Evenimente speciale

Dascăli de legendă care-au format și mulți vrânceni de valoare:Voicu IOAN  (n. 25 noiembrie 1920 –d. 28 mai 2018)

Ziarul de Vrancea
26 nov 2020 1485 vizualizări
Voicu IOAN, foto pagina de facebook a pictorului Nicolae Cărbunaru, UAP Galați
Voicu IOAN, foto pagina de facebook a pictorului Nicolae Cărbunaru, UAP Galați

Articol scris în memoria profesorului Voicu IOAN de la Școala Pedagogică ,,C. Negri”, Galați, de la a cărui naștere se împlinesc astăzi 24 noiembrie 2020, 100 de ani.

Ilustrul profesor de muzică, Voicu IOAN, de la ,,școala de catiheți” cum numeau elevii mai hâtri, Școala Pedagogică de Învățători, ,,Costache Negri”, din Galați, azi Colegiul Național ,,Costache Negri”, s-a născut în Satul Găvănești, Comuna Săgeata, Județul Buzău,  într-o familie de dascăli. (,,La sfârșitul secolului al XIX-lea, Satul Găvănești era reședința unei comune aflate în Plasa Câmpul, Județul Buzău, format din cătunele Movilița și Găvănești, având în total 1080 de locuitori care trăiau în 231 de case”.)

Tatăl său Pascu IOAN a avut 2 băieți și două fete. În legătură cu numele de familie ,,Ioan”, acesta este rezultatul unei erori făcute de notarul satului care era, probabil, ,,afumat”, atunci când a înregistrat nou născutul Pascu Ioan, cu numele de familie IOAN și pronumele Pascu. Așa se face că toți urmașii familiei Pascu au purtat numele Ioan, iar noi am aflat mult mai târziu că profesorul nostru de muzică nu era rudă cu celebrul violonis Ion VOICU.

A urmat cursurile școlii primare din satul natal, unde l-a avut învățător pe tatăl său. Aici era ,,toba bătăilor” pentru că la cea mai mică năzdrăvănie din clasă, ,,corecția” începea cu el, întocmai ca și cu Smărăndița popii. A urmat apoi Școala Normală de la Buzău și Academia Regală de Muzică, (azi) Conservatorul ,,Ciprian Porumbescu” din București, unde i-a avut profesori pe Mihail Jora și Dimitrie Cuclin.

În anul 1944, a fost încorporat și trimis pe Frontul de Vest, participând la lupte până în Budapesta. În anul 1946 a participat la examenul de capacitate (titularizare). Directorul Școlii Normale, prof. Cezar Șerbu, știindu-i pregătirea sa profesională și seriozitatea cu care s-a prezentat la examen, l-a cerut la Școala Normală ,,Costache Negri” din Galați, oferindu-i o cameră în internat, unde a stat un an de zile. După un an (1947)   s-a mutat la gazdă, la familia Cianga. Aici a cunoscut-o pe Maria Cianga, profesoară de istorie, cu care s-a căsătorit în luna februarie, 1947.

La 11 iunie 1948 s-a făcut naționalizarea principalelor mijloace de producție, socrul său a fost deposedat de toate bunurile, fiind declarat ,,exploatator”, și a ajuns la Aiud. Tinerii căsătoriți au fugit la București unde au locuit un timp la tatăl său, Pascu Ioan, profesorul Ioan Voicu predând muzica la diferite școli din București. La București, tinerii  căsătoriți au avut și unicul lor copil, Eugenia, astăzi stabilită în Canada. 

După ce s-au mai potolit lucrurile, a revenit la Galați (1957), unde și-a reluat activitatea didactică la Școala Pedagogică de Învățători ,,Costache Negri” și unde a predat până în anul 1982, când s-a pensionat.

