Foto | Despre „Zilele Culturii Odobeştene” şi cei 4 autori vrânceni care s-au întâlnit cu iubitorii de literatură din Odobeşti
Aşa cum ne-a obişnuit, Casa de Cultura din Odobeşti, a găzduit şi în această toamnă „Zilele Culturii Odobeştene”, eveniment devenit de-acum tradiţie. Gazdă a fost dr. Valentin Muscă, directorul Casei de Cultură, cel care i-a obişnuit pe locuitorii oraşului de pe Milcov cu întâlniri periodice ocazionate de vernisaje, lansări de carte, sau spectacole de ţinută, care fac atractive evenimentele culturale. Sâmbătă, iubitorii de cultură s-au întâlnit cu patru autori vrânceni, doi prozatori şi doi poeţi, care şi-au prezentat ultimele apariţii editoriale: prozatoarea Janine Vadislav, poeta Lăcrămioara Teodorescu , memorialistul Moni Constantin şi poetul Corneliu Stanciu.
Janine Vadislav a venit cu cea de-a 8 carte care a văzut lumina tiparului cu doar câteva zile înainte de prezentarea de la Odobeşti. Despre carte a vorbit domnul prof. dr. Petrache Plopeanu, poet şi critic literar, cunoscut şi apreciat în mediul scriitoricesc vrâncean şi nu numai.
„Îmi revine plăcuta misiune să spun câteva cuvinte despre aceasta carte - „Adam Nour cel Bun”, scrisă de Janine Vadislav, carte care continuă tot ce a scris până acum. Toate cărţile pe care doamna Janine le-a scris, mă duc cu gândul la marile creaţii din perioada interbelică. De ce? Scrisul său este inedit tocmai prin ceea ce reuşeşte să creeze cu ajutorul cuvintelor. Îndrăznesc să spun că în acest moment scrisul dumneaei poate fi comparat, fără nici un fel de tăgadă, cu marile scrieri pe care eu le consider excepţionale în literatura română din perioada interbelică. Am citit „Adam Nour cel Bun” ca pe o continuare a celor 7 cărţi publicate de autoare până acum.
Nu este uşor să citeşti cărţile doamnei Vadislav... De ce? Pentru că este un scris elaborat, nimic nu este lăsat la voia întâmplării... Este o carte plină de viaţă, reală, prezentată tot timpul prin personajele sale. Mai mult, numele personajelor sunt inedite, pentru mine, pentru spaţiul românesc al literaturii, au un parfum. Ce minune să vezi că personajele poartă nume parcă dintr-o altă lume, dintr-un univers paralel şi te aştepţi, de fiecare dată, la neprevăzut şi la necunoscut. Aduc în faţa dumneavoastră un nume mare al literaturii universale, Haruki Murakami. Eu sunt fascinat de acest scriitor japonez, are teme foarte importante, dar are un scris atât de liniştit... Doamna Janine Vaislav, are un stil total diferit, după fiecare cuvânt aştepţi să dea buzna peste tine neprevăzutul, aştepţi să se petreacă ceva care să impresioneze, sau să te înspăimânte...
„Adam Nou cel Bun”, îmi aminteşte şi de teatru. Pentru Adam Nour, lumea este o scenă, total diferită de tot ceea ce înseamnă trăire artistică pe scenă. Tot timpul trăieşte prezentul, trecutul, şi viitorul, trecând cu uşurinţă de la un timp la altul, fapt care ar facilita adaptarea ei pentru scenă.
Eu leg toate cărţile pe care doamna Vadislav le-a scris, de abilitatea pe care o are în a prezenta desfăşurarea acţiunii, de a lăsa, după fiecare propoziţie, după fiecare frază, uneori după un cuvânt, suspansul să înfierbânte imaginaţia, sau să cutremure inima. Am şi întrebat-o de ce nu face ceea ce trebuie pentru a intra in U.S.R., toate aceste cărţi sunt cărţi cu greutate. Fără nici un fel de laudă, ne aflăm în faţa unui Scriitor, un scriitor cu greutate, un scriitor de care vom mai auzi, dar mai ales vom citi ceea ce va scrie...”, a spus domnul prof. dr. Petrache Plopeanu.
Domnul dr. Valentin Muscă a ţinut să atragă atenţia asupra copertei despre care a spus, „La înălţimea conţinutului este şi coperta volumului şi nu este meritul editorului , nici al tipografiei, este meritul unui pictor cunoscut, domnul Liviu Nedelcu.”
