Evenimente speciale

Foto | Există Moş Crăciun, a trecut prin comuna Răcoasa 

Janine VADISLAV
25 dec 2020 1369 vizualizări

Moş Crăciun cel darnic şi bun a ajuns în comuna Răcoasa, acolo unde era aşteptat de elevi cuminţi, buni la învăţătură şi ascultători. Ziua de decembrie s-a înseninat brusc şi un fir de vântinel primăvăratic a prins să adie jucăuş printre case, pe uliţele întortocheate, peste câmpul din marginea satului, cu ierburi calcinate de frigul toamnei, mirosind a mandarină, chiar dacă unii dintre cei care au tresărit la atingerea lui, n-au ştiut de unde să „ia ” acel parfum exotic, care doar printr-o minune ar fi putut ajunge până aici..., însoţit, aşa cum s-a spus,  de Steaua Crăciunului. 

E adevărat că pandemia a mai ştirbit puţin bucuria, dar copiii au trecut peste, şi i-au scris Moşului să se grăbească - Crăciunul bate la uşă! -  dar i-au cerut şi-o pală de zăpadă, să le fie bucuria întreagă.

Aşa că, unii au venit la şcoală unde au făcut o adevărată paradă a măscuţelor şi au păstrat convenţionala distanţă. Inimile lor erau mai aproape unele de altele, mai mult ca niciodată, iar prietenia ce-i leagă n-a avut de suferit.

Crăciunul e copilărie, dacă n-ar răsări de niciunde o întrebare sâcâitoare, „... dar unde-s zăpezile de altădată, când rămâneam blocaţi în case, lângă sobă, pe plita căreia se coceau turte şi casa se umplea de o aromă  atât de dulce. Mai fac oare bunicile turte pe plită? Şi dacă da, unde anume, pe ce tărâm de vis?  Timpul, timpul magic al Sărbătorilor de Iarnă pune stăpânire pe noi toţi.

Pentru unii, această copilărie începută în familie continuă la şcoală  şi doamnele, domnii care îi învaţă să scrie şi să citească, se copilăresc odată cu ei. Se bucură împreună de fiecare Crăciun, de darurile aduse, de zâmbetele care cresc pe obrăjorii îmbujoraţi, uşor şugubăţ pentru că ei ştiu un secret care le scapă adulţilor, după, Moş Crăciun vine şi acasă şi lasă alte daruri. 

Doamna Loredana Nicoleta Obreja este profesor şi directorul Şcolii Gimnaziale din comuna Răcoasa.  Trăieşte acest Crăciun ca noi toţi, cu măscuţa pe obraz, păstrând distanţa recomandată, pentru a-i proteja pe cei  cu care vine în contact...  Moşul a trecut în grabă, nici n-au avut timp copiii să audă clopoţeii de la sania lui încărcată cu daruri, dar le-a lăsat multe dintre aceste daruri fie la şcoală, fie le-au fost aduse acasă. Doamna profesor Obreja, care iubeşte nespus copiii, a fost puţin tristă că nu s-au mai putut întâlni ca altădată. 

„Copiii trăiesc în această perioadă o bucurie aparte. Ei sunt cei care, an de an, în sunet de colindă, vestesc Naşterea Pruncului Iisus şi aşteaptă, cu inima tremurând de emoţie venirea lui Moş Crăciun. Anul acesta, din păcate, nu ne-am mai putut bucura de serbările pregătite de copii sub îndrumarea cadrelor didactice, însă, cu toate acestea, elevii şi preşcolarii din Răcoasa au avut parte de o minunată surpriză: Moş Crăciun, ajutat de Consiliul Local Răcoasa, a  sosit cu sacul plin de cadouri, iar copilaşii au fost foarte bucuroşi să le primească Îi mulţumim domnului primar Vladimir Păun pentru că a fost  „mâna dreaptă” a Moşului. Deşi vremurile nu sunt aşa cum ni le-am dori, nimic nu trebuie să umbrească semnificaţia acestei sărbători. Avem nevoie să trăim cu emoţie Crăciunul şi să-i simţim magia.

O amintire dragă, din copilărie, revine de fiecare dată de Crăciun..., cum aşteptam să mergem cu colindul, cum alegeam cel mai frumos colind, cum repetam...  În fiecare zi şcoala răsuna de colinde… Ce şcoli ce colinde!!!....Ce copii!!!... Iată ce-mi lipseşte cel mai mult..., spune doamna profesor Loredana Nicoleta Obreja.

Va spun un secret, dar mai întâi să vă spun cum am cunoscut- pe doamna Obreja cu ani în urmă...