Voicu IOAN avea o demnitate și un caracter de o noblețe care a rămas ca etalon pentru elevii Domniei Sale și pentru cei care l-au cunoscut. Pentru faptul că directorul școlii, căruia îi era dator moral, simpatiza cu social-democrații, profesorul Ioan a rămas în această zonă. Colegii, știindu-l simpatizant cu stânga, l-au ales secretar de partid, în fapt protectorul lor. În semn de respect și simpatie aceștia îi spuneau ,,Dom’ partid”.

Deși de-a lungul carierei sale, a primit și alte sarcini (inspector școlar, director al Liceului de muzică din Galați), profesorul Voicu IOAN nu a renunțat niciodată la catedra sa de la Școala Pedagogică din Galați. De pe mâna sa au ieșit mulți muzicieni, profesori de muzică, dirijori compozitori, care au făcut performanță în această artă, iar urmașul lui la catedra de muzică a fost eleva sa Olga Caragață (Nadoleanu), originară din Vidra, Vrancea. 

Pe lângă activitatea didactică pentru care a primit Titlul de Profesor emerit, Voicu IOAN a creat un cor mixt, pe patru voci, cu care a luat de nenumărate ori Premiul întâi la Concursurile Naționale ale elevilor. 

Voicu IOAN a fost și un valoros culegător de folclor muzical și coregrafic, de la care au rămas două culegeri: Voicu IOAN, Tache AVRAMESCU, Manole BRAZDEȘ – Sună cântul și răsună, 1965; Voicu IOAN, Mihai Băcanu – Jocuri populare din Regiunea Galați. 

Foștii elevi din Vrancea, i-au păstrat o vie și permanentă prețuire, iar în anul 2018 au determinat conducerea de astăzi a Colegiului Național ,,Costache Negri” din Galați să atribuie Amfiteatrului școlii numele ,,Voicu IOAN”. Acolo era ,,cinematograful școlii”, acolo se făceau repetițiile de la cor, se dădeau toate spectacolele viitorilor dascăli, care au dus făclia educației în orașele și satele fostei Regiuni Galați.

*   *   *

Am învățat muzica vocală și muzica vieții... sub bagheta profesorului Voicu IOAN, timp de șase ani, cât dura școala pedagogică de atunci. L-am cunoscut pe Domnul ,,Voicu”, așa cum îi spuneam noi, încă de la admitere, de la proba de muzică. Eram terminat de emoție. Când am deschis gura să spun cum mă cheamă nu mi-am recunoscut vocea și m-am speriat. El m-a întrebat de unde sunt, cu toate că probabil, avea în față, alături de numele meu și localitatea de unde vin – Comuna Negrilești, Raionul Vrancea.

Văzând răvășirea și descumpănirea mea, mi-a cerut să cânt o strofă dintr-un cântec... ,,pe care-l cânți tu pe deal cu oile...”. Eu m-am luminat, am cântat o strofă din cântecul ,,Vecină dragă, vecină”, iar dumnealui mi-a spus, ,,bine”, vorbă care m-a dus în al nouă lea cer. Atunci când m-a recrutat pentru corul școlii, și-a adus aminte de tracul meu de la admitere, deoarece și acum îmi tremura vocea. Și atunci m-a îndemnat să cânt ,,ca la Negrilești”.

Urmare a acestei ,,lecții” de pedagogie și de omenie, în toată cariera mea, profesorul Ioan Voicu a fost un far călăuzitor. De câte ori am fost tentat să fiu mai dur cu un elev, cu un coleg sau cu altcineva, mă gândeam la începuturile mele în ale dăscăliei, la profesorii mei de la Galați, la Domnul Voicu. 

La cei 100 de ani de la naștere, îmi vin în minte vorbele lui Mehedinți: ,,Oamenii mor, dar faptele lor nu mor niciodată”.

Faptele profesorului Ioan Voicu au rămas săpate în sufletele învățăceilor săi, în sufletele celor care l-au cunoscut, așa cum au rămas vorbele Domnului Trandafir - ,,Măi domnule!” -, în sufletul lui Sadoveanu, în sufletul întregului popor român.

Costică NEAGU, Vasile ȚIBREA

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.