Centenarul Satului Stupina la ediția a III-a Zilei Comunei Măicănești
Duminică 25 august 2024 s-a desfășurat la Măicănești, ,,Ziiua comunei”..., o activitate la modă în ultimul timp, în țara noastră, un prilej de laudă pentru unii și de hulă pentru alții.Spre deosebire de alte localități unde asemenea activități presupun o întâlnire colocvială în care se discută vrute și nevrute unde ,,Toată lumea râde cântă și dansează!”La Măicănești, festivitățile au avut un obiectiv clar: Sărbătoarea Centenară a Satului Stupina (1924-2024). Festivitatea a fost prefațată de lucrarea profesorului Valerică A. Tomulescu – „Centenarul Satului Stupina, Comuna Măicăneștii Vrancei”.Cu toate acestea, acțiunea a părut trunchiată, pentru că a fost doar o singură culoare și nimeni nu s-a angajat într-o activitate de viitor pentru Satul Stupina.
STIMAȚI STUPINARI,
Ne aflăm astăzi împreună, la invitația colegului și prietenului nostru, harnicul și inimosul profesor de istorie, Valerică TOMULESCU, omul care nu are ,,stare”, adică nu poate sta locului, fiind animat în permanență de ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă împrejurul nostru.
Domnul profesor Valerică A. Tomulescu este la a cincea lucrare monografică (Monografia ilustrată a Comunei Dealul Lung (2013); Monografia Comunei Poiana Cristei (2016); Istoricul Mănăstirii Vărzărești și a Parohiilor Palanca și Urechești (2019); Comuna Urechești, vatră de istorie milenară (2022), iar acum (25 august 2024) Centenarul Satului Stupina, având în proiect aproape final, ,,Monografia Comunei Tâmboiești” în coautorat cu dl inginer Mariean Pleșea, în curs de apariție tot la Ed. Terra din Focșani).
Pe mine m-au adus la Măicănești și amintirile colegului meu de la Școala Pedagogică de Învățători ,,Costache Negri” din Galați, profesorul universitar Gheorghe (Gică) STOICA. De la el am aflat prima dată despre Stupina, atunci când nu știam o iotă nici despre Măicănești, noi fiind elevi la acea școală, din toată fosta Regiune Galați. Eu ajuns la Școala Pedagogică de la 160 de km, tocmai din Negrileștii Vrancei, iar el de la Stupina de Măicănești.
De-a lungul timpului, mai ales după 1989, de când am venit la Casa Corpului Didactic am ajuns de multe ori la Măicănești, la Școala cu clasele I-VIII, la Școala Specială pentru Educație Incluzivă, unde am cunoscut și cunosc dascăli de ispravă de pe acest meleag: Petrică Agapie, Dna Aurora Goleanu, Dl Nicu Goleanu, Vasile Mocănașu, Pavel Sfârlea și în special, pe regretatul profesor Constantin Manole, autorul unei valoroase monografii a localității Măicănești, apărută la Ed. Terra.
Satul Stupina a apărut în condiții dramatice, în 1924, în urma inundațiilor catastrofale ale Râului Râmnicul Sărat, 7 la număr în 1923, ,,când oamenii s-au salvat prin podurile caselor”, iar 71 de familii au rămas fără locuințe.
Satul Stupina a luat ființă pe ,,Moșia Bolboaca” unde era o pădure de ulmi și stejari scorburoși, în care trăiau numeroase familii de albine, ,,Pădure cu stupi de albine – stupină – Satul Stupina”, motiv pentru care m-am adresat Domniilor Voastre, ,,Dragi stupinari” și nu ,,Dragi apicultori”, pentru că stupii se aflau în stare sălbatică.
Satul Stupina a fost așezat la 5 km de șosea, pentru că ,,Frații Tătăranu au refuzat să dea teren din ,,moșia” lor, care nu intra în expropriere”. Trebuie precizat faptul că până la sf. sec. 18, terenul arabil era la dispoziția Domniei, adică Domnitorul era cel care putea face ,,danie”, pentru servicii aduse Domniei, putea înzestra mănăstiri sau slujbași credincioși, putea vinde sau confisca averile celor care se dovedeau necredincioși.
Celebrul Proces al Vrancei (1801-1814) are la origine această cutumă. Domnitorii fanarioți Constantin Ipsilanti și Alexandru Moruzi au vrut să dea întreaga Vrance ,,cu tot cu sate”, vistiernicului Iordache-Ruset Roznovanu, pe motiv că e moșie ,,nedată”, pentru ,,serviciile aduse Domniei”.
Atunci vrâncenii s-au ridicat ca unul, demonstrând că acest pământ este dat lor de la Ștefan cel Mare și Sfânt pentru servicii aduse în apărarea hotarelor țării. Au pornit un proces ,,Procesul ieșirii din boieresc”, care a durat 13 ani și în care vrâncenii au cheltuit peste 75.000 lei/aur.
