regina Maria dar și mari personalități precum: Ion I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, AlexandruVaidaVoevod, Ștefan Pop, AlexandruLepădatu, Ion Pelivan, General AlexandruAverescu, majoritateaminiștrilor, generali din armată, academicieni, profesoriuniversitari, personalități din fiecareregiune a țării, etc.
Prin Adunarea națională a Germanilor din Transilvania și Banat care a avut loc la Mediaș, în data de 15 dec. 1918, sașii și secuii au aprobat, pentru vecie, decizia românilor de a se uni cu Regatul României.
Regele Ferdinand I semnează pe data de 24 decembrie, 1918 un decret de acceptare a unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, la care guvernul maghiar protestează. La Versailles încep negocierile cu cele patru puteri ale Antantei, precum și cu Cehoslovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Rusia, pentru stabilirea noilor granițe.
La 15 octombrie 1922, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a avut loc solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria. Însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei au fost adăugate coroanei regale de oţel a regelui Carol I, ce amintea de Plevna, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice romaneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh.
Cu acest prilej, regele Ferdinand s-a adresat tuturor românilor cu o proclamaţie:
"Mă închin cu evlavie celor cari, în toate vremurile și de pretutindeni, prin credința lor, prin munca și jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas și simțire de la Tisa până la Nistru și până la Mare".
În următoarea zi au fost organizate o serie de manifestări la Arcul de Triumf din Bucureşti, la care au participat reprezentanţi din peste 20 de state europene, din SUA şi Japonia, acest fapt demonstrând recunoaşterea internaţională a noului stat unitar român.
Rezoluția Unirii a fost citită de Vasile Goldiș, om politic şi membru de onoare al Academiei Române, pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia.
Vasile Goldiș care a spus: "Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se afla şi naţiunea romana din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul naţiunii romane de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: Unirea ei cu Tara Românească".
Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluţia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: Romania Mare.
Actul Unirii cu Basarabia (Votat de Sfatul Ţării la 27 martie St. V. 1918)
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară:Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan
Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918
„Congresul General al Bucovinei, întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fiii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirealimbei lor din viaţa publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
Cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă cătreregatul României, decare întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre.
Drept aceea Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând supremă putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare, în numele Suveranităţii naţionale,
Hotărâm:
Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României.
Dizolvarea statului Austro-Ungar și pregătiri pentru realizarea Marii Uniri:
Pe data de 31 octombrie 1918 - se formează la Budapesta, un nou guvern, condus de Mihály Károlyi, cu democratul OszkárJászi ca ministru al naționalităților. Guvernul ungar încheie uniunea sa cu Austria, dizolvând oficial statul Austro-Ungar și pe 3 noiembrie 1918 - Generalul Weber, din partea Austro-Ungariei, semnează tratatul la Padova, Italia. Consiliul Național Român Central este creat, pe 3 noiembrie, din reprezentanții Partidului Național Român și din cei ai Partidului Social-Democrat din Transilvania, luând controlul asupra autorităților locale din Transilvania. Aparatul administrativ ungar se dezintegrează. Guvernul lui Károlyi Mihály începe negocieri cu Consiliul Național Român Central.
Victoria Antantei pe Frontul de vest a determinat demisia Guvernul român pro-german condus de Alexandru Marghiloman și formarea unui nou guvern, avându-l ca prim ministru pe generalul Constantin Coandă, care decretează mobilizarea generală, la data de 6 noiembrie 1918. Pe data de 10 noiembrie 1918 - România redeclară război Puterilor Centrale. Pe 11 noiembrie 1918 - Pe Frontul de vest se semnează la Compiègne, în Franța Armistițiul cu Germania. Și în aceeași zi - împăratul Carol I al Austriei semnează Declarația de renunțare, prin care arată că „nu dorește să fie o piedică pentru viitorul popoarelor sale iubite”.
În ziua următoare primele trupe din armata română intră pe teritoriul Ungariei și ocupă trecătoarea montană de la Tulgheș. În pofida Convenției de la București din 1916. Crișana și Maramureș, incluzând orașele Satu Mare, Oradea, Beiuș și Arad, ca dealtfel și centrul Transilvaniei până la râul Mureș, sunt lăsate sub administrație ungară. Ungaria este obligată de puterile Antantei să permită trupelor armatei române să pătrundă în teritoriile transilvănene la est de linia de demarcație aflată de-a lungul Mureșului. Ungariei îi este permis să păstreze doar opt divizii de armată. Trupele dezarmate se întorc acasă.