Era 15 septembrie, eram la Răcoasa şi filmam pentru un reportaj la început de an şcolar. La un moment dat, am trecut  prin sălile de clasă, curate, frumoase, decorate cu o anume eleganţă chiar. Ultima dintre ele a făcut să-mi bată inima mai tare, aşa ceva, atâta farmec, atâta delicate ţe, atâta grijă ca totul să arate impecabil, nu mai văzusem. Până şi culoarea decoraţiunilor era albă, lăsând să se înţeleagă că acea clasă era destinată unor prichindei care aveau nevoie de căldura sufletească a celei care avea să le stea alături 4 ani, de magia care avea să-i ajute să se desprindă de poveştile de la grădiniţă şi să înceapă să devină „oameni mari”. Nu vă puteţi imagina câte lucruri mici, plăcute, făcuse Doamna pentru ca micuţii  să se simtă bine din prima zi, să se poată desprinde de ceea ce însemna acasă, dar nu brusc, încet, încet, ca în joacă.  Clasa era pentru şcolarii de 6 ani, iar Doamna este acum directorul şcolii... 

Un alt loc minunat, unde copiii sunt îndemnaţi să viseze, să creadă, să spere, este Biblioteca. Nu una oarecare ci Biblioteca din Răcoasa, unde un bibliotecar bărbat ( mai rar!), face minuni.  E atâta dragoste de carte acolo, ediţiile rare puse la vedere, la fel şi cărţile cu dedicaţii, semn că acolo există dorinţa de a crea o colecţie specială. Îmi amintesc cu câtă delicateţe atingea foile exemplarelor dăruite în urma cu 2-3 ani de către Preşedintele României, Klaus Johannis..., cu cât drag îi întâmpina pe copii dar şi persoanele în vârstă erau bine primite căci, „Casa Cărţilor”  este deschisă tuturor.

Domnul Ghiţă Vlădoiu iubeşte cărţile, iubeşte copii, iubeşte datinile şi obiceiurile care i-au fermecat copilăria. Şi acest lucru se vede, se simte, când vorbeşte  despre Crăciun, colind, despre Anul Nou şi multe altele... 

„Aşteptam Sărbătorile de Iarnă cu mare bucurie, începând cu Moş Nicolae şi continuând cu Moş Crăciun.

Părinţii ne spuneau că Moş Nicolae aduce copiilor cuminţi dulciuri şi jucării, iar copiilor obraznici, nuieluşe...

Vă spun,  parcă văd şi acum, iarna satul meu devenea un colţ de rai, în care casele gospodarilor se pregăteau de sărbătoare.

Pe 20 decembrie era Ignatul...  Bunica îmi spunea că porcii visează că vor fi tăiaţi. Cei care erau miloşi rămâneau în casă pentru că, spunea bunica, porcul moare greu. După ce era pârlit, noi copiii, ne urcam în spatele porcului pentru că, spunea bunica vom fi graşi şi frumoşi ca el.

Cel mai mult îmi plăcea seara de Ajun, când bradul era împodobit cu beteală şi multe globuri. Cel mai mult mă impresiona  „Colindul de Moş Ajun”, mesajul copiilor despre Naşterea Pruncului Iisus. Nici nu se întuneca bine şi cetele de copii plecau la colindat, după un traseu bine stabilit.  Primeam, mere şi nuci, colaci iar sătenii mai avuţi dădeau şi bani. Când terminam, ne opream la o casa şi împărţeam frăţeşte tot ce ne fusese dăruit.

În noaptea de 24/25 decembrie îl aşteptam pe Moş Crăciun, care trăieşte în Laponia şi sosea, fără să întârzie, într-o sanie trasă de reni, cu jucării şi dulciuri pentru copii cuminţi. Îl recunoşteam de departe după costumul roşu, pe care-l purta şi barba albă ca neaua. Mergeam şi cu Steaua, iar de  Anul Nou cu Plugul.

În dimineaţa Anului Nou, copiii umblau cu semănatul, aruncau boabe de grâu sau de orez prin case şi primeau în schimb bani, fructe, nuci şi colaci....”

- Era o viaţă de trăit? întreb.

„Era, spune domnul Ghiţă Vlădoiu cu nostalgie. Cât eşti copil, totul este minunat...”

Doamna Luminiţa Iliescu, este născută şi crescută în Mărăsti, satul erou care  i-a marcat destinul.  Împreună cu sora sa, cele doua fetiţe cu fundiţe erau bucuria părinţilor. Cu siguranţă au avut o copilărie fericită chiar dacă viaţa nu era prea îngăduitoare cu oamenii. Au fost educate bine, astfel că, odată ajunsă profesor, doamna Luminiţa Iliescu nu le-a fost doar educator ci şi mentor şi îndrumător în multe activităţi desfăşurate  în cadrul şcolii. Despre copilărie îşi aminteşte cu drag, dar şi de aromele bunătăţilor de tot felul din timpul Sărbătorilor de Iarnă.

- La dumneavoastră, cum era când eraţi copil? întreb 

„Generaţia mea a trăit altfel Sărbătorile de Iarnă în perioada comunistă. Sărbătoarea  de Crăciun se laicizase fiind transformată în sărbătoarea lui Moş Gerilă. Moşul „oficial”, adică Moş Gerilă, venea la şcoală unde, în jurul unui brad înalt, elevii în uniformă şi cu cravată de pioner la gât, spuneau poezii în care lăudau partidul şi pe conducătorii lui iubiţi. Acasă aşteptam pe Moşul cel bun, Moş Crăciun pe care nu l-am văzut niciodată... Venea târziu, după miezul nopţii când noi dormeam demult. Îmi amintesc că în decembrie, de Crăciun, era multă zăpadă, semn că moş Crăciun călătorea de mare plăcere în sania lui plină de jucării şi de dulciuri.