*Revenind la Satul Stupina și chiar la așezările din acest areal geografic, constatăm că sunt cu mult mai tinere decât așezările vrâncene, mult mai vechi decât cele de la ,,Cotul moldo-vlah” sau ,,Poarta furtunilor”, cum numește Mehedinți această zonă, pe unde s-au vânzolit toate popoarele migratoare.
În privința mișcărilor de populație, acestea sunt de două feluri: roirea – sat-matcă, sat-roi, când se mărește numărul locuitorilor unei așezări, iar spațiul devine aglomerat și atunci un grup de familii se desprind de sat și se stabilesc într-un loc mai prielnic. Satul Stupina a luat ființă, datorită unor catastrofe naturale: inundațiile repetate (1923).
Ceea ce impresionează în scurta istorie de numai o sută de ani a satului, a fost grija sătenilor pentru școală și biserică – grija pentru educația copiilor și grija pentru suflet.
*Prima grijă a celor strămutați de la casele lor, a fost să-și înființeze școală pentru a lumina tinerele lor vlăstare, asta chiar înainte de a-și construi casele în care să se adăpostească.
Şcoala din Stupina a luat fiinţă odată cu întemeierea satului, în anul 1924. Construcţia şcolii era din furci şi paiantă acoperită cu tablă şi a fost ridicată de localnici în centrul satului, pe locul atribuit de la măsurători pentru acest scop. Cuprindea una sală de clasă şi cancelarie care, de multe ori, a fost folosită şi ca o cameră de locuit (cls. a II-a, 8 elevi; cls. a II-a, 2 elevi; cls. a IV-a, 5 elevi).
Din anul 1962 școala va avea clasele I-VIII. Monografia ,,Centenarul Satului Stupina” ne prezintă date amănunțite despre evoluția școlii.
În anul școlar, de grație, 1974-1975, Școala Stupina funcționa cu clasele I-VIII, având un număr de 114 elevi (57 la clasele I-IV și 57 la clasele V-VIII).
La acest ceas aniversar, urăm locuitorilor Comunei Măicănești și Satului Stupina sănătate și spor în toate!
*Evoluția școlilor de pe raza localității Măicănești ne arată grija comunității pentru învățătură:
● La Râmniceni, funcționa o școală pe lângă Biserică în 1861, înainte de Legea Cuza, condusă de pr. Grigore Ioan.
● Școala de stat s-a înființat în 1867 (Înv. Grigore Ioan și cântărețul Ion Ionescu);
● La sfârșitul sec. XIX era un număr mare de știutori de carte: Măicănești – 100; Râmniceni – 184.
Învățământul de 7 clase (1924, Legea dr. C. Angelescu), dar la Măicănești se înființează în 1935.
● Odată cu apariția Legii lui Costache Angelescu (7 clase ) s-a înființat la și școala de meserii (fierar, potcovar, dulgher, rotar, meseriași pentru economia rurală).
● După cum ne spune prof C. Manole, se pare că apogeul numeric al Școlii Măicănești a fost anul școlar 1974-1975, când școala coordonatoare avea 1.209 elevi: înv. primar – 592 elevi; înv. gimnazial – 593; înv. liceal – 64 (cls. IX). O Tempora, o mores! O, ce vremuri! Ce obiceiuri! O expresie care ne duce de la vorba lui Cicero, la vorba Mehedinți: Cel mai puternic aliat al Statului este demografia, apoi educația!
Biserica Satului Stupina s-a construit în anul 1930, ca o casă mortuară, cu sprijinul lui Costel Tătăranu, iar clopotul bisericii a fost plătit de săteni fiind adus de Milan Lalici. În anul 1977, s-a ridicat o nouă biserică pe locul celei vchi. Biserica este construită din paiantă, pe furci prinse în fundație de beton. Până în anul 1999, satul Stupina a aparținut de Parohia Tătaru, iar preotul acestei parohii făcea serviciile religioase la două săptămâni. Din 1 septembrie 1999, când satul avea 450 de enoriași, s-a înființat Parohia Stupina, care a primit ca preot titular pe părintele Popa Narcis-Georgel.
*Am fost impresionat de modul în care au răspuns oamenii născuți pe acest meleag, la chemarea profesorului Valerică Tomulescu și a dascălilor vârstnici, nimic de la cei activi. Am fost impresionat de nostalgia cu care vorbeau despre locurile de baștină, am fost mulțumit de participarea comunității locale, dar am plecat de acolo cu senzația că am asistat la un ,,parastas”, parastasul Satului Stupina! Din discuțiile purtate, nu am înțeles că ar exista un plan de revigorare a acestui sat, reînființare a școlii și grădiniței.
Fără Școală și Biserică o localitate nu are nicio perspectivă.
Atunci când vorbim de viitorul unei așezări umane trebuie să fim cu toții umăr la umăr, iar obiectivele să ne unească, indiferent de culoarea politică.
,,După legea atracției universale, urmează legea atracției naționale”. (S. Mehedinți)
La acest ceas aniversar, urăm locuitorilor Comunei Măicănești și în special, Satului Stupina sănătate și spor în toate!
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
