Foto | „Câte bordeie, atâtea obiceie” - Zilele Portului Popular Vrâncean
„Câte bordeie, atâtea obiceie”, și când spun acest lucru mă gândesc la multitudinea de modele, la imaginația, la dorința firească a femeilor de a avea un model diferit de tot ce s-a purtat, de tot ce s-a cusut, sau a luat naștere din fascinanta imaginație a femeii, dublată și de gândul, „să nu aibă ea ce am eu și lumea să nu-și poată lua privirea de la mine”. Și slavã Domnului, lumea a avut ce privi, un adevărat spectacol strălucitor de mătase, paiete, culoare, adevărate broderii iscate din mâinile unor fete de 13, 14, 15 ani, așa cum azi mai rar să vezi. Toate aceste podoabe aveau rolul de a pune în valoare frumusețea proaspătă, rasată, de o delicatețe și gingășie întâlnită la acea vârstă a adolescenței, dublată de portul mândru de muntence crescute în aerul pur al înălțimilor, puțin sălbatic, imprevizibil chiar.
Așa că, nici n-a fost de mirare că o minte ageră a gândit să scoată și să pună în valoare portul popular vrâncean. Mai bine mai târziu, decât niciodată ... Așa e, inițiativa a stârnit interes, mai mult, a adunat într-o zi de sâmbătă multe doamne și domnișoare din țară, mândre să poarte straiul strămoșesc. Indiferent de model, de culorile îmbinate, toate, dar absolut toate arătau minunat, mai mult au fost purtate cu eleganță, iar catrința și ia nu se potrivesc oricui.
Dacă dimineața a fost întâlnirea meșterițelor din toate zonele țării, după prânz a fost vernisată expoziția portului popular vrâncean, găzduitã de splendida clădire a fostei prefecturi Putna, după care a fost a primăriei Focșani. Zeci de costume populare, de ii, unele mai frumoase decât altele, i-au încântat pe cei care au petrecut clipe de neuitat aici.
„De zeci de ani, Muzeul Vrancei colecționează costume populare și, din nefericire, stau în depozit. Un muzeu nu este un depozit de antichități, este o instituție vie, iar rostul acestui depozit al muzeului este nu doar să le păstreze, ci să le transmită generațiilor viitoare, care să învețe arta cusutului, fotografiind sau copiind modelele de pe ele. Acest eveniment se desfășoară în colaborare cu Centrul Cultural Vrancea, cu Șezătoarea - București. Speranțele noastre sunt certitudini, dovadă că astăzi au venit la Focșani peste 70 de doamne, de la toate Șezătoarele din țară: Cluj, Galați, Constanța, din Republica Moldova, de la Muzeul de Etnografie Națională, din Chișinău, doamna Varvara Buzilă, specialist în etnografie, iar de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, din Cluj, Sebastian Paic. Există viitor pentru că suntem un prezent serios”, a spus domnul dr. Valentin Muscă, directorul Muzeului Vrancea
Pornind de la pânza, neapărat țesută în casă, de la ac și ață, sau țesute în război, lucrând pe ascuns, de parcă motivele create de ele ar fi fost secrete de stat, femeile au știut să fie altfel în zilele de sărbătoare, să stârnească invidii (creative), să iște adevărate furtuni în „paharul cu apă”, dacă secretul era devoalat înainte de vreme: Prima zi de Paști, de Crăciun, la logodnă, nuntă sau botez, sau doar la horă.
În concluzie, mi-a plăcut ce-am văzut la „Sărbãtoarea Portului Vrâncean?” Da, iar discuțiile purtate cu unele dintre doamnele prezente la eveniment, dovedesc acest lucru.
Din Republica Moldova, a venit o familie frumoasă, mare iubitoare a portului popular. Tânăra doamnă și-a cusut singură cămașa, de care este foarte mândră și dorește să treacă la nivelul următor, să țeasă și catrința pentru care are deja un model vechi de mai bine de 200 de ani. Diana Roșca, așa o cheamă pe tânăra doamnă din Republica Moldova, care a venit însoțită de soțul și fetița ei, a aflat doar cu două zile înainte de eveniment ce se va petrece la Focșani.
„Ne-am organizat imediat, să fim și noi în România, dornici să ne vedem cu oamenii pe care i-am urmărit un an de zile doar pe rețelele de socializare. Eram dornici să vedem atâția oameni frumoși la un loc purtând frumoasele costume populare, autentice. Eu sunt designer grafician și lucrez în poligrafie, spune doamna Diana, dar cea mai mare pasiune a mea este portul popular. În tot timpul meu liber cos, cos pentru toată familia mea pentru că asta îmi doresc, când ies în public să fie îmbrăcat și copilul și soțul în costum popular.
- Soțul a fost de acord? întreb.
„Da, eu de la început am fost de acord, spune domnul Roșca. Suntem amândoi iubitori de tradițional, de tot ce-i românesc. Suntem pe aceeași lungime de undă la acest subiect”.
Au venit toți trei la Focșani purtând cămeșile cusute de doamna Diana, fiecare culoare folosită la cusut fiind aleasă cu mare grijă.
