La mulți ani colaboratoarei Ziarului de Vrancea din Italia, Doina Mustățea!
Doina Mustatea este o vrânceancă de la Milcovul, plecată de mulţi ani prin străini, dar care nu şi-a uitat rădăcinile şi se implică adesea în acţiuni caritabile în beneficiul celor aflaţi în nevoi de acasă. Pentru că ne-a povestit cu drag despre vrâncenii de la Roma, ziarul nostru i-a propus să scrie chiar ea despre ei, în încercarea de a le oferi celor plecaţi posibilitatea de a-şi face auzită vocea.
De mai mulți ani, face acest lucru cu dăruire și promptitudine, ori de câte ori are ceva de spus. Doina Mustățea este practic legătura solidă și permanentă a vrâncenilor din Italia cu județul lor de baștină, atât în în ediția online, cât și paginile ediției tipărite a Ziarului de Vrancea. Pentru că ni se pare potrivit și complet, publicăm în continuare mesajul de ziua Doinei Mustățea, scris de un alt vrâncean colaborator din Italia al Ziarului de Vrancea, Cristi Merchea, editorul publicației Emigrantul.
Sulfet mare, prea mare pentru alții și deloc grijulie cu sine.
Dacă Doina ar primi, măcar azi, de ziua ei, urări de la 10% din numărul celor pe care i-a ajutat, pentru care s-a zbătut, a alergat, și-a folosit mintea, sufletul, cunoștințele și resursele, nu i-ar ajunge toată ziua să răspundă.
Dar nu se va întâmpla pentru cei care au primit au uitat de-atunci iar ea nici nu se gândește la asta. O face pentru că-i place, pentru că simte că asta este pe sufletul ei.
„Dacă m-aș opri, nu știu ce s-ar întâmpla” îmi spunea odată, răspuns la reproșul meu de a o lăsa mai moale.
Doina nu e o fată ca noi, ăștia „normalii”: ea muncește, apoi aleargă să adune pachete de la oamenii de bine, umple casa cu ele, telefonează, caută transportatori, analizează cazurile de ajutat, citește, scrie, participă la viața comunității românești din Roma și provincie, se gândește la mama care-i singură și bolnavă dar o ajută la distribuția ajutoarelor, trimite ajutoare în Moldova (România a umplut-o toată), scrie în presă și cărți... E un perpetum mobile Doina, cu o energie de invidiat, care nu știi unde încape în trupul său nu prea pe măsură.
Dar asta e Doina și, dacă ea tremură și se zbate mereu pentru alții, astăzi n-ar fi rău să îi dăm și noi puțină atenție. Merită din plin.
La mulți ani fericiți, Doinița!