Lăcrămioara Teodorescu, profesor la Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga”, din Focşani, s-a prezentat în faţa publicului iubitor de literatură cu un volum de versuri, „Sărutări de rouă”, despre care gazda acestui adevărat eveniment cultural, domnul dr. Valentin Muscă a spus, „Este o carte care musteşte de sentimente, de dragoste, de trăiri exprimate în metafore frumoase, de unde deducem că, uneori, greutăţile vieţii le vindecăm nu doar la terapeut, ci încercând să ne regăsim pe noi înşine, încercând să aşternem visele noastre, care în trecut ne-au fost împlinite. Dar să ştiţi, niciodată nu-i prea târziu.”
Emoţionată, tânăra poetă a ţinut să spună câteva cuvinte despre imboldul care o mână să scrie, pentru ca noi să înţelegem că oricât de greu ne-ar putea fi în unele momente, poezia, muzica, frumuseţea trăirilor sufleteşti , ne salvează sufletul, ne linişteşte, ne ajută să facem acei paşi necesari pentru a putea merge mai departe.
„N-am de unde să ştiu, dacă ce am scris face plăcere celui care citeşte... Ştiu însă că eu am făcut treaba asta din plăcere. În definitiv, marea dorinţă a omului este aceea de a păstra clipa ( sau nu...), iar eu am încercat să păstrez clipele frumoase în aceste versuri, în această carte. Scrisul, pentru mine, este un medicament împotriva tristeţii. A scrie înseamnă a trăi, înseamnă a petrece timp cu mine, mă face fericită.”
Pe Corneliu Stanciu îl cunosc toţi vrâncenii. Jurnalist ani de-a rândul, poet de tot atâta timp ( vreo 30 de ani), autorul volumului „Reţete pentru fericire”, are cu adevărat cele mai simple şi sigure reţete pentru noi toţi: „Zâmbeşte / Fii încrezător / Ajută pe ceilalţi / Gândeşte pozitiv!”
Cartea a pregătit-o pentru editură în vreme de pandemie, iar de prezentat a prezentat-o la „Zilele Culturii Oodobeştene”.
„Ne chinuim de un an să facem o lansare, dar Dumnezeu a vrut să fie astăzi”, a spus domnul dr. Valentin Muscă, adresându-i cuvinte de apreciere pentru activitatea sa.
Ultimul, dar nu cel din urmă, este domnul profesor Ionel Mony Constantin, care a scris o minunată carte de amintiri, ruptă din sufletul său de copil crescut pe uliţele orăşelului, în mare prietenie cu copii de toate naţiile. Emoţionat, ajuns la anii maturităţii depline, îşi aminteşte cu plăcere şi regret de timpul trăit aici, la Odobeşti, timp care a trecut ca o clipă. Nici oraşul nu mai e cum a fost, nici oamenii care făceau farmecul zilelor de atunci, dar sufletul său a păstrat tot, neschimbat, regăsindu-şi în vis prietenii pe care i-a avut, pe prietenii părinţilor şi bunicilor săi. Cartea trebuie citită şi nu povestită, ca să simţi, să înţelegi, să te bucuri de ce-ţi oferă şi să lăcrimezi puţin la gândul că toate au trecut, cum trece totul în această lume., iar clipa nu poate fi oprită, oricât de mult ne-am dori.
„Cartea mea cuprinde o lume specială ( chiar dacă era doar un târguşor de provincie, spun eu, dar ce vii întinse avea, ce vinuri bune făcea după care veneau de departe cumpărătorii atraşi de gustul special, de aroma, de parfumul bobiţelor fermecate prinse în ciorchine, ciorchinele pe coardă, coarda pe butuc, vinul dormind somnul de frumuseţe în budanele ascunde adânc în pământ, visând la ziua în care va ajunge, legănat de trapul cailor, prin ţări străine, într-o cupă de domn, gustat de buzele unei domniţe... Să tot fii vin!), aşa cum poate am regăsit-o povestită, la vremea sa, de Ion Creangă. Însă, în loc de apa Ozanei, noi, copiii ne scăldam în apele Milcovului. Oraşul acesta chiar era deosebit, unul dintre personaje spune, „Suntem un El Dorado, aici s-a adunat toată bogăţia, toată averea, aici sunt întinsele podgorii...”, a spus şi domnul profesor Moni Constantin.
În concluzie a fost o zi de sâmbătă care ne-a făcut să uitam de toate, dar mai ales să ne dorim să ne-ntâlnim cu poezia, muzica, teatrul, dansul, artele plastice mai des...
( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