„Cămașa fetiței este cusută cu albastru, ca a tatălui și cu roșu și galben ca a mea. Este o cămașă cusută cu fire rămase de la cămășile părinților ei... Așa a ieșit roșu, galben și albastru, culorile drapelului românesc”.
- Aveți mare dragoste pentru portul popular și pentru Romania, spun.
Sunt într-o continuă căutare a portului din mai multe zone ale României. Cămașa pe care o port am început s-o cos la Crăciun și în primăvaăã am terminat-o. Este o cămașă„ veselă, la care am folosit mai mult verde, este o cămașă primăvăratică”, mai spune doamna Diana Roșca, din Chișinău.
O doamnă zveltă, nu prea-năltuță, poartă o cămașă specială.
„Este o ie cu mâneca răsucită, o ie de Vrancea, cu o cusăturã înfoiată, lucrată cu tel (picioruș folosit pentru efectuarea de cusături în Zig-Zag - 8 mm), pe pânză veche.”
- Cine a lucrat-o? întreb.
„Eu, spune doamna Irina Nicolau. Am lucrat la ea câteva luni bune, aproape un an.
- Modelul, unde l-ați găsit?
„Modelul este inspirat dintr-o cămașă veche pe care am văzut-o într-o fotografie. Ne-am chinuit și am scos modelul. Mi-a plăcut foarte mult și mi-am dorit să fac o cămașă cu mâneca răsucită și am reușit, mulțumesc lui Dumnezeu. Meritul este al femeii vrâncene, care a creat așa frumusețe”, mai spune doamna Irina Nicolau.
O altă doamnă, care a ținut să fie prezentă la „ Zilele Portului Vrâncean”, Andreea Ceauș, are o altă poveste frumoasă a cărei „eroinã” este tot o cămașă, de astă dată o cămașă foarte veche, nu de muzeu, dar în care se vedea sufletul pus de cea care a lucrat-o cu mulți ani în urmă. De aici și până la dorința de a coase ea însăși o cămașă, n-a mai fost decât un pas. și-a dorit un lucru de valoare - valoarea muncii și pasiunii sale - și a reușit, bucurându-se din plin de cămașa pe care a purtat-o cu mult drag, la Focșani.
- De unde ați luat modelul?
„Cămașa am pornit-o de la un izvod (model de imitat, original de copiat), care m-a impresionat foarte mult. L-am văzut ca o aripă de înger. Frumos este că pe cine întreb ce vede în izvodul din altiță, îmi spune tot altceva, nu au fost doua păreri la fel. Am lucrat cu mov, una dintre culorile mele preferate și totul s-a construit de la o etapă la alta. Am început de Crăciun, pentru că așa am simțit în acel moment.
- Ca într-o vrajă..., spun.
„Eu cred că fiecare om, care vede o cămașă românească, adevărată, vibrează și își dorește să existe și pentru el una. Când ieși în străinãtate cu o cămașă românească, nu se poate să nu întoarcă după tine capul, cineva”, mai spune doamna Andreea Ceauș.
La întânirea doamnelor care au făcut din cusut și purtat costumul popular o pasiune, a fost prezent și domnul Ionel Cel Mare, vicepreședintele Consiliului Județean Vrancea, de loc din Soveja, care le-a spus doamnelor cu câtă plăcere și mândrie a purtat costumul popular și cât de mult iubește portul tradițional.
„Vă spun, bun venit pe meleagurile vrâncene! Mă bucur că vreți să învățați îndeletnicirile vrâncenilor, anume cusutul, țesutul și să purtați aceste costume superbe. Vrancea are tradiție în ceea ce privește portul popular, folclorul dar, ca peste tot în România, tradiția a intrat într-un con de umbră. Dumneavoastră și mulți alți iubitori de oboceiuri strămoșești, veți reuși, cu siguranță, să îndreptați acest aspect. Încă o dată salut toate doamnele care au venit la noi acasă și vă mărturisesc că, deși e o zi noroasă, mi-ați înseninat ziua cu frumusețea costumelor pe care le purtați”, a spus Ionel Cel Mare, vicepreședintele CJ Vrancea.
Nimic mai sugestiv, decât un frumos costum tradițional, pentru a demonstra că portul vechi de mii de ani, de o eleganță deosebită, pune în valoare frumusețea celei, celui care-l poartă. M-a uimit prezența la vernisajul expoziþiei a unei tinere, o adolescentă de 14 ani, din Vintileasca, Teodora, scoborâtă parcă dintr-o poveste cu Ilene Consânzene și Feți frumoși.
„Vin de la Vintileasca și costumul l-am primit de la străbunica mea. Are peste 100 de ani și a fost purtat de bunica mea, de mama și acum îl port și eu. Costumul este de colecție, fiecare parte are frumusețea ei, dar mie îmi place în mod deosebit cămașa, care are un model superb...”
Teodora spune că acest model nu mai este lucrat în sat fiind destul de complicat, iar femeile de azi nu mai au răbdarea femeilor de altădată când coseau mai mult noaptea, la lumina lămpii.
