VIDEO + Foto | În seara de Ajun în Vrancea
Pe 24 decembrie, creştinii prăznuiesc Ajunul Crăciunului, una dintre cele mai frumoase şi plină de emoţii dintre sărbătorile de peste an, Naşterea Mântuitorului Nostru, Iisus Cristos. Legenda spune că Maica Domnului, cuprinsă de durerile facerii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Sărac fiind, acesta a îndrumat-o spre fratele şi vecinul său, Moş Crăciun, care era foarte bogat, dar care n-a primit-o. Fără ştirea lui Crăciun, Crăciuneasa a pus-o la adăpost pe Maica Domnului şi a ajuta-o să-l aducă pe lume pe Iisus. Pentru că a trecut peste cuvântul bărbatului, femeia a fost pedepsită de Crăciun care i-a tăiat mâinile din cot. Maica Domnului i-a pus mâinile la loc şi i le-a făcut strălucitoare ca soarele.
De Crăciun, aducem în casă pe cea care a fost numită Floarea sau Steaua Crăciunului, cunoscută şi sub numele de Floarea Nopţii Sfinte. Cu această floare se întâmplă o adevărată minune, în preajma sărbătorilor de iarnă, frunzele florii îşi schimbă culoarea devenind roşii ca focul. Dar culoarea poate păcăli uşor, căci adevăratele flori ale Crăciuniţei sunt mici, galbene şi, dacă nu eşti atent, aproape că nu le bagi în seamă.
Crăciuniţa, considerată floare sfântă are o poveste care începe în Mexic, unde era considerată o plantă de leac pentru combaterea febrei. An de an, în acest oraş era organizat un festival de Crăciun, în cadrul căruia localnicii aduceau daruri micului Iisus...
În această perioadă, în florăria doamnei Lavinia Lungu, din Urecheşti, este o adevărată simfonie de culori, roşu, galben, alb, căci minunatele ei Crăciuniţe, pe care le creşte cu mare drag pentru marea sărbătoare a Crăciunului, au înflorit. Mai mult, doamna Lavinia ştie, şi ne spune, una dintre legendele iscate din iubire pentru această floare care, întrebată de bunul Dumnezeu ce anotimp îşi alege să înflorească, a ales iarna...
- Există o legendă, după cum îmi spuneaţi...
„Da, şi legenda spune că Maria şi Pablo, doi fraţi dintr-o familie săracă, doreau să ducă şi ei un dar minunat micului Iisus în ziua de Ajun, dar nu aveau posibilitatea să i-l cumpere. Mergând spre biserică au trecut pe lângă o tufă de buruieni pe care au cules-o. Copiii au râs de ei că n-au putut să cumpere un dar frumos dar, mai târziu au avut parte de un miracol, plantele verzi s-au colorat în roşu, cu frunze în formă de stea”, povesteşte doamna Lavinia privindu-şi cu drag florile.
„Văd că eşti o plantă foarte frumoasă şi că îţi faci datoria cu multă dăruire chiar dacă frumuseţea ta nu e apreciată şi asta te întristează, ar fi spus bunul Dumnezeu. Luptă pentru a fi fericită oferind dragostea ta necondiţionată oamenilor deoarece ştii bine că au nevoie de ea. Pentru aceasta îţi dăruiesc sângele meu, frunzele tale transformându-se în roşu iar pentru dragostea şi înţelepciunea ta vei deveni cea mai frumoasă floare în perioada cea mai importantă a anului. Tu vei fi reprezentanta dragostei şi esenţa divină a universului” şi planta s-a transformat pe dată în Steaua Crăciunului.
În Ajunul Crăciunului, în Vrancea, gospodinele pregătesc turtele, sau scutecele Domnului nostru Iisus Cristos. Tradiţia s-a transmis din generaţie în generaţie. În această zi fetele de măritat sunt învăţate de mame cum să pregătească turtele din făină curată, cernută prin sită nouă, niciodată folosită. Aluatul nu se priveşte cu mirare, ca sa nu se deoache. Nimic din ce a slujit preparării aluatului nu trebuie risipit, sau lăsat la întâmplare căci fiecare fărâmă are virtuţi magice.
„Este o reţetă foarte simplă, spune doamna Nicoleta Hîrcan, din satul Carşocheşti, com. Spulber. Folosim doar puţină sare, apă şi făină. Este făina care permite aluatului să se întindă pentru că trebuie să le facem foarte subţiri, precum scutecele Domnului, care sunt albe, curate. Este un simbol pe care noi îl respectăm cu sfinţenie şi suntem bucuroşi să-l transmitem mai departe”.
Unse cu miere şi umplute cu nucă, turtele sunt date de pomană de sufletele celor trecuţi la cele veşnice, cărora a început să le „miroasă” a sărbătoare.
Pe seară pornesc colindele. Cete de copii, de flăcăiandri, dar şi de fete, cum e obiceiul în Năruja, o localitate de munte cu totul specială, unde tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate şi transmise mai departe cu sfinţenie.
„ Primiţi colindul?
- Primim, primim...
Azi i-Ajunul mâini Crăciunul,
Ia sculaţi boieri bogaţi,
Că vă vin colindătorii noaptea pe la cântători.
Nu vă vin cu un gând rău, vi-l aduc pe Dumnezeu...” ( mai departe ascultaţi în VIDEO de mai jos)
Gospodarii îi aşteaptă cu mere, pere şi nuci din acest an. Din bătrâni se spune că o casă necolindată atrage, în anul care vine, ghinion în afaceri şi pierderi din gospodărie.
Emoţionată, gazda spune că sărbătorile de iarnă îi aduc aminte întotdeauna de copilărie.
- Cum era? întreb
„Era tare frumos. Tot aşa ne primeau şi pe noi, cu nuci, mere, cu colaci. Le dorim tuturor un Crăciun fericit, multă sănătate şi un An Nou fericit”, spune doamna Angela Rebega, din Năruja.
„Să fim sănătoşi cu toţii şi să avem o masă îmbelşugată, cu nepoţii lângă noi”, spune şi domnul Ion Rebega.
Din bătrâni se spune că dacă în Ajun de Crăciun îţi vine cu împărţitul o femeie, animalele din ogradă fată în anul care vine numai viţele, purceluşe şi mieluţe, dacă vine un bărbat, vaca, oile, caprele fac numai masculi. În Ajun sunt respectate cu străşnicie multe tradiţii, obiceiuri şi superstiţii, pentru a ţine departe de casă necazurile, bolile, sărăcia, dar şi vrăjile care pot face mult rău oamenilor şi animalelor din gospodărie. ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
