De ce se împodobește Sfânta Cruce cu busuioc? Explicațiile profesoarei Verona Calmîș, conducătoarea Corului de Copii „Accord” din Focșani
În preajma marii sărbători a Înălțării Sfintei Cruci, prăznuită anual pe 14 septembrie, credincioșii romano-ortodocși și greco-catolici păstrează o tradiție străveche: împodobirea Crucii cu busuioc. Dar de ce tocmai această plantă, aparent atât de comună, are un rol atât de important în ritualurile religioase?
Profesoara Verona Calmîș, conducătoarea Corului de Copii Accord din Focșani, explică pentru Ziarul de Vrancea povestea cu rădăcini adânci în istorie și legendă.
O legendă din Țara Sfântă
Se spune că, după Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, Crucea pe care a fost pironit a rămas pe Golgota și, cu trecerea timpului, a fost acoperită de pământ. În secolul al IV-lea, Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a pornit în căutarea Sfintei Cruci.
Legenda povestește că, după multe căutări și rugăciuni, Sfânta Elena a simțit un miros dulce și îmbietor, care venea dintr-un tufiș de busuioc. Acolo, sub plante, a descoperit Crucea pe care fusese răstignit Hristos. Ramurile de busuioc, spune tradiția, își adânciseră rădăcinile chiar în lemnul Crucii, iar din acel moment planta a devenit simbol al sfințeniei, al curăției și al legăturii vii dintre credincioși și jertfa Mântuitorului.
„Busuiocul nu este doar un simplu ornament. Prin el, credincioșii amintesc de descoperirea Crucii și de puterea ocrotitoare a acesteia. Este o legătură între trecut și prezent, între jertfa lui Hristos și speranța în Înviere”, subliniază profesoara Verona Calmîș.
„Planta împărătească”
Etimologic, denumirea „busuioc” provine din latinescul basilicum, derivat din grecescul basilikos (βασιλικός), care înseamnă „regal” sau „demn de un rege”. Nu întâmplător, istoricii bisericești au legat această etimologie de persoana Sfintei Împărătese Elena, cea „Întocmai cu Apostolii”. Astfel, busuiocul a devenit „planta împărătească”, legată pentru totdeauna de istoria și cinstirea Crucii.
Puterea simbolului
De-a lungul veacurilor, tradiția a rămas vie în toate colțurile creștinătății. În biserici, ramurile de busuioc împodobesc Crucea nu ca simplă podoabă, ci ca un act de cinstire, un gest prin care se subliniază forța mântuitoare a Crucii și legătura cu Învierea.
Sfântul Ioan Damaschin spunea despre Sfânta Cruce că este „sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriţi, călăuza celor convertiţi, desăvârşirea celor înaintaţi, mântuirea trupului şi a sufletului”.
Astfel, busuiocul, cu mireasma sa, devine mai mult decât o plantă: este un simbol al credinței și al ocrotirii divine, purtător al unei povești care unește istoria, legenda și trăirea spirituală.
Tradiția împodobirii Crucii cu busuioc continuă să fie păstrată an de an în parohiile din județul Vrancea și nu numai, fiind un prilej de aducere aminte a jertfei lui Hristos și a puterii credinței.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
Vârstă de aur pentru un vrâncean respectat: Emanoil Gașpar, fost șef de post în Bordești, a împlinit 100 de ani
De același autor