Negocierile din 13–15 noiembrie 1918 de la Arad între guvernul ungar al lui Károlyi Mihály și Consiliul Național Român Central din Transilvania, s-au încheiat fără o înțelegere. Consiliul Național Român Central a decis să țină alegeri pentru data de 18 noiembrie / 1 decembrie pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, organizată de Marele Sfat al Națiunii Române din Transilvania și Ungaria, încredințându-i și puterea. Trupele românești, în perioada 13-20 noiembrie 1918 au ocupat mai multe trecători montane importante de la granița de nord-est cu Ungaria, intenționând să ocupe aproximativ 1/4 din teritoriul Transilvaniei pentru a-l trece sub administrație românească temporar, așa cum a fost permis prin armistițiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Armata română eliberează Târgu-Mureș la data de 25 noiembrie 1918.
Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/ 1 decembrie 1918
„I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România.
Românii despărțiţi până atunci de granițe nefirești, deveneau o mare familie, o familie reunită după mai multe secole de pribegie.
1 Decembrie, Ziua Națională a Românieieste, o zi de sărbătoare pentru tot neamul românesc, pentru întreaga suflare românească, un prilej de cinstire a memoriei celor care au reușit să ducă la îndeplinire idealul de unire al locuitorilor tuturor provinciilor românești. Este o zi specială, care ne reamintește că România, atunci a apărut pe harta lumii, ca stat unitar şi indivizibil.
În conștiința națională, 1 Decembrie 1918, simbolizează momentul în care întreaga românime devenea stăpână absolută, recunoscută de celelalte state ale lumii, peste moștenirea lăsată de bunicii și străbunicii acestor pământuri. Astăzi când România își sărbătorește Ziua Națională în sânul familiei Europei Unite, este timpul să privim și spre viitorul nostru ca națiune. Un viitor, mai exact o zi, sper apropiată, în care frații noștri de peste Prut vor reveni la patria mamă, în mijlocul României, de acolo de unde au fost smulși de vitregia istoriei. Din acest punct de vedere, 1 Decembrie ar putea fi și un moment de reflecție asupra idealurilor noastre ca națiune, ca cetățeni ai aceleiași cetăți numită România Mare. Astfel, statul român, întregit în forma lui de astăzi, trebuie preţuit ca unul dintre cele mai statornice, având temeiuri adânci şi nezguduite în alcătuirea geografică a pământului strămoşesc, în firea poporului român şi în trăinicia lui, în legăturile lui sufleteşti întărite prin unitatea aceluiaşi grai, aceleiaşi credinţe, aceloraşi datini şi obiceiuri, în asemănarea nedezminţită a întocmirilor şi aşezămintelor moştenite din bătrâni şi, mai presus de toate, în puterea morală a conştiinţei naţionale, fără de care ar fi şubrede şi nesigure toate celelalte temeiuri.
Oriunde cu România în suflet, români de toate vârstele, în mod deosebit tinerii, responsabili de propria viață dar și de destinul urmașilor, luptă pentru așezarea pe noi și trainice temelii a viitorului țării. Am avut și mai avem oameni de rară capacitate și dăruire umană, savanți, oameni de știință și de cultură de mare valoare mondială. Putem împreună, prin muncă și iubire, să transformăm România dintr-o țară vlăguită, într-o pasăre măiastră a infinitului uman.
Este vremea înţelegerii şi ascultării de glasul Patriei Române. Pentru a se trăi mai bine trebuie să reconstruim fabrici, uzine, combinate, să muncim mai eficient, dar pe ogoarele Patriei. Din cauza sărăciei, a lipsei locurilor de muncă, a instabilităţii, câteva milioane de români sunt „dezrădăcinaţi” şi cu certitudine și nefericiţi. Cu dorul aprins de ţară, românii din diaspora încearcă să ducă mai departe credinţa şi graiul străbun, respectul faţă de istoria neamului. Dacă vom asigura condiţii decente de trai în ţară pentru fiii ei, se va opri exodul de populaţie aptă de muncă şi o mare parte din cei plecaţi la lucru în întreaga lume, specialiști, muncitori și țărani, vor reveni în ţară. S-avem mai multă încredere în noi, produsele noastre, să ne preţuim mai mult, dovedind demnitate naţională, onoare, bărbăţie, curaj în promovarea valorilor româneşti, străbune şi contemporane. Trebuie să vină și timpul nostru, un timp al afirmării şi al iubirilor.
Îmi pasă de România, de viitorul copiilor noştri, al ţării şi de aceea iubesc poporul român, pe Regina-mamă România!
Dragă fraţi şi surori, sunt importante regăsirea de sine, bunul-simţ în toate şi demnitatea proprie. Munca, învățătura, onestitatea, solidaritatea, comportamentul civilizat, dăruirea, implicarea directă și afectivă ne vor ajuta să făurim un viitor liber și fericit în glia strămoşească.
Dumnezeu să binecuvânteze România!
TUTUROR ROMÂNILOR, LA MULȚI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI!
Ionel MARIN, poet, eseist, publicist, editor, promotor cultural
ing. Ionel Marin este fondatorul Asociației Cultural - Umanitare BOGDANIA
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