- Din ce e format costumul tău? întreb.
„Din cămașă, batistă, stricătoare și poale, iar aici (îmi arată mijlocul ca tras prin inel) sunt încinsă cu bete.
- Îți face plăcere să-l porți? întreb.
„Cu siguranță, sunt foarte mândră.”
La expoziție sunt prezenți și soliști ai Ansamblului „Țara Vrancei”.
Un solist celebru de ani buni poartă un frumos costum, original, din zona Nărujei.
„Port un costum de Năruja, o zonã extraordinară, mai ales din punct de vedere folcloric. Cămașa mea are 100 de ani, țesută de străbunica. Tot respectul pentru ce-au făcut, pentru aceste straie minunate vrâncenești. Costumul meu are cămașă, pălărie, vestă sau bundiță, brâul și ițarii. Oamenii purtau opinci în picioare, dar de la Năruja în sus purtau și bocanci. Trebuie să încurajăm tineretul să respecte și să poarte, măcar la ocazii, costumul popular”.
O doamnă purtând un frumos costum dobrogean, privește cu încântare motivele vrâncene.
Cum vi se pare expoziția? întreb.
„Foarte interesantă, nu te poți opri, nu poți alege o singură cămașă, un singur costum și să spui asta e cea mai frumoasă! Toate sunt frumoase, iar cămașa de Vrancea este o capodoperă din punctul meu de vedere, pentru că este folosit telul, materiale prețioase, firul auriu, firul argintat și mai multe tehnici, chiar și cusutul cu fir înfoiat, cu fir gros și înfoiat, care-i dă aspectul de cusătură în relief”, spune doamna Ionelia Lăzărescu, din Constanța.
Își dorește să coasă câte o cămașă din fiecare zonă a țării, pentru că spune doamna, „Când lucrez simt că stă timpul în loc. Nu-mi impun să cos, o fac de plăcere și nu mă deranjează dacă cineva coase trei cămăși într-un an, iar eu doar una”.
- Ce nume i se potrivește mai bine, ie sau cămașă?
„Denumirea generală este ie. Din ce-am mai auzit, am înțeles că se folosește ie la cămașa cu altiță. La noi în Dobrogea, nu există cămașă cu altiță, nu există denumirea de ie, există denumirea de cămașă dreaptă, purtată zi de zi, iar cămașa de sărbătoare este cu platcă dreaptă sus și trupul ușor întrețit, prins de platcă”, mai spune doamna Ionelia Lăzărescu, din Constanța.
Superbele costume sunt filmare, fotografiate, pipăite, admirate de către cei prezenți dornici să le afle secretele. Toate mi-au plăcut, unele le-am mai văzut purtate de fetele și femeile din zona de munte, mândre de straiele lor, care trec firesc de la o generație la alta. Dar când credeam că le-am văzut pe toate, doamna Stana Georgescu, din Vintileasca, îmi arată un superb cămeșoi purtat de bărbații din zonă, de o eleganță, de un rafinament, care pur și simplu m-a lăsat fără cuvinte.
„ Este foarte vechi, presupun că are peste 200 de ani...”
- De ce?
„Pentru că este un cămeșoi de Vintileasca. Costumele populare mai noi conțin fuste și cămeșoi. Acesta este pe de-a-ntregul, fusta și cămeșoiul împreunã. Nasturii, de un anumit tip, dovedesc vechimea. Ajurul, dar mai ales pânza, care este groasă și foarte consistentă.
Platca, mai târziu, pusă pe deasupra umărului, a dispărut și în crețul ăsta migãlos, i se spune piele de găină. Ne deosebim de cămeșoaiele din Vrancea Istorică prin faptul că noi avem aici (la mânecă) brățară foarte frumos ornamentată. Întotdeauna cămeșoiul de Vintileasca este strâns pe mână.
- Dovadă de eleganță....
„Dovadă de eleganță, da! La noi nu se fac cămeșoaie cu culori mai închise. Totul este bleu, alb, galben, culori de-o delicatețe deosebitã. Cred că prin asta, cămeșoiul de Vintileasca are un plus de noblețe, față de cămeșoaiele din alte zone ale țării. Indiferent, că era copil de 6-7 ani, că era tânăr care mergea la horă, la târg, sau era bătrân, culorile erau foarte deschise și foarte migălos izvodul. Fiecare gospodină era o artistă, fiecare căuta sã facă la ea acasă cea mai frumoasă cămașă, cel mai frumos cămeșoi. Când ieșeau la sărbători la horă, la Paști, fiecare trebuia să aibă modelul său, nici o cămașă nu trebuia să semene cu alta”, mai spune doamna Stana Georgescu, din Vintileasca.
După această expoziție și sărbătoare mare, aș putea spune că le-am văzut pe toate. Dar nu spun, poate mai am norocul să văd, cum spunea bunica Măriuța, „ce n-a văzut nici Parisul”.
( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
Foto | Cum au sărbătorit la Focșani militarii rigăzii 8 Rachete Operativ Tactice(ROT), Ziua Forțelor Terestre Române
Ziarul de Vrancea, 24 apr 2024