Dacă ar fi să mă gândesc la mirosul Sărbătorii Crăciunului, aş spune - asemenea lui Proust - că de câte ori văd gutui sau portocale gândul mă duce la Crăciunul copilăriei mele. În primii ani ai copilăriei mele, când comunismul a cunoscut un dezgheţ, percepţia mea ca şi copil, a fost aceea a belşugului. Părinţii mei terminaseră casa, iar eu şi sora mea ne bucuram de multe lucruri frumoase pe care se străduiau să ni le dăruiască. Dar, pe măsură ce ne îndreptăm către anii 80, Sărbătoarea Crăciunului aproape a fost interzisă. Îmi amintesc că ascultam colindele cântate de Corul Madrigal la postul Europa Liberă, că nu mai aveam acces la acele lucruri pe care cu ani în urmă le puteam dobândi uşor. 

Cea mai vie amintire a mea legată de Crăciun este aceea  dintr-o seară de ajun,  plină de magie când,  sub bradul care-mprăştia la lumina palidă a focului, parfum de cetină, iar din vârful lui picurau bănuţi argintii, am auzit bătând în uşă cu putere, Moşul! Am simţit cum mi se taie respiraţia pentru că prezenţa Lui, în pragul casei noastre, era dovada incontestabilă că Moşul există. Darurile aduse erau pe măsura acelor vremuri, simple, dar valoroase prin semnificaţia lor. Nu se pot compara cu ceea ce primesc astăzi copiii noştri.  Le primeam cu o bucurie fără seamăn, aşa cum primeam la vremea aceea toate binecuvântările unor ierni ce aduceau bucuria zăpezii, a săniuşului, a mersului cu colindul sau cu plugul, a unor vremuri în care mai era loc pentru bucurie, larmă de copii pe uliţe, colăcei primiţi la colindat, clinchet de clopoţei, clămpănitul caprei, dansul urşilor sau jocul măştilor. Toate acestea sunt amintiri ale vârstei de aur, când totul era posibil pentru că numai în copilărie poţi trăi magia serii de Ajun când magii, urmând Steaua de la Răsărit, merg către Bethleem pentru a se închina Pruncului Iisus. Astăzi aşteptăm cu o altfel de bucurie Crăciunul, bucuria şi speranţa că şi pentru noi se naşte Iisus, că odată cu Crăciunul putem încerca să fim mai buni, mai toleranţi şi mai oneşti. Sărbătoarea aceasta este şi un bun prilej de a ne gândi la cei aflaţi în nevoi, în suferinţe şi de a face fapte bune. Sărbători binecuvântate!”, a mai spus doamna Luminiţa Iliescu, profesor la Liceul Tehnologic „Al. I. Cuza”, din Panciu.

Despre Domnul primar  Vladimir Păun, aş spune câteva cuvinte legate de copii. De felul în care se implică în orice proiect care-i priveşte direct, fie pe şcolari, fie pe cei de la grădiniţă. L-am văzut zile de-a rândul urmărind lucrările la Şcoala Gimnazială reabilitată în totalitate, transformată într-o adevărată bijuterie. Din păcate, cei pentru care s-au făcut toate aceste schimbări, nu s-au putut bucura din cauza virusului care tot încearcă şi reuşeşte să ne sperie.  Am văzut grădiniţa elegantă, modernă, acum cu draperiile trase şi uşile închise... Biblioteca, tânjeşte după cititorii ei, iar Căminul Cultural după momentele în care locuitorii din Răcoasa au petrecut clipe emoţionante. Cu siguranţă, vor reveni şi le vor preţui înmiit.

- Cum a fost copilăria dumneavoastră şi ce daruri primeaţi de sărbători, l-am întrebat pe domnul Vladimir Păun. 

A zâmbit amuzat, ca noi toţi mai uiţi câte ceva din copilăria trecută, mai ales dacă ai copii. Toată atenţia este asupra lor.

„ Am avut o copilărie obişnuită. Primeam daruri de sărbători, mai ales  din cele care ne erau de folos. Primeam şi jucării, dar mai puţine. Am doi copii şi primul gând se îndreaptă către ei, să fie sănătoşi, să aibă cele necesare, să înveţe bine... După, ca orice părinte, mă gândesc la drumul lor în viaţă, este foarte important. Ce pot să vă spun, cu siguranţă au avut mai multe jucării decât mine, au primit mai multe daruri. Lumea e altfel, acum,  văd, sunt curioşi ca toţi copiii şi îşi doresc. În bună măsură şi primesc”. 

- Ce vă doriţi de sărbători? întreb.

„Să fim sănătoşi, să ieşim cu bine din această pandemie, copiii să ne mulţumească cu rezultatele lor. Pentru Răcoara îmi doresc să  devină o localitate care să ofere multe oportunităţi, pentru că merită!”, a mai spus domnul primar Vladimir Păun, din comuna Răcoasa. ( Janine VADISLAV )

 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.